LoginVreau cont

VDC 13'470

Adaugat de: the.nameless

Am dat de site-ul ăsta din greșeală. Am citit destul de multe postări până să mă decid să scriu ceva, nu pentru că mi-ar fi rușine cu viața mea, ci pur și simplu nu mi s-a părut atât de interesanta sau la fel de nașpa că a altora, dar am zis că până la urmă nu am nimic de pierdut. Sunt destul de mica, am doar 17 ani și nu pretind să fi avut o adevărată poveste în spate, ci mai mult o dramă adolescentină.
Până în școala gimnazială viața mea a fost destul de banală și fericită, singurul moment mai marcant fiind moartea unchiului meu. De mica nu am fost un copil foarte sociabil și am fost fata aia de care se râdea mereu și care tăcea. Am fost mutată din clasa a Va la o altă școală mai aproape de casă și de la început am fost foarte speriata că va trebui să îmi fac prieteni noi și la vârsta aia eram destul de afectată de vorbele celorlalți copii. Desigur că nu am fost deloc primită cu brațele deschise pentru că eram o ciudată care nu spunea nimic, și de la asta s-a ajuns la înjurături, am fost și lovita, toate acele lucruri afectându-mi destul de mult încredea în mine. Cam așa s-au desfășurat acei 4 ani, eram batjocorită zilnic și am început să mă refugiez in calculator. Am inceput să mă joc, să cunosc oameni care nu mă judecau pentru cum arăt sau pentru că nu sunt sociabilă și în sfârșit mă simțeam integrată intr-un grup. Între timp începuseră certurile zilnice ale părinților mei și problemele cu banii. Majoritatea certurilor erau ba din cauza banilor, ba din cauza bătrânei cu care stăm și în ziua de azi, ba din cauza mea pentru că începusem să iau note destul de mici datorită orelor petrecute în fața calculatorului. Am luat o notă decentă la examenul din clasa a VIIIa și am intrat la un liceu destul de bun. Între timp mă și îngrășasem și mă simțeam destul de complexată din punctul asta de vedere, dar am intrat la liceu și primul an a fost destul de bun. Am avut să am o clasă complet diferită față de cealaltă, am întâlnit persoane care ascultau același gen de muzica pe care o ascultam și eu, oameni care m-au înțeles și care au văzut ceva în mine. Totul a fost bine și frumos până a murit stra-matusa mea, femeia care m-a crescut o mare parte din copilărie și care m-a iubit ca pe propria sa fiică, ea neavând copii. A fost destul de dureros, mai ales că nu am putut ajunge la înmormântarea ei. Tot în perioada aceea părinții mei iar au început să se certe, din ce în ce mai mult. Am inceput sa mă refugiez in muzică, care era singura modalitate de a nu-i mai asculta. Tata începuse să bea destul de mult, să vină târziu acasă, uneori bătut și astfel porneau iar certuri și au fost multe nopți în care nu am apucat să dorm, dar nu spuneam nimănui. Mergeam la școală și mă prefăceam că totul e bine. Încet, încet părinții mei se depărtau tot mai mult și mama începuse să își petreacă destul de mult timp pe telefon. Nu mi-am permis să o întreb ce face sau să mă uit în telefonul ei. Prin vara anului trecut începuse să lipsească nopți la rând, spunându-ne că doarme la o prietenă. Nu a părut ceva deranjant până când acest lucru a început să se repete tot mai des. Tata începuse să bănuiască că și-a găsit un alt bărbat, dar mie mi s-a părut foarte urât ca poate crede așa ceva și îmi amintesc că i-am vorbit destul de urât atunci. A continuat să bea și începusem să mă tem că se va ajunge la violență în timpul certurilor. Până la urmă mama a recunoscut, cu o nonșalanță ieșită din comun, că da, și-a găsit pe altcineva și că are de gând să divorțeze. Am fost puțin spus dezamăgită pentru că mama de când eram mică a reprezentat un exemplu pentru mine și mereu mi-am dorit să fiu ca ea, deșteaptă, frumoasă și elegantă. A început să lipsească cate o săptămână, iar tata era tot mai nervos și se neglija, bea și nu mânca. Până intr-o seară, nu mâncase nimic de aproape 2 zile și băuse foarte mult. I s-a făcut foarte rău și pur și simplu țipa "Mor, nu mai pot, vreau să mor!". M-am speriat foarte rău, am inceput sa plâng și o tot sunam pe mama dar nu răspundea. Am mers la un vecin care a încercat să îl liniștească, dar în zadar, așa că a sunat la salvare. După acel incident tata nu a mai băut o lunga perioada de timp, s-a terminat și divorțul cu toate audierile, și chiar dacă îmi era dor de mama, care între timp plecase de tot, a urmat o perioada destul de liniștită. Însă, pe la începutul verii tata a început iar să bea mult și de ceva timp vine aproape zilnic beat acasă și ba e nervos, lovește sau sparge chestii și înjură, ba plânge și cel mai nașpa e că niciodată nu vorbește cu mine și a început să se comporte destul de nașpa, să îmi vorbească destul de urât, dar îl înțeleg intr-o oarecare măsură și încerc, cât îmi permite, să îl ajut.

  Comentarii (5)

Trebuie sa fii logat pentru a putea lasa comentarii sau a vedea comentariile nemoderate.
Poti sa iti faci un cont aici, daca nu ai.