LoginVreau cont
 < 1 2 3 4 5 6 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'296
7
comentarii

cryingintherain

Salut.
Nu stiu daca se poate considera ca am o VDC. Pentru ca momentan am unde sa locuiesc. Am un pat in care sa dorm, am ce sa mananc. Insa sunt bolnava…
Inima mea e bolnava.
Sa va spun o poveste…
Inima mea a avut parte de iubire… Pana cand persoana care mi-a daruit acea iubire "a plecat", si nu fizic, ci psihic, pentru ca eu o simt foarte departe. Si mi-a facut mult rau. Si mi-a rupt inima in mii si mii de bucatele. Incercand sa "lipesc" la loc bucatile… M-am taiat. Si m-a durut si mai rau, pentru ca am realizat ca nu pot face asta. Eram sfasiata de durere. Si cam asa ni se intampla tuturor, nu? Atunci cand suntem tradati, cand inima ne este franta pentru ca am pus prea mult suflet pentru cineva/ceva care ne face sufletul sa planga de bucurie… Inainte sa simt aceasta durere, am crezut ca pur si simplu va dura la nesfarsit aceasta fericire. Pentru ca atunci cand eram cu ea ma simteam ca un copil de 5 ani atunci cand i se ofera o acadea sau o inghetata, ca o adolescenta intalnindu-si prima iubire..
Simt nevoia sa scriu, pentru ca ma doare. Si niciodata nu am avut curajul sa admit asta. Imi e dor sa nu ma mai enervez din orice. Imi e dor sa nu am crize de anxietate si atacuri de panica. Imi e dor… Imi e dor de tot ce eram inainte sa te cunosc. Si totusi nu stiu ce mi-ai facut, dar inca te iubesc. Si mi-e rusine. Pentru ca tu nu ai meritat si nu meriti iubire.
Imi pare rau…
Imi pare rau ca te-am dezamagit de atatea ori, mama. Imi pare rau ca iti raspund urat, tata. Imi pare rau ca tip la voi. Imi pare rau ca plang noaptea neincetat gandindu-ma la tot ce s-a intamplat rau in viata mea… Imi pare rau ca nu avem bani. Imi pare rau ca nu sunt ceea ce v-ati dorit.
Imi pare rau ca fratele meu a trebuit sa plece in alta tara pentru ca tara asta e o tara de c**at si nu-ti poti asigura nici macar un trai decent in zilele noastre.
Imi pare rau prieteni, dusmani. Nu sunt nici prietenul perfect si nici dusmanul de temut, pentru ca eu nu pot fii rea. Mama m-a invatat sa iert, si asta e marele meu defect. Iert prea usor cand ar trebui sa las sa plece persoanele ce-mi fac rau.
Sunt dependenta de oameni. Imi e rusine… Imi e foarte rusine.
Imi pare rau tie straine, ca ai o viata de c**at, ca grijile te macina si ca nu ai ce pune pe masa. Ca tatal tau e alcoolic, ca mama ta plange in fiecare seara… Imi pare rau pentru tot ce te apasa. In final, totul va fii bine. Intr-un final… Intr-un final.

13'297
8
comentarii

GigelFrone

Salutare la toata lumea.Vreau sa impartasesc un pic din viata mea cu voi.Am 27 de ani,arat bine,nu sunt urat,sunt inalt,atletic,sunt sociabil,extrovertit si glumet,nu probleme cu timiditatea sau ceva.Am terminat o facult,am un loc de munca cam prost platit,am o rabla de masina,stau cu parintii si sunt singur de vreo un an de zile.Am facut multe la viata mea,am avut multe iubite,am facut tot felul de prostii cum ar fi betii puternice/droguri/curve/etc…Cu alte cuv am trait din plin.Am avut o relatie cu o fata timp de 6 ani,am stat impreuna,ne-am iubit puternic,dar acum 1an si jumatate i-am pus eu sfarsit din cauza ca nu eram pe deplin multumit de ea si la momentul ala simteam ca nu vreau sa o am pe ea pt totdeauna(acum am unele regrete dar cu inima si constiinta impacate fiindca eu am decis sa punem stop).De atunci nu stiu ce mi se intampla,nu mai pot sa agat nicio fata(cu toate ca incerc mereu cand ies prin oras),am devenit foarte cinic,sunt plictisit de toate si de toti,ma simt batran si depasit,parca nu mai am chef de nimic,acelasi lucruri mereu,aceiasi prieteni,aceeasi rutina de kkt.Parca as involua intr-un regres continuu…Simt ca parca totul se duce la vale si parca zilele trec degeaba…

13'291
4
comentarii

dr.

am sa aleg sa scriu povestea tristă a vieții mele..
am 23 de ani, studiez medicina sunt unul dintre primii pe facultate, am rezultate foarte remarcabile..invat foarte mult , dorm in jur de 5 -6 ore pe noapte pentru a invața cat mai mult..
insă..nu asta e ceea ce - mi doresc..eu sunt doar un robot implinesc ordinele familiei..se aduna toti pe propietatea familiei și vad ca ei deja au decis ce sa faca cu viata mea..au decis țara in care lucru, au decis soția pe care mi-o aproba ..au ajuns pana acolo incat mi s- a interzis sa ma indragostesc pana termin toti cei 6 ani de facultate altfel imi vor sista banii primiti de la ei..
simt cu trece viata pe langa mine..nu am pic de bucurie, nu am gustat iubirea adevarata despre care am auzit atatea..sunt un executant..nu stiu daca am putere sa ma ridic..
poate voi ajunge unul dintre cei mai buni medici, sa am o viata perfecta din punctul de vedere al lumii..dar sufletul meu va fi tot gol..

13'278
3
comentarii

SARMANDEMIC

Am citit cateva ganduri de ale voastre si m-am regasit in unele situatii. Si poate te gandesti "da ca mine nu ai fost" sau "la mine e diferit", asa este fiecare situatie e unica in felul ei pentru ca toti suntem diferiti.
Acum am 30 de ani, un job respectabil , sotie si un copil pe drum.

Timpul rezolva tot.

Abia cand ajungi in punctul de a ceda vei realiza ce fel de persoana esti SLABA sau PUTERNICA.

Alege viata si infrunt-o.

13'274
5
comentarii

OptyckAndrei

Pai ce sa zic despre mine am 17 ani 1/2 am prieteni falsi,nu am avut niciodata o prietena si nici nu cred ca o sa am .Nu am imbratisat sau pupat vreodata o fata.Sunt timid cand trec pe langa altii tin mereu capul in pamant.In primara si generala eram mereu luat la bascalie.Din cauza ca sunt asa inchis sufar mereu si stau mult pe calculator din cauza asta am si de suferit.Am impresia ca toti ma vorbesc pe la spate si cam atat.Viata de cacat.

13'201
1
comentariu

ultimulinger

Buna vdc e ca am 21 ani nu am casa nu am parinti care sa ma iubeasca nu am pe nimeni ca despre fete nici nu vb . Am 5 clase dincauA lui tata care el mi.a stricat viata si pe amea si pe aa mamei. Acum lucrez in cipru pe un salariu d cct d 450 euro si speranta mea e ca poate va rasari soare pe strada mea desi sunt sigur ca se va itampla dar traiesc cu speranta ca doar ea moare ultima.

13'277
Nici un
comentariu

OptyckAndrei

Am o viata de cacat.Am 17 ani si jumatate sufar de spasmofilie si o tulburare obsesiv compulsiva denumita distonie neurovegetativa.sunt o persoana antisociala .nu am avut nici un prieten vreodata deoarece sunt foarte timid.prietena nu am imbratisat sau pupat vreodata caci nu am avut nici macar o fata.sunt mereu depresiv si nervos din cauza episoadelor din primara si generala cu niste colegi dobitoci care faceau glume .mereu am avut o copilarie de cacat cu remediere la liceu .acolo am cunoscut niste oameni mai normali.dar din copilarie si la sala unde ma duc oamenii fac misto de mine.Sper ca cineva sa vada acest vdc si sa nu-l ocoleasca si sa-l publice.cand trec pe langa oameni ma simt ca un ciudat si am senzatia ca toti vorbesc de mine pe la spate.stau mai mult pe calculator cand sunt liber si cam atat.Fuck life .Incerc sa-mi gasesc o prietena de varsta mea cu aceleasi probleme ca ale mele care sa ma inteleaga.Dar nu cred ca o sa gasesc pe cineva cu borderline sau timiditate excesiva nu neaparat borderline.Oricum va rog sa nu-mi mai stergeti postul acesta deoarece am incercat cat mai mult sa-mi exprim suferinta in el…

13'272
2
comentarii

OptyckAndrei

Sa incep cu inceputul am 17 ani 1/2 nu am prietena nu am pupat vreodata o fata ,imbratisat pentru ca in primara si in generala toti faceau misto-uri de mine.la sala am luat o bataie de la unul care si acuma ma urmareste pana o sa-i pun capat intr-o zi(futu-ti dumnezeul de madalin) desi mai comentam si eu.Sunt o persoana antisociala din cauza celor din jurul meu care m-au facut asa.am senzatia ca toti rad de mine.si cand trec pe langa o fata tin capul in pamant sau trec in viteza.am devenit cel mai tacut si timid om pe care-l cunosc.sunt mereu trist si am inceput sa ma gandesc la boli care nu exista.Imi urasc colegii din primara si generala si le doresc moartea in chinuri mereu pentru ce mi-au facut ei mie.in liceu am ajuns iar tinta ironiilor.trec a 11-a si tot singuratic ma simt in lumea mea.cred ca singura solutie este calugaria daca nu reusesc sa-mi fac o prietena.de 2 ani fac sala si sunt mereu nervos,iritant ,trist,depresiv,m-am refugiat in fata calculatorului .sala si calculator in rest nimic.pe afara nu ies deoarece nu vreau ca sa rada cineva de mine.cred ca pe viitor o sa ma retrag intr-o chilie de tristete.

13'269
23
comentarii

VDC 13'269

- am 20 de ani
- sunt virgin
- toti ma ignora sau isi bat joc de mine
- parintii mei nu ma suporta si mi-au spus ca-s un ratat
- sunt un non-lifer ce sta toata ziua in casa
- sunt satul de laba
- nu am viitor
- nu am caracter
- sunt timid si dificil
- traiesc in lumea mea
- ma combin cu fete de 13-14 ani ca sa nu ma simt singur, pentru ca doar alea imi pot oferi o sansa (doar daca sunt proaste si urate)
- nu ma suport
- sunt fericit aproximativ 2 minute pe an in total
- sunt un frustrat
- toata viata mea am fost singur
- imi urasc parintii
- toti cei ce ma cunosc ma considera un ciudat si/sau un bolnav mintal
- toata viata mea am fost marginalizat
- nu am un scop in viata
- nu stiu sa fac nimic
- am tot timpul stari de anxietate
- pana in momentul asta am trait degeaba, nu am realizat nimic
- sunt de cacat, ca si viata mea

13'253
3
comentarii

sebinho

Jocurile pe calculator mi au mancat copilaria….

asa incepe sau defapt asa se termina povestea despre viata mea plictisitoare ... Totul incepe in Anul II de facultate descoperand jocul World of Tanks .. un joc cu care am crezut ca voi deveni un bun strateg si voi putea sa mi controlez emotiile si simturile dar nu a fost asa nici pe departe :) . Ma jucam non stop, aprox. 18 -19 h pe zi timp de 2 ani "tankuri " nu aveam viata sociala , totul era un blackout .  Locuiam cu inca 2 colegi de ai mei de breasla , aveam impresia ca ei ma inteleg .. dar de unde radeau si faceau glume despre mine gen chuck norris al jocurilor de Pc . Am incercat sa mai joc hearthstone , solitaire , worms sau fifa ... Totul era in zadar , dorinta mea era in continuare sa devin cel mai bun strateg .
Colegii mei de apartament organizau petreceri monstru chemand multa lume . Petrecerea se desfasura mai tot timpul in sufragerie (camera mea ). Toti erau prin apropiere , imi furau tigari fara sa mi dau seama si radeau de mine ...  Chiar nu ii bagam in seama considerandu i oameni fara viitor !
Totul sper sa se termine mai repede !!! Mi am scos contul la vanzare (500 de euro daca sunteti interesati0727 165 978 )
si am inceput sa urmaresc livestream " world of tanks ".

consider ca am facut un pas urias in viata mea !

13'251
2
comentarii

Suntceanormala

Doamne cum puteți toti cei care au scris pe site-ul acesta care sincer el este de cacat sa ca scrieti probleme care in majoritatea cazurilor timpul le va rezolva.  Am intrat din greseala si deja sunt socata de ce am vazut. Va plângeti de ce boli aveti dar nu va multumiți ca aveti o familie minunata alaturi de voi , plângeti ca nu aveți părinți dar nu va multumiți ca sunteti sanatosi si mai ales va plângeti din cauza banilor. Oameni buni viata este ft grea si toti trecem prin foarte multe situații dificile pentru ca asa e viata .. Daca te descurci bine , daca nu straduieste-te! Inca nu imi dau seama daca cei mai multi care au scris pe acest site sunt atat de imaturi si superficiali sau e mare caterinca. Incercati sa va bucurati de cele mai mărunte chestii si mai lăsați naiba problemele astea care sincer in comparatie cu alte probleme intradevar grave ale voastre sunt probleme de Adolescenți. Sa ne revenim va rog!

13'246
6
comentarii

Secretul

Buna!Cred ca simt nevoia sa ma vait putin.Am intrat in cateva situatii in care ma simt asa presata ca simt ca viata mea este o VDC .Ce dumnezeu poti face cand ai o dilema mai mare decat propria persoana,am un barbat langa mine care ma iubeste ma vrea pentru o viata si nu sunt sigura ca este persoana potrivita dar nici nu pot renunta la el de teama ca as putea gresi si asta ar insemna o foarte gresita decizie luata care m-ar costa scump ,fata de mine el este ok dar trebuie sa ma gandesc si la viitor si sunt anumite caracteristici ale lui care in viitor ma pot duce intr-o situatie teribila plina de suferinta si regrete si pe langa asta mai am si 26 de ani nu pot sa ma mai joc ca o adolescenta si sa pierd timpul.Aaa si tin sa precizez ca mai nou am revazut un barbat cu care am avut o relatie foarte lunga in trecut si am cateva sentimente care simt ca s-au trezit catre el si stiu ca asta complica mai mult decizia si ma impinge mai mult catre raspunsul ca nu pot sa imi unesc viata cu barbatul care se poarta ok cu mn dar nu sunt sigura ca il vreau pt o viata dar in acelasi timp nu ma pot rupe de el parca ma legat de el cu lanturi invizibile.Simt nevoia sa vorbesc cu cineva care ma poate ajuta cu adevarat sa iau o decizie sa pot explica exact totul cum este si sa imi poata da un sfat cu intelepciune dar cine ma poate ajuta ?? :
(((

13'244
6
comentarii

Ughhh

Am o viata de cacat!

Cu mai bine de jumatate de an in urma am fost diagnosticata cu Tulburarea de personalitate borderline. Parintii mei inca nu au aflat, si nici nu o vor face, imi este prea rusine sa le spun ceva si am impresia mereu ca e vina mea. Sunt instabila emotional, am probleme de anxietate, stari depresive, sunt negativista si cacaturi de genul.

In vara dintre clasele 9 si 10 am fost aproape violata chiar la o piscina, si nimeni nu a facut nimic, desi e plin de oameni. Acum sunt pe a 11 a si dau semne de bulimie.

Nu stiu ce o sa se intample cu mine in viitor, nu ma pot concentra prea bine pe scoala si la o cariera. Ma sperie foarte tare viitorul si imi este frica sa nu fac vreo tampenie pe care o sa o regret.

Si faza misto la toate astea e ca nu pot sa spun nimaniu deoarece, desi boala pe care o am nu este foarte grava, desi inca persista, oamenii ma vor considera o schizofrenica dubioasa care o sa-i omoare pe toti.

13'236
3
comentarii

a1l1e1x1

......Salut.
Cum sa incep ... am vreo 24 de ani . si de 2 zile am plecat de acasa… prima data in 24 de anisori pentru diferentele pe care le faceau parintii ... maine seara este pastele si eu dorm pe canapele intr-un bar,,, de ceva timp am inceput sa imi gasesc alinarea in bautura ... am patima jocurilor de noroc .. intr-o saptamana trebuie sa fac rost de 5000 de ron ... pe langa celelalte datorii de 5000 de euro ..

Stiu ca merit cu varf si indesat situatia datorita jocurilor de noroc ... dar pe langa asta toata lumea are asteptari mult prea mari de la mine ... muncesc de dimineata pana noaptea ... pana pic si tot nu e bine .. in fiecare ora cineva nu este multumit de ceva din partea mea .. n-am idee ce o sa fac in viitor ...


M-ar ajuta mult cateva sfaturi din partea voastra ... bune, rele ... caterinca .... oricum va multumesc pentru ele ..

O zi frumoasa!

13'210
5
comentarii

Windofchange

Salut, am 16 ani. Tatal meu a murit cand aveam 9 ani, iar de vreo 4 traiesc cu mama (care are scleroza) si cu iubitul ei, un nebun cu inceput de alzheimer, care preia controlul asupra vietii mele din toate punctele de vedere, incepand cu muzica pe care o ascult, felul in care ma imbrac/arat/ma port, prietenii cu care imi petrec timpul si activitatile pe care le practic. Fiind impulsiv, ma loveste adesea din punct de vedere psihic, dar si fizic. Mama nu reactioneaza deoarece relatia ei cu el are la baza materialismul, viata pe care nu ar putea sa mi-o ofere fara banii lui. Nu considera ca siguranta si linistea noastra e mai importanta decat hainele pe care reusim sa ni le cumparam ( el se poarta mizerabil si cu ea ). Nu am camera mea sau spatiul meu personal. Nu ma pot dezvolta din nici un punct de vedere cat timp stau acasa, neavand liniste. Psihologii la care m-a trimis maica-mea fara stirea iubitului ei m-au declarat: bipolara, pasiv-agresiva, anxioasa, impulsiva, prea critica, prea timida; pe scurt, judec prea mult lumea din jur. Nu primesc sustinere din partea nimanui: bunica din partea tatalui, singura femeie normala din familie a murit acum 3 ani de ziua mea, bunica din partea mamei are si ea alzheimer la randul ei, traieste pe alta planeta si nu se poate discuta cu ea, sotul ei, alcoolic, a murit acum 5 ani, fratele din partea tatalui meu nu stie de existenta mea. Am atacuri de panica frecvent si ma simt atat fizic, cat si psihic foarte, foarte rau in permanenta. Ma simt captiva intr-un cerc inchis, din care nu voi putea sa ies nici macar in momentul in care voi intra la facultate, iubitul mamei sustinand ca eu nu le voi parasi casa, cu atat mai mult nu voi parasi orasul.

13'208
2
comentarii

jeo

buna ma numesc joe si ma bucur ca va-m gasit. am vrut sa scriu vdc pe google si iata ce a iesit. felicitari celui care a avut ideea 1000.dp.nu le am cu scrisu nu stiu sa scriu cu, cu . cu ? nu vroiam sa intreb decat un lucru foarte ffffff important ? ce valoare are viata unui om cu adevarat fie el fata fie baiat ,fie tu fie eu? nu este o intrebare de baraj nici de a discuta asa chiesti tresti, ci o intrebare care descopera fericirea absoluta bucuria si dorinta de a trai a iubi si a ii face si pe alti fericiti in jurul tau .va dau 7 zile sa aflati raspunsul corect si chiar daca nu il stiti raspunsul va rog dati tot ce este mai bun din voi parerea voastra conteaza la sfarsit vom trage concluzia care este adevaratul raspun adevarata rezolvare a aceste lumi bolnave si dornice dupa bucuria vieti dupa fericirea dupa extaz dupa visul de a fi sau a deveni cineva va doresc succes si va garantez ca veti ramane uimit cand veti afla pretul vostru corect al tau si al meu cat valoram cu adevarat chiar daca in fata unora valoram cateodata putin mai mult decat un scuipat sau o viata de (RAHAT)...JO

13'207
1
comentariu

Anonymus24

Salut tuturor. Sunt un student de 24 de ani din Bucuresti si,observand ca multe dintre persoanele care posteaza aici au povesti similare cu ale mele, m-am decis sa postez si eu despre ‘viata’ mea. Inca de cand eram in liceu aveam mari probleme in a ma integra intr-un grup, nu pentru faptul ca nu as fi fost sociabil, ci pentru ca eram privit ca un intrus, ca un paria in orice grup as fi incercat sa ma impretenesc. De obicei, eu eram tinta glumelor proaste si a batjocurii. Plecam dintr-un grup, dadeam in altul si tot acelasi deznodamant rezulta. Toti ma sunau sa ma invite in oras si eu, avand doar alternativa statului in casa singur, acceptam sa ies , desi stiam ca ei ma cheama doar sa rada de mine.
Terminand liceul in orasul natal si plecand la Bucuresti, m-am decis sa rup toate legaturile cu persoanele respective. Dar, aici am descoperit ca foarte greu ma mai pot integra intr-un grup, toate persoanele pe care le intalneam, desi le consideram prieteni, erau mai mult cunostinte care socializau cu mine doar ocazional sau la nevoie. Am observat ca fiecare persoana avea un cerc de prieteni vechi, lucru normal de altfel. Astfel , am ajuns in prezent sa am doar doi-trei prieteni cu care vorbesc relativ des, ma vad relativ rar si care imi dau senzatia ca sunt mai degraba cunostinte pentru mine. Acest lucru imi da o puternica stare de singuratate, o stare cu care , groaznic, am inceput sa ma obisnuiesc. 90% din timpul meu il petrec acasa, pe consola sau pe laptop. Atunci cand o persoana ma intreaba de ce nu ies caut scuze sau mint, rusinat de situatia mea, lucru care ma afecteaza psihologic intrucat tot timpul am incercat sa tin o aparenta de normalitate desi sunt foarte anormal.
In ceea ce priveste cealalta mare problema a mea

13'205
4
comentarii

ultimulinger

Buna la toata lumea. Si eu sunt k voi. Am crescut fara parinti de la 11 ani deoarece tata e un alcoolist in serie. Am 21 de ani acum am un servici in cipru acceptabil. Dar nu am o jumatate care sa umple paharul gol. Din punctul meu de vedere sunt urat desi nu mi.a sp nimeni asta pana acum. Ma distrus complet singuratatea si si mor de ciuda cand vaad pe toti paduchiosii cu niste fete de mai mare dragul si ei na.re un covrig in burta si le chinuie si uneori le si bate. Pe cand sunt multi cu i inima mare care ar vrea din tot sufletul sa aiba una pe care s.o iubeask. Asta e. Poate ca am fost blestemati sa traim asa fafa nici un scop. Ma ganfesc k era nemaipomenit knd eram mic. Aveam buzunarul gol si sufletul plin de fericire acum sunt mare am buzunarul plin si sufletul gol. La dracum ma urasc pe mine singur si mereu ma intreb dc a dat d.zeu prea multa fericire la unii si la altii deloc cand outea sa ne dea cate putin la fiecare. Dar traim cu speranta si ne amagim ca intr.o buna zi vom fi fericiti desi suntem siguri ca nu se intampla. Traim cu jegul ala de impresie k niciodata nu e prea tarziu si cand spui asta intodeauna prea devreme pt ca niciodata nui prea tarziu sa.ti apara mereu. Cacat.

13'195
5
comentarii

Fluttershy

E prima oara cand vad acest site, l-am gasit intamplator, dar ce buna metoda de a te descarca! Ideea e ca eu am o pasiune in viata, dar nu reusesc sa gasesc un job in acest domeniu, ccea ce ma deprima ingrozitor. Am un job pe care il urasc. Salariul e bunicel, dar activitatea imi provoaca sila, de la extenuare mi se face rau in fiecare zi, ma intorc acasa tinandu-ma uneori de zidurile cladirilor ca sa nu cad. Nici nu mai vad bine si au inceput sa apara probleme de sanatate, mama e mult mai sanatoasa ca mine si are 60 de ani, iar eu la 20 si ceva ma simt ca o epava. Nu reusesc sa gasesc un job mai bun, tot ce gasesc e mai rau decat ce am deja. Si sunt invidioasa pe alte cunostinte care au gasit joburi mai bune, dar persoanele respective nu sunt nici mai destepte ca mine si nici nu au un CV mai bun. Stau sa ma intreb cu ce am gresit.

As face orice sa gasesc un job in domeniul visat, domeniu in care m-am pregatit singura, ca nu are legatura cu facultatea pe care am urmat-o. Ma bate gandul sa plec in strainatate, dar de fiecare data cand incep sa caut de munca in strainatate ma razgandesc brusc, nu cred ca sunt in stare sa fac pasul. Domeniul in care vreau eu sa lucrez e prea misto, iar in strainatate joburile pentru emigranti sunt naspa. Pe de alta parte chiar si un job naspa in afara e mai bun decat ce am eu aici. Dar sunt antisociala, introvertita, am probleme in a comunica cu oamenii, ma apuca o stare intensa de anxietate si cand ma duc la magazin sa cer tigari, si cand trebuie sa salut pe cineva. De cand sunt mica am avut problema asta, motiv pentru care nu am prieteni iar toata viata am fost si sunt considerata o ciudata, pe care toti o barfesc pe la spate. In conditiile astea, cum as putea sa plec de aici? Vreau cu disperare o viata mai buna, dar anxietatea cronica de care sufar ma impiedica sa ma duc sa o caut.

Nu stiu ce sa fac, vreau sa evoluez, simt ca am atatea de oferit, am o energie imensa. Si nu gasesc jobul care sa-mi permita sa arat asta, daca si la 30 de ani o sa fac acelasi lucru cred ca ma arunc pe geam. Ma uit la colegii mei de munca, multi sunt trecuti de 30 de ani si au job-uri pe care le urasc, au devenit blazati si gri, cand cu cativa ani in urma nu erau asa. Imi vine sa mor numai gandindu-ma ca ajung si eu asa.

13'162
4
comentarii

Hanzo

Presupun ca am VDC deoarece pentru mine lucrurile nu m-ai au vreo logica Am 24 ani.Sunt un Baiat frumos , am avut ce m-ai frumoasa relatie cu o Fata care atunci cand a decis sa aleaga alt drum ma convins ca nu mai exista dragoste pura si ca eu sunt doar un copil prost ce refuza sa se maturizeze ,Nu am reusit in viata sa ajung ce mi-am propus spre dezamagirea mea dar termin a 2 facultate si am gasit locul de munca ce alti il viseaza ...dar cu toate astea ma simt trist dezamagit ca nu ma pot avea incredere in nimica si toti care se dau pe langa mine au vreun scop.Nu reusesc sa mai gasesc pe cineva .......nu stiu din ce cauza si ce gasesc nu pot iubi .Vad pe strada Cupluri ce nu se potrivesc :Fete tinere de liceu cu oameni batrani si altele ....Si stim cu toti ca e adevarat si treaba aceasta nu mai e raritate .Loialtatea in relatie o practica doar cei prosti ,credinta a murit demult si frica de Dumnezeu e un mit vechi ....Ne dam toti mari filozofi dar defapt suntem cei mai ipocriti(Zicem una Facem Alta) Sunt un om Modest care din cauza sistemului asta de nimica am reusit sa ajung la parerea ca doar bani m-ai pot aduce fericirea in ciuda cartilor citite care ne invata cum sa ne bucuram si de un pahar de apa .Singurele lucruri care mai misca ceva in mine e cand vad vointa maxima din partea unui om care a pierdut tot un cersetor un copil sarac desculti pe strada cateodata chear si un caine ce moare..Imi place cand vad copii ce se joaca imi aduc aminte de copilaria mea modesta cateodata si grea dar cu siguranta frumoasa de visele ce le aveam atuncea si cu siguranta nu leam realizat acum :) .Uitanduma in lume lucrurile si-au pierdut Logica pentru mine Cuplurile nu se potrivesc interesul e altul cu o suma de bani pot avea cea mai frumoasa femeie pentru o noapte dar nu e dragoste ,Religia incepe sa piarda razboiul Nevazut ,Politica Ne exploateaza Tara si isi bate joc de drepturile si visele omului ....Iar ce am m-ai ramas oamenii Prefeream sa Ne Papam de vi unul pe celalalt sa trecem peste cadavre fara a ne pasa ce lasam in urma pentru o viata m-ai buna si o sansa .In loc sa ne unim si sa colaboram in armonie si pace pentru un vitor m-ai bun..La treaba asta ma gandesc de ceva vreme iar sa am parte de o VDC prefer sa iau int-o buna zi o alta decizie care multi nu ar intelegeo ...:)

 < 1 2 3 4 5 6 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil