LoginVreau cont

VDC 13'483

Adaugat de: Kevlar

Salut, am postat pe site-ul asta acum aproximativ 6 ani, ei bine, nimic nu s-a schimbat, ba din contra, problemele vechi au devenit uriase plus multe altele noi care imi fac rocada.
Ma uit in oglinda si parca nu ma mai recunosc, ce mult m-am schimbat in negativ fata de cum eram, experientele negative repetate plus oamenii toxici cu care am avut mereu de a face m-au transformat intr-o persoana dura fara nici un sentiment pozitiv, nu mai pot sa empatizez cu nimeni si nu-mi vine sa cred ca am inceput sa simt o oarecare placere in sinea mea cand vad sau aud ca cineva sufera, trebuie sa ma prefac ca imi pare rau pentru acea persoana. Cred ca mi-am pierdut si credinta.
Societatea asta e formata din oameni care se vaita la tine din motive banale cum ar fi ca e prea cald afara, si se asteapta sa iti fie mila de ei, si tu cand esti intr-un necaz mare te trateaza cu indiferenta si te arunca la gunoi.
Tin minte cand in 2009 a murit unchiul meu cu care eram foarte apropiat, vorbeam zilnic, era un om super, o persoana de nota 20, avea 43 de ani. Eu eram foarte suparat din cauza asta, eram la liceu, iar colegii si profesorii in loc sa ma sustina moral, ma tratau cu indiferenta iar unii dintre profesori ma lau si la perpules, chiar cu cateva zile dupa ce murise unchimio un jegos de profesor mi-a dat 4 pentru ca nu ma prezentasem cu cateva zile inainte ca trebuia sa ma asculte si eu i-am explicat ca am fost la inmormantarea unchiului meu si m-a tratat ca pe ultima jigodie.
La servici angajatii sunt niste mancatori care abia asteapta sa te toarne la sefi, sefii sunt niste mielusei, isi bat joc de tine cat timp esti la servici pentru ca se ascund in spatele functiei, pe strada iti zice sarumana, asa e serviciul in Romania.
Tovarasi nu mai am pentru ca am renuntat la ei, erau influente negative si umblau in anturaje dubioase, nu cred ca are rost sa intru in detalii. Singurul cu care mai tin legatura e un tovaras din liceu dar nici cu el nu ma mai intalnesc pentru ca nu mai iese pe afara.
Cu familia nu ma inteleg si aici cred ca e o parte si vina mea, nu mai am rabdare cu ei ca sunt batrani si bat mult campii.
Am avut probleme mari cu bautura, pana de curand cand am reusit de unul singur sa ma las, nu am mai pus gura de 2 luni si ceva pe alcool. Cand ma apucam sa beau, beam de seara pana dimineata continuu. De tigari am reusit sa ma las acum 8 luni cu ajutorul lu maicamea, atunci m-am apucat si de sala si fac sala si in prezent, de cand nu mai beau fac mult mai serios sala.
Mi-ar place mult sa intru in armata dar m-au respins la vizita medicala la analize mai exact, am sindromul gylbert, care este inofensiv si nu imi pune in pericol sanatatea(gasiti pe net informatii) dar ei au standarde si standardele asa vor.
Au fost zile la rand in care ma gandeam cum sa ma sinucid fara sa mor chinuit, gen, un glont in cap, mai ales cand beam, atunci ma gandeam mereu.
O sa inchei cu un vers dintr-o melodie, ‘‘fiecare ramane prizonierul propriului destin’‘

  Comentarii (2)

Trebuie sa fii logat pentru a putea lasa comentarii sau a vedea comentariile nemoderate.
Poti sa iti faci un cont aici, daca nu ai.