LoginVreau cont

VDC 13'401

Adaugat de: anonim

Seara buna! Luati-va o punga cu popcorn si un ceiut pentru ca ce urmeaza o sa dureze ceva…

Am o VDC… mai VDC de atat ar fi fost daca eram somalez. Am stat o perioada buna de vreme cu un tip care ma ura de dinainte sa se bage cu mine deoarece se simtea barca de salvare pentru o fosta relatie de a mea. Nu fusese deloc acest caz pentru ca eu il iubeam pe el de dinainte sa se desparta de mine fostul meu prieten, fata de care ma simteam ca o curva chiar daca relatia aia efectiv nu mai era de luni bune ceva normal. Orice ii ziceam interpreta gresit. Cand eram la el acasa ma ignora complet ca sa se joace cu prietenii lui LOL. Orice faceam ramanea neapreciat. Uneori il asteptam prin oras mai multe ore si dupa ma duceam dupa el la liceu sa il iau si sa mergem la el acasa unde urma sa stau si sa ma uit la el cum se joaca si ma ignora. Alte ori ma duceam la el acasa si faceam patul si spalam vasele pana sa vina el. Am facut pe Cenusareasa la el in casa pentru ca ma-sa e o inepta. Am dezvoltat nenumarate complexe datorita lui pentru ca de la inceput imi zicea ca sunt ‘ca un baiat’. Nu putea sa imi faca un compliment nici daca viata lui ar fi depins de asta.
La un momentdat mi-a decedat o ruda, fapt ce a amplificat VDC-ul trait pana atunci si nu neaparat din cauza tipului in cauza (violenta in familie, viol si alte cacaturi care mi-au mancat sufletul si el stia de ele). Cand am devenit depresiva a luat-o pe ulei rau tipul si a inceput sa il desguste faptul ca plangeam cand imi zicea cacaturi insuportabile cum ar fi ca nu ii mai pasa de ce se intampla cu relatia pentru ca oricum sunt mereu trista. Afirma ca nu poate sa poarte o discutie cu mine pentru ca plangeam, cred si eu ca plang cand imi zici cacaturi triste. Altadata mi-a zis ca se gendeste random la tipe cand face laba si s-a enervat ca nu poate fi sincer cu mine ca ma intristez.

Aveam un plan de viitor, m-am dus la o facultate grea care stiam ca o sa imi ofere un job bine platit ca sa il pot intretine, sa ii pot oferi orice si sa il iau efectiv de langa maica-sa care era nebuna. I-am oferit nenumarate cadouri pe care nu le-a apreciat, facute si manual dar si cumparate. Cand eram bolnava de pneumonie, hoit in pat i-am cusut un animalut de plush dar normal ca nu l-a impresionat ce am facut. In schimb invoca vesnic ‘pretentiile’ mele prin nemuritorul argument ca el mi-a daruit candva un inel care nu imi venea si i-am zis sa il duca inapoi PENTRU CA NU IMI VENEA SI IN MOMENTUL ALA EU IL VEDEAM CA STATEA MAI PROST CU BANII. O singura data am fost rea cu el intentionat cand mi-a luat ceva si asta pentru ca m-a chinuit rau in ziua aia, m-a tinut pe strazi toata ziua in timp ce pe mine ma durea nasol piciorul si il rugasem in nenumarate randuri sa ne intoarcem acasa. I-am adus medicamente din partea cealalta a orasului cand ma-sa era cu el acasa si zacea cu pizda in sus. Mergeam uneori cu el la biserica, cu toate ca sunt agnostica. De Paste eram mega bolnava si abia ma mai puteam tine pe picioare si voiam sa nu mai merg la biserica dar ma-sa a zis ‘Asta e, Maricica o sa suporte’ si el tot nu a apreciat. Pe la sfarsit incepuse sa ma ignore cu o nesimtire astronomica, nu mai raspundea la telefon, la mesaje, imi zicea ca nu are chef sa ieasa afara dar aflam mai incolo ca a fost in x loc cu Gigel.

Devenise rece ca pula unui mort si simteam ca nimic nu il mai tine langa mine decat sexul (care a fost o experienta destul de traumatizanta deoarece durea ca naiba) asa ca m-am prefacut ca sunt ceva nimfomana doar pentru ca in timp ce o faceam simteam ca imi poate da atentie. Practic il futeam ca sa observe ca exist si sa ma bage in seama. Ca sa il fac sa nu se plictiseasca de mine, m-am vopsit, am venit cu propuneri tampite de a face sex in locuri tampite si etc. Inainte sa imi dea papucii ii facusem comanda pe net pentru ceva chestie pe care si-o dorea de mai demult, sub semn de apreciere ca macar nu e curvar sau violent fizic cu mine si ca accepta un om de cacat ca mine cu toate problemele pamantului si psihice si fizice (cu raceli ciudate,boli de inima,oase rupte si ghinion cretin) dar pana sa vina pachetul s-a despartit de mine. Am strans ceva bani (vreo 3 milioane) pentru el cu gandul sa ii iau o bicla sau un joc si inca mai am stashul asta de bani.

Credea ca folosesc plansul pe post de tehnica de manipulare si terorism emotional cand eu in realitate eram depresiva ca pula si doar aveam nevoie de o imbratisare si o mangaiere pe cap. A contribuit si tipul destul la VDC-ul meu, eram depresiva si suicidala si el a fost picatura care a umplut paharul pana la refuz. De cand mi-am luat papucii nu mai pot sa dorm deloc, stau n zile la rand treaza si imi iau cu black out la facultate sau in alte locuri pentru cateva minute. Uneori am halucinatii si auzenii, which spooks the hell out of me dar m-am documentat si am aflat ca e de la nedormit. Anxietatea a atins cote maxime si mi-e frica de oameni in general. Simt ca psihicul mi se duce nasol pe pula si incurand voi ajunge intr-un azil. Dupa toata asta am ramas cu un fel de PTSD si de fiecare data cand ii vad fata ma bufneste plansul.
Simt ca omul de care m-am indragostit nu mai exista, era un om atat de bun, atat atat de bun. Acum prietenii lui retardati ma ameninta ca ma vor bate pana imi va iesi creierul pe nas. Omul ma vorbeste de rau la modul hardcore si ce zice nu e nici macar adevarat, partea cea mai trista e ca el crede ce zice, in tartacuta lui lucrurile s-au intamplat asa cum le expune acum iar eu sunt un fel de hitler/satana a existentei lui. Acum e un curvar si jumatate si eu curat dupa el fara ca el sa stie sau daca stie probabil iar a interpretat gresit.

Partea cea mai trista din VDC-ul asta e ca tipul e iubirea vietii mele, era perfect pentru mine, retardismul lui era in sinergie cu retardismul meu. Ne certam, era nasol dar si ce bine era cand eram chill amandoi si glumeam…. Il iubesc si il voi iubi pana la sfarsitul existentei asteia pentru ca sunt un retardat sentimental si loial. Cam iubirea asta e ceea ce ma mai constrange din a nu ma arunca de pe pod. Dau vina pe Marquez pentru perceptiile mele asupra dragostei eterne.

Recunosc ca e greu sa traiesti cu un om atat de distrus psihic ca mine si il apreciez ca a reusit sa reziste atata, sper doar ca intr-o zi sa imi treaca depresiile si sa ne impacam. Simt ca faptul ca eram tampita depresiva il deranja cel mai tare pentru ca si el avea problemele lui si probabil nu le putea duce si pe ale mele. Incet incet lucrez la asta si sunt sigura ca o sa imi reuseasca, cel putin partea cu tratarea bolilor psihice ca am prieteni psihologi. Sper ca intr-o zi sa fiu omul care ii aduce fericire si nu cel care il triggeruieste.

Multumesc ca ati citit tot cacatul asta. Astept critici/sfaturi/orice.

  Comentarii (8)

Trebuie sa fii logat pentru a putea lasa comentarii sau a vedea comentariile nemoderate.
Poti sa iti faci un cont aici, daca nu ai.