LoginVreau cont
 < 1 2 3 4 5 6 7 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'244
6
comentarii

Ughhh

Am o viata de cacat!

Cu mai bine de jumatate de an in urma am fost diagnosticata cu Tulburarea de personalitate borderline. Parintii mei inca nu au aflat, si nici nu o vor face, imi este prea rusine sa le spun ceva si am impresia mereu ca e vina mea. Sunt instabila emotional, am probleme de anxietate, stari depresive, sunt negativista si cacaturi de genul.

In vara dintre clasele 9 si 10 am fost aproape violata chiar la o piscina, si nimeni nu a facut nimic, desi e plin de oameni. Acum sunt pe a 11 a si dau semne de bulimie.

Nu stiu ce o sa se intample cu mine in viitor, nu ma pot concentra prea bine pe scoala si la o cariera. Ma sperie foarte tare viitorul si imi este frica sa nu fac vreo tampenie pe care o sa o regret.

Si faza misto la toate astea e ca nu pot sa spun nimaniu deoarece, desi boala pe care o am nu este foarte grava, desi inca persista, oamenii ma vor considera o schizofrenica dubioasa care o sa-i omoare pe toti.

13'236
3
comentarii

a1l1e1x1

......Salut.
Cum sa incep ... am vreo 24 de ani . si de 2 zile am plecat de acasa… prima data in 24 de anisori pentru diferentele pe care le faceau parintii ... maine seara este pastele si eu dorm pe canapele intr-un bar,,, de ceva timp am inceput sa imi gasesc alinarea in bautura ... am patima jocurilor de noroc .. intr-o saptamana trebuie sa fac rost de 5000 de ron ... pe langa celelalte datorii de 5000 de euro ..

Stiu ca merit cu varf si indesat situatia datorita jocurilor de noroc ... dar pe langa asta toata lumea are asteptari mult prea mari de la mine ... muncesc de dimineata pana noaptea ... pana pic si tot nu e bine .. in fiecare ora cineva nu este multumit de ceva din partea mea .. n-am idee ce o sa fac in viitor ...


M-ar ajuta mult cateva sfaturi din partea voastra ... bune, rele ... caterinca .... oricum va multumesc pentru ele ..

O zi frumoasa!

13'210
5
comentarii

Windofchange

Salut, am 16 ani. Tatal meu a murit cand aveam 9 ani, iar de vreo 4 traiesc cu mama (care are scleroza) si cu iubitul ei, un nebun cu inceput de alzheimer, care preia controlul asupra vietii mele din toate punctele de vedere, incepand cu muzica pe care o ascult, felul in care ma imbrac/arat/ma port, prietenii cu care imi petrec timpul si activitatile pe care le practic. Fiind impulsiv, ma loveste adesea din punct de vedere psihic, dar si fizic. Mama nu reactioneaza deoarece relatia ei cu el are la baza materialismul, viata pe care nu ar putea sa mi-o ofere fara banii lui. Nu considera ca siguranta si linistea noastra e mai importanta decat hainele pe care reusim sa ni le cumparam ( el se poarta mizerabil si cu ea ). Nu am camera mea sau spatiul meu personal. Nu ma pot dezvolta din nici un punct de vedere cat timp stau acasa, neavand liniste. Psihologii la care m-a trimis maica-mea fara stirea iubitului ei m-au declarat: bipolara, pasiv-agresiva, anxioasa, impulsiva, prea critica, prea timida; pe scurt, judec prea mult lumea din jur. Nu primesc sustinere din partea nimanui: bunica din partea tatalui, singura femeie normala din familie a murit acum 3 ani de ziua mea, bunica din partea mamei are si ea alzheimer la randul ei, traieste pe alta planeta si nu se poate discuta cu ea, sotul ei, alcoolic, a murit acum 5 ani, fratele din partea tatalui meu nu stie de existenta mea. Am atacuri de panica frecvent si ma simt atat fizic, cat si psihic foarte, foarte rau in permanenta. Ma simt captiva intr-un cerc inchis, din care nu voi putea sa ies nici macar in momentul in care voi intra la facultate, iubitul mamei sustinand ca eu nu le voi parasi casa, cu atat mai mult nu voi parasi orasul.

13'208
2
comentarii

jeo

buna ma numesc joe si ma bucur ca va-m gasit. am vrut sa scriu vdc pe google si iata ce a iesit. felicitari celui care a avut ideea 1000.dp.nu le am cu scrisu nu stiu sa scriu cu, cu . cu ? nu vroiam sa intreb decat un lucru foarte ffffff important ? ce valoare are viata unui om cu adevarat fie el fata fie baiat ,fie tu fie eu? nu este o intrebare de baraj nici de a discuta asa chiesti tresti, ci o intrebare care descopera fericirea absoluta bucuria si dorinta de a trai a iubi si a ii face si pe alti fericiti in jurul tau .va dau 7 zile sa aflati raspunsul corect si chiar daca nu il stiti raspunsul va rog dati tot ce este mai bun din voi parerea voastra conteaza la sfarsit vom trage concluzia care este adevaratul raspun adevarata rezolvare a aceste lumi bolnave si dornice dupa bucuria vieti dupa fericirea dupa extaz dupa visul de a fi sau a deveni cineva va doresc succes si va garantez ca veti ramane uimit cand veti afla pretul vostru corect al tau si al meu cat valoram cu adevarat chiar daca in fata unora valoram cateodata putin mai mult decat un scuipat sau o viata de (RAHAT)...JO

13'207
1
comentariu

Anonymus24

Salut tuturor. Sunt un student de 24 de ani din Bucuresti si,observand ca multe dintre persoanele care posteaza aici au povesti similare cu ale mele, m-am decis sa postez si eu despre ‘viata’ mea. Inca de cand eram in liceu aveam mari probleme in a ma integra intr-un grup, nu pentru faptul ca nu as fi fost sociabil, ci pentru ca eram privit ca un intrus, ca un paria in orice grup as fi incercat sa ma impretenesc. De obicei, eu eram tinta glumelor proaste si a batjocurii. Plecam dintr-un grup, dadeam in altul si tot acelasi deznodamant rezulta. Toti ma sunau sa ma invite in oras si eu, avand doar alternativa statului in casa singur, acceptam sa ies , desi stiam ca ei ma cheama doar sa rada de mine.
Terminand liceul in orasul natal si plecand la Bucuresti, m-am decis sa rup toate legaturile cu persoanele respective. Dar, aici am descoperit ca foarte greu ma mai pot integra intr-un grup, toate persoanele pe care le intalneam, desi le consideram prieteni, erau mai mult cunostinte care socializau cu mine doar ocazional sau la nevoie. Am observat ca fiecare persoana avea un cerc de prieteni vechi, lucru normal de altfel. Astfel , am ajuns in prezent sa am doar doi-trei prieteni cu care vorbesc relativ des, ma vad relativ rar si care imi dau senzatia ca sunt mai degraba cunostinte pentru mine. Acest lucru imi da o puternica stare de singuratate, o stare cu care , groaznic, am inceput sa ma obisnuiesc. 90% din timpul meu il petrec acasa, pe consola sau pe laptop. Atunci cand o persoana ma intreaba de ce nu ies caut scuze sau mint, rusinat de situatia mea, lucru care ma afecteaza psihologic intrucat tot timpul am incercat sa tin o aparenta de normalitate desi sunt foarte anormal.
In ceea ce priveste cealalta mare problema a mea

13'201
1
comentariu

ultimulinger

Buna vdc e ca am 21 ani nu am casa nu am parinti care sa ma iubeasca nu am pe nimeni ca despre fete nici nu vb . Am 5 clase dincauA lui tata care el mi.a stricat viata si pe amea si pe aa mamei. Acum lucrez in cipru pe un salariu d cct d 450 euro si speranta mea e ca poate va rasari soare pe strada mea desi sunt sigur ca se va itampla dar traiesc cu speranta ca doar ea moare ultima.

13'104
3
comentarii

Umorr

Doar câteva cuvinte.. Sentimente idioate, oameni tâmpiți, viața de câcat.
In lumea asta doar cu impostori, mincinosi, criminali nu se poate trai..
N-am prieteni, n-am bani, n-am loc de munca am doar o viata idioata.

13'205
4
comentarii

ultimulinger

Buna la toata lumea. Si eu sunt k voi. Am crescut fara parinti de la 11 ani deoarece tata e un alcoolist in serie. Am 21 de ani acum am un servici in cipru acceptabil. Dar nu am o jumatate care sa umple paharul gol. Din punctul meu de vedere sunt urat desi nu mi.a sp nimeni asta pana acum. Ma distrus complet singuratatea si si mor de ciuda cand vaad pe toti paduchiosii cu niste fete de mai mare dragul si ei na.re un covrig in burta si le chinuie si uneori le si bate. Pe cand sunt multi cu i inima mare care ar vrea din tot sufletul sa aiba una pe care s.o iubeask. Asta e. Poate ca am fost blestemati sa traim asa fafa nici un scop. Ma ganfesc k era nemaipomenit knd eram mic. Aveam buzunarul gol si sufletul plin de fericire acum sunt mare am buzunarul plin si sufletul gol. La dracum ma urasc pe mine singur si mereu ma intreb dc a dat d.zeu prea multa fericire la unii si la altii deloc cand outea sa ne dea cate putin la fiecare. Dar traim cu speranta si ne amagim ca intr.o buna zi vom fi fericiti desi suntem siguri ca nu se intampla. Traim cu jegul ala de impresie k niciodata nu e prea tarziu si cand spui asta intodeauna prea devreme pt ca niciodata nui prea tarziu sa.ti apara mereu. Cacat.

13'195
5
comentarii

Fluttershy

E prima oara cand vad acest site, l-am gasit intamplator, dar ce buna metoda de a te descarca! Ideea e ca eu am o pasiune in viata, dar nu reusesc sa gasesc un job in acest domeniu, ccea ce ma deprima ingrozitor. Am un job pe care il urasc. Salariul e bunicel, dar activitatea imi provoaca sila, de la extenuare mi se face rau in fiecare zi, ma intorc acasa tinandu-ma uneori de zidurile cladirilor ca sa nu cad. Nici nu mai vad bine si au inceput sa apara probleme de sanatate, mama e mult mai sanatoasa ca mine si are 60 de ani, iar eu la 20 si ceva ma simt ca o epava. Nu reusesc sa gasesc un job mai bun, tot ce gasesc e mai rau decat ce am deja. Si sunt invidioasa pe alte cunostinte care au gasit joburi mai bune, dar persoanele respective nu sunt nici mai destepte ca mine si nici nu au un CV mai bun. Stau sa ma intreb cu ce am gresit.

As face orice sa gasesc un job in domeniul visat, domeniu in care m-am pregatit singura, ca nu are legatura cu facultatea pe care am urmat-o. Ma bate gandul sa plec in strainatate, dar de fiecare data cand incep sa caut de munca in strainatate ma razgandesc brusc, nu cred ca sunt in stare sa fac pasul. Domeniul in care vreau eu sa lucrez e prea misto, iar in strainatate joburile pentru emigranti sunt naspa. Pe de alta parte chiar si un job naspa in afara e mai bun decat ce am eu aici. Dar sunt antisociala, introvertita, am probleme in a comunica cu oamenii, ma apuca o stare intensa de anxietate si cand ma duc la magazin sa cer tigari, si cand trebuie sa salut pe cineva. De cand sunt mica am avut problema asta, motiv pentru care nu am prieteni iar toata viata am fost si sunt considerata o ciudata, pe care toti o barfesc pe la spate. In conditiile astea, cum as putea sa plec de aici? Vreau cu disperare o viata mai buna, dar anxietatea cronica de care sufar ma impiedica sa ma duc sa o caut.

Nu stiu ce sa fac, vreau sa evoluez, simt ca am atatea de oferit, am o energie imensa. Si nu gasesc jobul care sa-mi permita sa arat asta, daca si la 30 de ani o sa fac acelasi lucru cred ca ma arunc pe geam. Ma uit la colegii mei de munca, multi sunt trecuti de 30 de ani si au job-uri pe care le urasc, au devenit blazati si gri, cand cu cativa ani in urma nu erau asa. Imi vine sa mor numai gandindu-ma ca ajung si eu asa.

13'162
4
comentarii

Hanzo

Presupun ca am VDC deoarece pentru mine lucrurile nu m-ai au vreo logica Am 24 ani.Sunt un Baiat frumos , am avut ce m-ai frumoasa relatie cu o Fata care atunci cand a decis sa aleaga alt drum ma convins ca nu mai exista dragoste pura si ca eu sunt doar un copil prost ce refuza sa se maturizeze ,Nu am reusit in viata sa ajung ce mi-am propus spre dezamagirea mea dar termin a 2 facultate si am gasit locul de munca ce alti il viseaza ...dar cu toate astea ma simt trist dezamagit ca nu ma pot avea incredere in nimica si toti care se dau pe langa mine au vreun scop.Nu reusesc sa mai gasesc pe cineva .......nu stiu din ce cauza si ce gasesc nu pot iubi .Vad pe strada Cupluri ce nu se potrivesc :Fete tinere de liceu cu oameni batrani si altele ....Si stim cu toti ca e adevarat si treaba aceasta nu mai e raritate .Loialtatea in relatie o practica doar cei prosti ,credinta a murit demult si frica de Dumnezeu e un mit vechi ....Ne dam toti mari filozofi dar defapt suntem cei mai ipocriti(Zicem una Facem Alta) Sunt un om Modest care din cauza sistemului asta de nimica am reusit sa ajung la parerea ca doar bani m-ai pot aduce fericirea in ciuda cartilor citite care ne invata cum sa ne bucuram si de un pahar de apa .Singurele lucruri care mai misca ceva in mine e cand vad vointa maxima din partea unui om care a pierdut tot un cersetor un copil sarac desculti pe strada cateodata chear si un caine ce moare..Imi place cand vad copii ce se joaca imi aduc aminte de copilaria mea modesta cateodata si grea dar cu siguranta frumoasa de visele ce le aveam atuncea si cu siguranta nu leam realizat acum :) .Uitanduma in lume lucrurile si-au pierdut Logica pentru mine Cuplurile nu se potrivesc interesul e altul cu o suma de bani pot avea cea mai frumoasa femeie pentru o noapte dar nu e dragoste ,Religia incepe sa piarda razboiul Nevazut ,Politica Ne exploateaza Tara si isi bate joc de drepturile si visele omului ....Iar ce am m-ai ramas oamenii Prefeream sa Ne Papam de vi unul pe celalalt sa trecem peste cadavre fara a ne pasa ce lasam in urma pentru o viata m-ai buna si o sansa .In loc sa ne unim si sa colaboram in armonie si pace pentru un vitor m-ai bun..La treaba asta ma gandesc de ceva vreme iar sa am parte de o VDC prefer sa iau int-o buna zi o alta decizie care multi nu ar intelegeo ...:)

13'085
7
comentarii

VDC 13'085

E de cacat atunci cand chiar tatal tau iti spune: "Altii ies cu 3 fete intr-o zi iar tu nu iesi cu 3 nici intr-un an." E urat, mai ales atunci cand iti doresti asta si nu poate deveni realitate…

13'080
2
comentarii

undistrus

Buna din nou stiu ca am mai scris niste chestii p aicia(=))}(trolluri) in fine sper ca ati inteles scopu…Insa am o mare problema.. momentan sunt singur n-am bani, n-am prietena la varsta de 27 de ani..e cam nasol dar niciodata n-am reusit sa imi fac una..nici n-as avea cum,, stau toata ziua in casa si frec menta(jocuri video) sunt dependent de ele de la o varsta mica 11-12 ani..Problema mea este ca cand ma mai decid si eu sa ies in club nu pot vorbii cu fetele deloc ma iau transpiratiile si rosesc la fata,evident nici una nu ma baga in seama iar eu raman de cacao,nu pot scapa de timiditatea asta n-am mai iesit din casa de ceva timp mi-e rusine si de vecini,bani de psiholog nam si mi-e cam aiurea sa ma duc, cum scap de timiditatea asta:(?

13'072
9
comentarii

MAVADO

- intr-o cafenea, tocmai parasit de partenera
- la 2 mese distanta tipa 8.5/10, pare melancolica dezamagita
- ma observa, simte ca suntem in situatii similare
- intram in vorba, avem multe in comun, amandoi am citit recent aceeasi carte
- imi cere numarul de telefon
- ma trec transpiratii, tremur, brahicardie, vars ceasca de capuccino
- ma aplec dupa cioburi, imi curg spaghete din buzunar, explozie diareica imi distruge pantalonii, incep sa plang isteric
- o cer in casatorie
- ma refuza
- VDC

13'163
7
comentarii

carlibybel

Ce viata de cacat!


M-am saturat! De toti si toate!

De oamenii ipocriti, rai si invidiosi care ma inconjoara!
De scoala care ma streseaza si ma face sa ma simt o nepriceputa frustrata!
De fetele invidioase care ma ranesc doar ca sa se simta ele mai bune si frumoase!
De faptul ca trebuie sa stau in alta tara departe de cei la care tin!
De felul in care ma izolez pt ca sunt prea orgolioasa si timida ca sa imi fac prieteni!
De situatia financiara care nu imi permite sa iau tot si sa plec departe ca sa o iau de la zero!
De timiditatea si nesiguranta mea care ma impiedica sa fac multe lucruri!
De felul meu de a fi visator, infantil…genul de om caruia ii este frica sa mearga inainte din cauza problemelor care devin din ce in ce mai mari cu timpul!
De faptul ca am deja 18 ani si nu stiu ce vreau sa fac in viata!
De faptul ca multi ma considera ciudata pt simplul fapt ca nu am avut niciodata un iubit chiar daca toti imi spun non-stop ‘‘vaaai Dumnezeule cat esti de frumoasa! Esti inalta, slaba, blonda cu ochii albastri, vorbesti 4 limbi si ai tot ! Ce mai vrei de la viata? Ce nu as da ca sa fiu ca tine’’ bla bla bla…


M-am saturat sa imi vad parintii cum se sbat intruna pt mine…si eu nu le dau nimic in schimb. Zilnic ma gandesc ca poate nu voi reusii niciodata sa devin bogata pt a le oferii tot ce isi doresc..

Cuvintele cheie a vietii mele? SINGURATATE, TIMIDITATE, FRUSTRARE, SUFERINTA.

13'169
13
comentarii

vinil

M-am intors pe acest site dupa ani buni, si ma bucur sa vad ca inca mai exista. Probabil postez aici din plictiseala, deoarece, comparativ cu multe dintre povestile voastre, postarea mea nu va parea atat de trista.
Sunt nou in Cluj, lucrez ca si programator pentru o firma marunta, lucrez singur. Salariul e decent spre mare, sanatate aproape perfecta, sunt un tip prezentabil si citit, desi relativ introvertit. Problema mea e singuratatea teribila. Deoarece nu cunosc pe nimeni aici, si lucrez foarte mult, nu am avut ocazia sa cunosc pe nimeni. Nici nu as sti de unde sa incep. Lucrez, invat, lucrez din nou, nu am legatura cu oamenii tineri din zona. Nu am prieteni sau iubita, si simt ca ma alienez, devin drona, automat, nu am nici o legatura cu oamenii din jur. E deprimat, fiind prima oara cand schimb complet mediul in care am trait 24 de ani. Nu am idee de unde sa incep sa cunosc oameni, si singuratatea devine o problema, ma gandesc in fiecare zi sa-mi dau demisia si sa ma intorc in orasul meu de origine.
Probabil ca nu suna atat de grav, si probabil ca nici nu este. Dar e problema mea acum, si habar nu am cum sa o rezolv. Nu exista algoritm pentru cunoscut oameni noi, n-am idee de unde sa incep. Va multumesc daca cititi acest post, si apreciez orice sfaturi. Ma pregatesc deja sufleteste pentru comentarii negative.

13'157
18
comentarii

VDC 13'157

Singuratatea este ceea ce contribuie foarte mult la o viata de cacat. La 20 de ani ai mei, sunt singur si imi caut de foarte multa vreme sa am si eu o prietena/iubita. Ma simt ca fiind cel mai ghinionist om, nu sunt nici urat si sunt in stare sa ma port frumos cu o fata (nu exagerat de frumos, ca sa nu fiu prins in capcana numita "friendzone"). Nu stiu care e problema, e foarte ciudat ce se intampla cu mine si sunt extrem de frustrat. Multi spun: "Nu mai cauta, si va veni mai devreme sau mai tarziu." Vorba asta e o tampenie, doar nu o sa pice din cer, am mai asteptat si nu s-a intamplat nimic. Privesc in jur si ii vad pe toti paduchiosii cum umbla cu niste fete pe care nici in vis nu le-as putea avea. Parca imi e scris sa fiu singur, orice as face. Tot aud vorbe de genul: "Nimic nu sta in calea iubirii…" sau "Fericirea este atunci cand iubesti si esti iubit!" Si cum pula mea sa iubesc daca nu am pe cine sa iubesc? Oamenii stiu numai sa dea din gura si sa manance mult rahat. Daca "viata = iubire", atunci eu sunt mort? Nu, am doar o Viata De Cacat.

13'127
7
comentarii

VDC 13'127

Simt asa mare nevoie sa ma descarc si nu pot altfel decat pe acest site. E greu atunci cand absolut orice este impotriva ta si nu ai ce sa faci. Sinuciderea este singura solutie utila pe care o am in cap chiar acum. Din cauza trecutului oribil pe care l-am avut, am devenit o persoana antisociala si mi se pare imposibil sa ma schimb. La 19 ani, nu am prieteni, nu am iubita, nu am pe nimeni. Nici soarta nu a fost prea blanda cu mine, avand in vedere ca nu am frati si copilaria am suferit-o de unul singur. Bataile, injuraturile si toate lucrurile de genul asta m-au facut sa ma inchid in mine, sa nu stiu a socializa, sa urasc pe toata lumea (inclusiv pe mine) si sa vad viata ca pe ceva plictisitor, obositor si dureros. In fiecare dimineata ma trezesc si imi pare rau ca va incepe iar o zi de tot rahatul. Seara ma culc cu lacrimi in ochi si imi doresc sa nu ma mai trezesc. E groaznic, am obosit sa ma mai lupt cu viata asta. Cand o iei ca pe o gluma, ti-o da la muie iar cand o iei in serios, e si mai rau. Ma uit la altii, cat de bine o duc si ce mult mi-as dori sa am si eu viata lor. Unii nu au facut nimic sa fie fericiti, soarta i-a mangaiat in timp ce pe mine m-a batut ca pe un cal.

13'116
9
comentarii

OfficialMOB

Parintii mei sunt despartiti, eu stau cu bnicamea si maicamea e plecata in afara si trimite bani. Bunicamea e o tacanita la fel ca maicamea nu ma inteleg cu nici una. Nu am prieteni, nu am avut niciodata noroc pentru ca doar prostii au noroc in viata, maicamea e mereu nemultimita de mine si ma trata ca pe un rahat in fata prietenelor ei cand era in tara si imi dadea exemple copii lor retardati. Nimeni nu ma baga in seama, toti ma ocoloesc. Sunt o persoana corecta altruista si inteligenta. Acum cred ca am depresie deoarece am devenit mereu trist, deprimat si singurul remediu e o sticla de bere. Singura scapare pe care o avusesem din iadu asta era armata dar am incercat sa dau si m-au respins pentru ca la analize mi-au descoperit o problema genetica la ficat. Acum sunt din ce in ce mai anxios si sunt gata tot timpul sa izbucnesc sa omor pe cineva, servici nu gasesc. Nu mai am sentimente fata de nimeni si nu mai am nici speranta. Game over. Tara asta nu iti omoara doar corpul, observ ca si spiritul…

13'102
4
comentarii

k-k

cineva mi a oferit un loc de munca si a insistat foarte mult sa ma duc, ce-i drept si mie imi suradea ideea pentru ca as fi castigat mult mai mult fata de locul unde lucram.A insistat sa mi dau demisia ca s mi poata face noul contract la firma ei dupa care nu a mai raspuns la telefon. si eu imi dadusem demisia deja. cand intr-un final a raspuns si m-am dus sa vorbim am aflat ca de fapt nu sunt potrivit deloc pentru acel post pentru ca nu am cunostintele necesare. Colac peste pupaza cand ma intorceam de la aceasta intalnire am primit si amenda pe ratb pentru ca am uitat in alta geaca abonamentul, controlorul mi a zis ca trebuie platita si pot sa mi recuperez fara probleme banii in aceeasi zi.M-am dus unde mi a indicat el si am aflat cu stupoare ca trebuie sa ii actionez in justitie ca sa imi recuperez banii, iar taxele de timbru si ce se mai plateste costa aproape cat amenda.
Am o vdc am ramas si fara serviciu si cu banii luati

13'091
6
comentarii

luminita

Dar cand ajungi la 44 de ani si constati ca nu mai ai pe nimeni in viata,cand nu ai prieteni,servici,copii oare cum se poate numi viata mea?Nu familie,nu prieteni,nu servici,nu bani.Singur cuc.Mi-e sila de viata mea,mi-e sila sa mai deschid ochii a doua zi.Am ajuns sa ma urasc,am ajuns sa urasc tot ce-i in jurul meu,sunt indiferenta la tot si ma rog in fiecare zi sa-mi ia viata,sa-mi ia zilele,sa mor,sa scap de tot si de viata asta imputita care nu mi-a oferit nimic bun.Decat esecuri si deziluzii.Asta se poate numi viata?Sa traiesti in singuratate si saracie?Sa te gandesti in fiecare zi:Astazi ce mai mananc?Facturile zac in sertar,nu am bani sa le platesc,cu ce?Din august 2013 am ramas fara servici.Nu era destul ca m-am despartit de un nemernic,a trebuit sa raman si fara servici.Iar singuratatea ma roade ca un cancer,de foame nu mai zic.Toti vor oameni tineri si cu experienta.Dar noi,cei trecuti de 40 de ani,ce ar trebui sa facem?Sa luam o mana de otrava si sa mergem dincolo langa parinti,poate acolo o fi o lume mai buna,ca aici…mi-a lasat un gust amar.Si singura si saraca?Oare ce mi-as mai putea dori?Oare la ce sa ma mai astept?La vreo boala,asta daca n-oi aveao,cine stie,ca de la atata stres si amaraciune,nici nu m-ar mira!Prea multe palme am luat de la viata asta ordinara.Viata e o curva.Daca nu-ti bati tu joc de ea,i-si bate ea joc de tine.Nu mai vreau nimic de la ea,astept sa mor,astept sa treaca ziua,sa pot sa mor.Mi-am pierdut orice umbra de speranta,nu mai vad nici umbra de luminita.Sunt un zombi.Sufletul meu e praf,s-a inegrit de atata suferinta.Si am trecut prin multe la viata mea,dar din aprilie 2013 parca nu se mai termina suferinta.De ce a trebuit sa trec prin atatea,ca n-am omorat pe nimeni.Sunt pe fundul prapastiei,zac aici,de luni bune.Nu ma pot ridica,am obosit.Am obosit sa lupt cu curva asta,numita VIATA.Nu e decat o bataie de joc,un chin,o mizerie.Mai rar oameni fericiti.

 < 1 2 3 4 5 6 7 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil