LoginVreau cont
Primele  < 4 5 6 7 8 9 10 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'052
16
comentarii

SarbatorileVin

O zi minunata de iara,soarele rasare printre norii stravezii, fix pula, perfect, incerc sa ma fac util si sa-mi servesc partenera de o aventura cu o ceasca de cafea fierbinte pe o tava arginite ruginita de acum 2000 de ani .Tresare si-mi impartaseste un sentiment de multumire ,de satisfacere interioara ,un 7 tras de par ,ca doar pana la 10 mai este mult ,fara cuvinte fara regrete o ascensiune spre mai bine ,ca doar de ... e romania puli.Ma indrept spre facultate ,ajung in tramvai,dau peste o sumedenie de pensionari cu seviete negre din piele de bou se ce plm era.La un moment dat imi suna telefonul,(celularu` puli cu ton de apel de parca e instalatie ,ca de ,nu`mi permit i-phone).Imi trage o privire muncitoreasca ,zbarcita in zeflemea ,imi da de inteles ca acum multa vreme a fost ceva si-mi arunca 2 vorbe seci : Halal,Tineretul din ziua de azi. intradevar,indubitabil,bosorog infect ,ii pute curu si are tupeu sa comenteze. I-am zis direct pe un ton raspicat "Date-n mm de cheag expirat" din cauza voastra lumea nu-si poate indeplini visele, voi cu standardele voastre de cacat si cu doctrina puli mele.davan pula mea.Vorbesc cam vulgar dar ma doare fix in pl.Sa contiunam,ajung la facultate ,servesc o cana de cafea la 2 lei si o cinzaca` de rom la crasma din perimetrul facultatii.Intru in laboratorul de genetica si inchid ochi.Cand ii deschid,aceleasi pitipoance frustrate ,nesatisfacute de prietenii lor poponari gravizi cu masini de lux se holbeaza ca vacile la mine.Sunt indiferent ,ca de obicei ,incerc sa nu prea am de-a face cu socializarea rurala ,de la malu` cu cioate.
  Dupa facultate constat ca bunica trebuia sa-mi trimita vreo 500 ron de acum 3 zile,dar uitasem.Ma indrept spre un W union, femeia de la ghiseu aroganta cu un caracter flegmatic incearca sa para amabila,cravata statea desfigurata pe gatul femeii ,parca avea un streang tipic, ca dupa o noapte de dezmat. Ma aprovizionez de la o toneta jegoasa cu niste tigari la bucata si iau drumul spre o sala de pacanele.Pierd toti bani in cele din urma ,euforia dublajelor s-a cam epuizat.Imi aduc aminte de visurile mele de o dinioara,sa dau la teatru ,sa merg in strainatate fara bani,sa realizez ceva ,sa ma simt satisfacut deplin,nu servici, o ragalie de blonda urata, cu un nas de balaur,si 1 pachet de tigari.Ceva mai mult de atat.Ma indrept spre casa,ii explic tipei respective situatia in care ma aflu, suspina,si isi ia zboru.M-a lasat amanet fix cand simteam nevoia cea mai mare de a comunica cu cineva.Ma indrept spre pasarela de la gara,poate va fi mai bine consttient in mare masura de posibiliatea unei sinucideri.Urc treptele pline de glod si slobozite de toti boschetari si aurolaci din zona. Stau 40 de minute si ma gandesc, ce s-ar intampla daca,ce-ar fi fara mine, societatea cu -1 .Incerc sa escaladez ,sa ma catar pe un cacat de catarg din lemn din capat.Se apropie niste tineri,trb sa cobor.Ma gandesc la sanatate,constient ,apt de munca fizica, sanatos tun 2 picioare, ma gandesc la cei care nu au fost "privilegeati" de asemenea drepturi,libertate etc ,ma intelegeti.Stau si ma gandesc si nu stiu csf .Astept sfaturi pro -contra ,realiste ,o atitudine obiectiva ,Scuzati gramatica de 2 lei.

13'045
7
comentarii

schepsis

Nu stiu ce e viata dar sunt sigur ca atunci cand ajungi zilnic sa vrei sa te sinucizi probabil da nu e viata normala.Am sa fiu cat mai sincer. De 3 ani merg prin doctori psihiatri psihologi, homeopati, doctori cu bioenergie, analize, doctori de familie etc . De 3 ani iau niste pastile de la care am inceput sa vad in ceatza gen derealizare cautati pe google. Ma uit in jurul meu si nu stiu cat de real e ce vad. Parca visez un cosmar. Viata mea in general este in pat.Asta e toata in pat.Ma uit la un televizor si incerc sa gasesc ceva pozitiv in existenta mea.Nu am energie, am un fel de fobie sociala cand nu iau pastile ceea ce inseamna ca pe langa faptul ca nu am energie sa ies afara simpla privire a unui om ma face sa ma incordez de parca urmeaza sa fiu ucis.Traiesc cu parintii asta dupa ce am trait singur 12 ani.Ca sa ma duc sa iau o paine trebuie sa ma sedez bine cu anxiolitice. Daca nu iau sedativele, nu pot sa respir bine uneori, raman fara aer, am nervi fara rost gen isterie cand le spui parintilor ca vrei sa mori vrei sa te dai cu capu de ceva ca nu esti ca ceialalti.Va spun sincer si sincer aproape cami dau si lacrimile acum: nimic nu e mai rau decat sa ramai fara aer fara motiv sau sa ai nervi cand totul in jur e aparent normal.Am trecut prin momente oribile au fost si bune dar va spun oameni daca puteti iubi, iubiti-va ca altii nu pot

13'042
3
comentarii

Greedy

VDC : Intri la facultate cu plata , platesti o gramada de bani si incepi primu smestru . Totu bine si iti scoti seminarele cu note relativ medii -> mari , de la 6 la 9 .... apoi vin ultimile doua luni din facultate ... De aici incepe shitu , mai intai faci accident in drum spre facultate (cam 100km , in alt oras , nu fac naveta dar mergeam la garsoniera unde stau) , apoi reusesti cumva sa strangi bani si faci masina . Peste doua zile primesti amenda de viteza (71 in limita de 60) fara sa iti dai seama ca ai depasit viteza. Urmeaza examenele la care ai invatat ca prostu si crezi ca le iei pe toate din prima ... nu e asa ... deocamdata numai doua date , picate amandoua ,parca nici nu am auzit de chestiile date la examene.Parca nu mai imi iese nimic bine, totu merge prost. Ce e si mai rau e ca ,cred ca nu mai sunt in stare sa mai fac nimic bine. VDC , im vine sa imi bag p**a in tot si sa plec undeva la dracu sa fiu numa eu singur sa ma doara-n p**a de orice.

13'023
10
comentarii

VDC 13'023

E ajunul craciunului. Toata lumea e fericita, toti au pe cineva alaturi si toti se bucura de sarbatori, numai eu sunt singur, nimanui nu-i pasa de mine si cea mai buna optiune ar fi sa-mi iau zilele. Singurul lucru bun este ca eu sunt constient cat de cacat poate fi viata asta. Mi-am dat seama inca de cand eram mic copil.

13'018
6
comentarii

Annonym18

Singur fiinta care nu te lasa sa cazi , care te ridica de jos cand ai nevoie de sprijin . . . . esti tu insuti . Restul este o poveste.

13'015
10
comentarii

anapuirebit

Imi place foarte mult chimia si lucrez foarte mult in acest domeniu. Cu toate ca am nenumarate premii la olimpiade si concursuri de chimie, nu reusesc sa imi fac o prietena. Am incercat cu tot felul de fete dar toate se feresc de mine. M-am gandit ca asta ar fi din cauza ca am mereu cu mine o carte groasa de chimie organica de care nu ma pot despartii, dar s-a dovedit ca nu aceasta este cauza. Mana mea dreapta este deja mult mai groasa decat cea stanga si incep sa sa vad oriunde as fi: alcadiene, arene si halogenati plutind in aer. Tot vreau este o viata normala dar se pare ca un geniu ca mine nu poate avea parte de asa ceva.

13'005
24
comentarii

VDC 13'005

Buna.Ma numesc Raluca…Raluca simplu.Am 22 de ani urmeaza sa fac 23 de ani la anul daca mai apuc…Da asa cum spune si site-ul viata e de rahat…ca sa nu spun altfel ca ar fi cam urat.Toata viata mea am fost o profesionista, mereu am fost cea mai buna, prima in tot ceea ce faceam, mereu am fost ambitioasa chiar si cea mai optimista din familie…vedeam viata in roz asta pe la 16 ani…caci acum in prezent vad viata doar in negru.Cred ca viata mea a inceput sa se schimbe prima si ultima data cand am iubit pe cineva cu adevarat…o persoana care a insemnat enorm pentru mine, chiar daca aveam doar 16 ani si ma rog toti desteptii care nu cunosc intreaga istorie comenteaza "vai ca erai prea mica…vai ca la varsta aia nu ai cum sa stii ce e iubirea adevarata…vai ca erai prea imatura…copilaroasa" tampenii din astea…ma rog…a fost singura persoana din viata mea care am iubit-o cu adevarat, pentru care chiar am simtit ceva special, dar care mi-a dat iluzii si si-a batut joc de mine in cele din urma…si dupa care am suferit jumatate de ani…perioada in care datorita unei prietene…ma rog am uitat sa pun ghilimele…"prietene"...l-am cunoscut pe un tip…un copil defapt…mai mare decat mine…cu care am trait si am avut prima si singura relatie serioasa destul de lunga de 3 ani si 8 luni, care pana la urma s-a dovedit a fi o mare dezamagire si practic aceasta relatie mi-a distrus toata viata, a fost inceputul cosmarului, maturizarii mele, schimbarii mele…sa nu intru in detalii prea multe…pe scurt dupa 3 ani si 8 luni in care nu au fost deloc momente asa frumoase cu adevarat si in care mereu fraiera de mine am lasat de la mine, i-am tolerat toate porcariile si l-am sustinut mereu…pe data de 26 iunie 2012…mai tin minte si data….mi-a dat papucii printr-un singur mesaj pe mess…el era plecat cu ai lui, familionul lui in strainatate vacanta…mi-a dat un mesaj ca ne despartim, ca nu ma mai iubeste si atata fara nici o explicatie clara de ce…dupa ce cu cateva saptamani in urma inainte sa plece el…fusese ziua lui de nastere si logik ca deobicei am fost langa el i-am luat cadouri am fost s aluam masa la o terasa…mda…asta a fost inceputul cosmarului…ma rog am incercat eu sa fiu puternica mai mult pentru ai mei, familia mea la care tin enorm, desi ei nu vad asta si nu apreciaza…dar pana la urma am cedat…in fine dupa eram trista
in fiecare zi…ai mei si prietenii in loc s ama incurajeze sa fie langa mine ma lasau balta si ma criticau cum ca eu sunt devina ca nu am stiut sa-l tin langa mine…mda…Ma rog…am fost singura in chestia asta…am inceput sa beau…eram trista seara, plangeam singura…melodii triste…da stiu poate pentru unii dintre voi sa vi se para patetic…ma rog am inceput anul 2 la facultate…"MARELE" ASE din Bucuresti, care practic acum in prezent tot ce pot spune este ca mi-a distrus complet toata viata si viitorul…si ca blestem faptul ca i-am ascultat pe ai mei si am dat la Facultatea de Marketing, cand puteam sa-mi urmez instinctul si visul de a urma Facultatea de Medicina…si regret enorm astazi ca nu am urmat-o…unii zic ca inca anu e tarziu ca ma pot inscrie…but let’s face it…sunt 7 ani sau 6 pnm plus inca 10 ani…si nu mai am 18 ani…am aproape 23…si costa…si altele…daca nu ma sustine cineva…sa fiu sincera financiar…nu pot sa ma apuc de facultate…Ma rog a trecut si anul 2…o tampenie…colegi idioti majoritatea toti pe interes…unspe mii de proiecte grele…cik in echipa…mereu nimeream cu cei mai idioti din grupa…si eu faceam tot proiectul singura pentru ca aia nu miscau un deget…si imi pierdeam noptile…mda…si culmea ca daca la proiect nu iesea ceva bine pe mine cadea vina logik…deci dupa ce ca le faceam si partile lor tot ei faceau bot si alte fite daca nu iesea ceva bine…ce mai echipa perfecta care sta degeaba si proasta de mine care facea totul singura…probabil o sa spuneti unii dintre voi ca de ce oare nu imi luam elevii mai destepti…pey de ce oare… ca in grupa erau multe bisericute si daca imi alegeam pe cineva mai bun…ce mai scandal…injuraturi, suparari…si ma rog eu ca proasta care nu vroiam sa am relatii proaste cu colegii taceam din gura si…acceptam totul…cred ca cel mai mare defect al meu e ca sunt prea buna cu cei din jur pana si cu cei care mi-au gresit de 1000 de ori, oameni, care nu merita atentia mea…ca tolerez prea multe…si poate iert de prea multe ori, trec cu vederea…nu ma invat minte…
In fine sa incep cu anul 3 de facultate, ultimul an…multe proiecte, licenta…stres…probleme…logik cu proiectele la fel lucram aproape eu mereu…si cel mai urat lucru…da faceam proiectul si apoi le dadeam, colegelor…sa-l aseze in pagina…sa-i dea o forma buna…si..cand ajungeam la facultate in ziua cu pricina…partea la care lucrasem colegii o modifcasera complet tot ce scrisesem eu si aveau tupeul dupa sa zica ca eu nu am facut nimic…cand defapt facusem jumatate din proiect…am ramas cu un gust amar dupa chestia asta…si nu prea pot lucra in echipa…cred ca si daca o sa-mi gasesc de munca in Romania…ar fi un miracol, o minune…nu o sa pot sa lucrez in echipe…nu ma judecati…
Plus alte dezamagiri, regret din viata mea…amintiri urate…familia nu ma intelegea…prietenii isi bateau joc de mine, m-au lasat balta…ma rog…incepeam sa am tot mai mult indoieli cu privinta la Facultatea care am facut-o…ce voi face in viata… daca este exact ceea ce imi doresc…trebuia sa facem practica logic…si am dat cv tot…si am fost foarte fericita cand am fost acceptata de o firma de Cercetari de Marketing…acest domeniu eram hotarata sa il urmez mai departe la master… eram hotarata inca din anul 2…ca asta vroiam sa fac in viitor…ma rog m-am dus la firma ne-au supus un interviu foarte greoi de 4 ore plus un test foarte greu engleza si matematica in engleza…de credeam eram sigura ca nu o sa-l trec…si cand m-au sunat sa-mi spuna ca am fost acceptata chiar am fost socata:))...si eram cu adevarat fericita credeam ca va fi bine super…imi facusem planuri deja…si am inceput sa ma duc la firma…dar dupa 3 intalniri deja imi lasase un gust amar si ma dezamagise total…era tocmai in capatul celalalt la orasului…ma rog asta nu conta…dar ne chema ne tinea 5 ore, in care asteptam sa ne spuna , planl sa incepem sa punem in practica ca pana la urma cik era practica, adica asteptam sa incepem munca, eu sunt sau obisnuiam sa fiu o persoana dinamica, energica, care nu putea sa stea degeaba, care daca stia ca trebuie sa faca treaba se apuca imediat si o facea in mod perfectionist…eh nu noi stateam si alea 5 ore…tinerii…3 tineri care cica conduceau firma stateau si vorbeau intre ei ca prostii si faceau glume…si ne faceau promisiuni in loc sa ne apucam o data de treaba pe teren calculator de cercetare…stateau si sa laudau…asta stiau sa faca…pierdeam 5 ore degeaba…si in ziua respectiva aveam si multe ore la facultate, in ziua respectiva uneori aveam si proiecte foarte grele de prezentat,lucrari…si pierdeam si noptile…ca sa le fac pe toate…si eram foarte obosita…si o data intr-o am decis sa nu am duc la firma…cadeam din picioare pe jos de somn… si oricum la firma lipseau multi…asa ca…am zis sa iau o mica pauza…le-am trimis mail…si m-am scuzat tot…si aia mi-au trimsi mail inapoi si mi-au cam facut scandal ca ce ca cum pot sa lipsesc…lipseam prima data in viata mea…nste tampiti, eu ii anuntasem macar…si oricum pierdeam acolo timpul degeaba…asa si cand am vrut sa ma duc saptamama viitoare…eram grabita ca sa nu intarzii ca sa ajung la timp special pentru ei…si la metrou am cazut… pe scari de era sa-mi rup gatul…din cauza ca ma grabeam…si mi-am luxat glezna…de abia puteam sa merg…si logic ca nu eram tampita sa ma duc la practica in starea in care eram…sa parcurg atata drum, cand nu mai puteam sa merg…si m-am dus acasa cu chiu cu vai si pentru chestia asta m-au dat afara din firma pentru ca n-am putut sa ma duc acolo…fara sa-mi asculte motivele ca m-am accidentat nik…practic mi-am pierdut locul de practica…acest lucru m-a traumatizat foarte mult mai ales pshici eram ca un zombie trista nu mai vedeam nik in fata mea…practic ma gandeam ca aveam anul 3 pierdut… unde dracu mai gaseam ptr practica…in luna aprilie…nici nu le puteam povesti alor mei…ei deja aveau atatea probleme…si cu toate problemele care le aveam nu am mai putut…pana la urma nu sunt un robot sa le fac pe toate sa am grija de toate, sa-mi iasa totul perfect…si am cedat…tocmai la final…eram foarte obosita, trista, deprimata nu am mai facut proiecte, mi-am abandonat spre rusinea mea echipa…nu m-am mai dus la prezentari pentru ca imi era rusine…de profesori, de colegii mei, de echipa mea…aveau sa-mi puna intrebari si nu le puteam da raspunsuri…nu m-am mai dus la facultate si nu m-am dus nici la examene din sesiune…eram depresiva, deprimata, nu puteam sa invat, nu puteam sa dorm noptile…le-am ascuns totul alor mei…si stiu aici ca am gresit enorm si mi-am cerut scuze de 1000 de ori, inca sufar, am incercat sa la explic si ei si astazi imi reproseaza…mereu cand parintii mei imi aduc aminte de facultate ca i-am mintit, ca nu am fost in stare s-o termin, ca sunt o ratata…pur si simplu simt ca mi se rupe sufletul…inima…simt un gol in stomac…nu mai pot sa mai zic nik…mi se intuneca privirea mintea pentru ca stiu ca i-am dezamagit foarte mult si sunt parintii mei si ii iubes cdin tot sufletul desi eu nu sunt genul de persoana care sa-si arate sentimentele decat foarte rar…si ma doare desi au trecut ceva luni de zile ma doare enorm de rau…si stiu ca a fost vina mea…dar acum am nevoie mai mult decat niciodata sa nu mi se mai aminteasca acea perioada mai-iulie…sa ma sustina ai mei, sa fie langa mine, sa ma incurajeze sa imi spuna vorbe bune… ci nu sa-mi aminteasca in fiecare zi ca nu am fost in stare sa termin facultatea si practic sunt o ratata…cea mai mare suferinta a mea este ca i-am dezamagit…nu puteam in iunie sa le spun adevarul de teama ca ii voi dezamagi ca vor suferi enorm…mereu le spuneam ca totul este bine, ca ma duceam la examene…cand defapt nu mergeam…ei imi vorbeau de absolvire, de bal… de master si eu imi puneam o masca…cand defapt mi se frangea inima stiind ca nu o sa trec prin acele lucruri…in cele din urma…am incercat sa scap de viata asta…din pacate nu am reusit am fost gasita…ma rog nici nu trebuia sa zic asa ceva…cine stie ce parere o sa aveti…ca lumea de astazi mai mult stie sa critice fara sa acsulte motivele persoanei respective…ma rog…motivele mele…imi stricaem viitorul… ii dezamagisem pe ai mei…stiam asta…nu vroiam sa ii vad dezamagiti si nu am mai putut…am cedat…ma rog m-au gasit ai mei au fost daramati…m-am simtit ca ultimul om…si acum cand imi amintesc seara aceea…imi vine sa…e un cosmar ptr mine…ma rog si atunci le-am spus motivele mele…le-am spus despre facultate… cum am ratat-o cum nu m-am dus la examene…ai mei au incercat sa fie alaturi de mine sa ma oblige sa ma duc la facultate cik sa ma inscriu pentru anul 3 suplimentar…dar practic…mereu cand vad cladirea ASE-ului, ma gandesc la Facultate…mie groaza…am atatea amintiri urate, framanteli…daca ar fi sa urmez o facultate…m-as apuca de alta si nu as mai vrea sa aud de ASE in viata mea…mi-a distrus viata, visele…toate sperantele…dar ai mei nu inteleg…stiu cam pierdut 3 ani degeaba din viata mea…dar nu pot termina aceasta facultate…nu pot si nici nu vreau…prefer sa incep o noua facultate pe care chiar imi doresc s-o fac si s-o iau de la capat dar nu ASE-ul…din iulie am inceput sa-mi caut de munca orice…doar sa muncesc…sa castig niste bani pentru ca imi facusem un plan sa urmez un curs de contabilitate…sa ma scot cu o diploma si cine stie…si logik in Romania chit ca ai diploma sau nu tot nu te angajeaza nimeni, nu esti luat in seama daca nu ai bani, pile sau esti nepoata patronului…si spun realitatea…parintii mei au probleme financiare…tatalui meu nu i-au mai dat salariul de nu stiu cate luni de zile…mereu il vad trist suparat desi incearca sa n-o arate ...mama la fel stresata…stiu c amandoi sunt dezamagiti si mai ales pentru mine pentru ca ei sperau sa termin facultatea deja sa fiu angajata sa ajut financiar…imi amintesc aproape in fiecare zi ca nu am reusit sa termin facultatea…ca practic sunt o ratata fara niciun viitor…ca nu fac nimic ca nu imi caut de munca…cand eu din iulie tot incerc sa-mi caut de munca si nik sunt chemata la interviuri in pareta cealalta a orasului mereu ma pregatesc, imi fac 1000 de griji, ca vai sa nu intarzii, sa nu fac o impresie proasta….si ma duc la interviuri care dureaza 4 minute….si cand parintii imi reproseaza toate chestiile astea desi nu o arat pe moment… ma doare enorm…si sufar si plang singura…si pierd notile nu pot sa dorm…si beau…si mereu cand sunt cu ei imi pun o masca falsa de fericire…si urmeaza vremuri grele…si ar treb sa fiu fericita ca vine Craciunul, Revelionul trecem in alt an…Ziua mea de Nastere…pentru prima data in viata mea…nu sunt deloc entuizmata de nik…nik nu mai imi place…ma simt obosita…nu mai vad niciun sens…nik…mi-am distrus toata cariera…orice viitor posibil…nimanui nu-i pasa de nimeni simt ca sunt mai mult o povara pentru cei din jur o dezamagire mai ales pentru ai mei…prietenii isi bat joc de mine…sunt doar pe interes…si de multe ori am zis ca termin orice legatura cu ei ca le dau ignore ca gata pun punct…dar daca acum sunt singura…atunci cum o sa mai fiu…poate ca sunt slaba lasa…dar…nu stiu imi vine sa plec de-acasa sa fug sa-m iiau un rucsac sa-mi iau aia 24 de lei singurii bani care ii mai am si sa plec cu speranta ca fara mine o sa le fie mult mai bine alor mei si persoanelor din jurul meu…sa plec si asta e traiesc sau mor sincer in clipa de fata nu mai imi pasa de viata mea…ce se-ntampla cu mine…ce simt ceilalti…si am suferit enorm si am suferit singura nu au fost ai mei alaturi de mine si nici asa-zisii prieteni…pe langa asta ma rog am cateav kile in plus…si vreau sa slabesc vreau sa arat bine macar asta…daca de cariera, prieteni,iubire, bani nu am parte macar sa arat bine…si da stiu ca am kilograme in plus…si vreau sa slabesc…dar nu pot sa urmez un regim…doar daca imi fac regimul meu sa nu mai mananc asa mult…o masa pe zi doar…exercitii apa multa… am incercat in anumite perioade si chiar am reusit sa slabesc rapid 4 kilograme in cateva zile…dar ei mei in loc sa ma sustina sa ma incurajeze… incep sa comenteze ca vai de ce nu mananci ca mananca si dupa in minutul urmator imi zic ca ce grasa sunt ca arat oribil…ma demoralizeaza total…desi eu incerc sa schimb situatia…
Offf am scris mu;te sunt singura ca am scris degeaba si nimeni nu va citit atata…dar simteam nevoie sa zic tot ce am pe suflet pentru nu prea am cum sa-i zic caci nimeni nu ma asculta nu ma intelege…nu stiu, nu simt ceea ce simt eu…
Viata e de tot cacatul…nu am viitor, cariera, familia nu ma sustine, nu am prieteni , nu ma angajeaza nimeni, nu am perspective de viitor, nu am parte nici macar de iubire adevarata…as vrea sa mor sau sa fug sa sa dispar definitv…asta e viata mea…sper ca nu mi-am pierdut vremea degeaba scriind…la revedere si noapte buna.

13'003
12
comentarii

invincibila

de curand m-am mutat in alt oras pentru facultate si stau in chirie cu 2 prietene.problema e ca una dintre ele se bese intr-una..nu mai suport are besini periculoase si le da pervers cand nu te astepti.ce sa-i fac ca sa inceteze odata?...ma dispera:(

13'032
3
comentarii

Mufffffiiiins

Viata de cacat? Ok, atunci dores sa-mi impartasesc si eu povestea. Momentan am 16 ani, sunt la cel mai bun liceul din oras si am un prieten care ma iubeste. Poate pare totul ok, dar nu a fost niciodata. Cand eram mica nu am avut parte de iubirea necesara pe care ar fi trebuit -o sa o primeasca un copil, toti erau reci cu mine, pana si mama mea .. Lucru ce m-a facut sa ma ascund de ei toti, sa nu pup si sa nu imbratisez lumea si nici sa nu mi arat sentimentele in fata lor pentru a nu fi judecata. Apoi,dupa ce am crescut putin, ne am mutat la casa bunicilor mei unde pentru o perioada , vreo 10 ani.. , n am avut parte de camera mea , la un momendat ajunsesem sa stau cu unchiul meu de 40 de ani in camera.. Ma rog.. La scoala nu mai vorbesc in clasele primare m-am simtit oribil deoarece ma simteam ocolita si lumea nu vorbea cu mine si de asemenea radeau de mine pentru ca eram putin mai plinuta . Ma culcam seara plangand si imi aduc aminte cu mula cum un copil de 8-9 ani putea simtii atata durere. Au urmat cativa ani ok, dar in urma cu 2 ani.. Pur si simplu am trait cea mai de cacat experienta posibila. Tatal meu a murit pe pat de spital, nu l mai vazusem de 2 saptamani si nici nu mi amintesc ce am vorbit ultima oara cu el si ca mereu imi imaginez ca trebuie sa vina acasa la ora cincide la lucru, dar nu vine… Oribil si nu doresc la nimeni sa si piarda un parinte. A urmat primul an de liceu .. Ma simteam terifiata, diferita si "foarte mica" printre ceilalti, foarte inferioara. Plangeam in fiecare seara cand ajungeam acasa ..nu vorbeam cu nimeni si ma comportam foarte ciudat si pur si simplu paream proasta.. Dupa un an de zile m am acomodat dar nu total, cel putin acum am cativa amici in clasa si notele mi au crescut . In toata aceasta perioada dupa moartea tatalui meu am fost intr o depresie urata, nu simteam nociun sentiment. Mama s a speriat foarte tare inct m a dus la preot si psihologdar degeaba nu m am schimbat deloc. Apoi l am cunoscut pe Mihai care mi a schimbat destul de mult viata , m a facut sa rad foarte mult , sa ma indragostesc de el si sa simt din nou ca traiesc, insa nu a durat mult pentru ca dupa cateva luni am inceput sa ne certam extrem de des si din nou sufeream foarte tare si ma culcam plansa si suparata. Poate nu vi se pare o viata asa de cacat dupa cum v am povestit o dar nu cred ca va doriti sa aveti parte de asa ceva

13'024
8
comentarii

Garcea

Bai,nu stiu sigur daca asta este o viata de cacat,pur si simplu este viata mea si vreau sa o impartasesc pe net.
Parintii mei au divrotat acum 5 ani,tata a vrut sa faca un imrpumut cu ipoteca pe casa si sa plece in afara cu o iubita de a lui,mama s-a prins si s-au despartit.Am stat la bunici o perioada buna de timp,ne-am luat alta casa.Au fost si cateva certuri pentru ca cu banii de pe casa puteam sa stam linistiti la bunici si so ducem boiereste,dar mama a luat casa cea noua pentru mine si ii sunt recunoscator.
Eu am aproape 18 ani ,sunt elev la liceul de arte la teatru si am inceptu sa muncesc de un an de zile ca animator la petreceri,primeam 50 de lei pe petrecere si totul este ok.
Am avut si o relatie stabila de un an 2011-2012,ea a fost prima mea fata din viata mea , am suferit ca un caine,eu i-am dat papucii pentru ca ne certam,6 luni a plans dupa mien n-am primit-o inapoi .inca sufar dupa ea.
De craciunul asta mi-am cumparat singur brad in casa din banii mei personali pentru ca mama se lupta sa plateasca o rata uriasa la casa. Nu am probleme cu banii,dar nu sunt nici foarte bogat.
Asa e in vata,unele parti sutn bune altele sun rele.
astept sa imi dati pareri :)

13'008
3
comentarii

PerfLife

Salutare,ma numesc Ionut si am 17 ani.Totul a inceput la 2 ani cand parintii mei au divortat,iar eu mai aveam un frate care avea 4 ani.Ne-au impartit si au decis ca eu sa raman la mama fiind mai mic deoarece poate avea mai multa grija de mine.La 6 luni dupa despartire tata si cu fratele meu au plecat in Turcia la o matusa dea lui tata fiindca nu mai aveau bani de nimic.Nici eu cu mama nu aveam dar aveam un acoperis deasupra capului chit ca ,cu mancarea o duceam mai rau.Eram o persoana retrasa din cauza ca eram sensibil,la 9-10 ani incepusem sa gandesc destul de matur,incat nu-mi permiteam sa fac si eu nazdraveniile pe care le faceau toti copii,ca eu deja imi stiam consecintele,m-am retras foarte mult incat am ramas fara prieteni in totalitate.La 15 ani mama nu a mai avut bani sa plateasca chiria si am fost dati afara pe drumuri am stat la bunicu la tara cat am stat cam 5 luni m-am chinuit am ajuns cum am ajuns cand aveam bani la scoala,cand am stat pe strada m-am imbolnavit de o boala destul de grava,mama a luato razna nu mai judeca si tot ce face e sa-mi spuna: (tu esti de vina,tu esti de vina) ...rad ironic si ma fac ca nu-mi pasa ma retrag si incep sa plang ca imi crapa inima in mine…acum aproximativ 2 saptamani ma sunat fratele meu la bunicu ca a aflat numarul lui(nu mai vorbisem cu el deloc adica,nici nu-l stiam,el acum are 19 ani,am raspuns cu atata fericire sa mai aud o persoana draga si aud o romana foarte pocita la telefon care ma injura si spune ca numai din cauza mea si a lu mama a murit tata ca s-a imbonavit si sa chinuit singur,ca noi suntem de vina ce ia spus el acolo…ca tata a murit de ceva timp si mia inchis…cam asta e viata mea perfecta pe scurt,ma simt…adica nu mai simt nimic

13'002
3
comentarii

vdcssssssss

In momentul asta ma simt tare prost pentru ca tata a murit ,mama este la lucru in strainatate stau la bunci acestia se cearta in fiecare zi bunicul bea de rupe n-are habar ce vorbeste injura non-stop nu stie sa lege 2 cuvinte ,bunica e pusa mereu pe cearta. In momentul de fata astept ca mama sa termine casa si sa plec dracu de aici si muulte muulte altele care nu ar incapea aici .

12'966
11
comentarii

GMC

E rau sa fii o persoana mai singuratica, sa gasesti cu greu o persoana cu care sa poti vorbi..
E naspa sa te paraseasca prietena, dar inainte de asta isi da intalnire cu un tip, doar ca sa se simta ea mai bine.. Au trecut cateva luni, ea iese in continuu, eu.. in casa.
E si mai naspa sa fii si emotiv, sa vorbesti greu cu fetele fata-n fata, iar pe net, nu merge sa le inviti la un suc..

Mi-am pierdut vacanta invatand materii care nu imi plac(nu e cazul de corigente sau bac) si jucand jocuri doar ca sa mai uit de viata asta. E vina mea, dar nu am ce sa fac, nu am o motivatie, nu am un scop, asa e persoana mea..

13'004
7
comentarii

un_oarecare

Vreau sa va spun si sa va conving despre V(mea)DC. Deci NU decat un simplu moment greu din viata, ci in general pentru toata existent mea si pentru ceea ce este (parca) scris pentru mine. Concret: Din copilarie am fost un om penibil, deranjant, obositor, incurcat, plin de complexe. Am fost o rusine pentru familie, de fapt o povara. Si cel mai rau este ca am fost pe deplin constient de toate acestea. Acum am 24 de ani si exact aceasi situatie. Orice fac merge pe dos, mie si teama sa am vreo idea, sa zic ceva, sa-mi fac planuri, etc Efectiv nu pot sa schimb nimic in viata mea. Incerc dar pur si simplu toate se intorc in acelasi punct. Viata in general este decat o umilinta continua.  Nu imi doresc decat sa mor. Singurul lucru bun care l-am concluzionat pana acum ... este ca de fapt raul vine de la mine si nimeni nu e vinovat pentru asta, si ceea ce este mai grav este ca se poate evada din VDC. Nu stiu daca ma intelegeti, dar daca stiam ca este o regula definitiva si tre sa traiesc la fel pana la moarte parca era mai bine.
Va doresc o viata frumoasa!
Noapte buna.

12'976
16
comentarii

clautze

Sunt Clautze , am 16 ani si am o viata de cacat fiindca
Sunt grasa, imensa, ca o batoza, toti colegii din liceu rad de mine
Tata e securist, lucreaza la STS si din cauza asta sunt de rasul tuturor
Mai e si pitic si gras la fel ca mine si toata lumea face mishto de mine ca sunt dintr-o familie de handicapati si monstri
De parca asta nu era destul,tot tata a divortat de mama si e acum cu o femeie usoara, urata rau dar mult mai tanara care i- a turnat repede si un plod
Mama a fost directoare medicala la puscarie la Rahova dar de cand a parasit-o tata a luat-o rau pe bautura, a lasat serviciul,se incuie in casa pe intuneric si bea de se kka pe ea si la fosti colegi le zice ca a plecat cu tata in misiune la Bruxelles
Pe mine ma pune sa raspund la tel si sa zic ca ea si tata sunt plecati impreuna din tara si ca eu stau la bunicu si astept sa plec si eu - si mi-e rusine de mor ca ma vede cineva cunoscut ca nu stau la bunicu (care are dementa si e la azil) - sau ca o vede cineva pe ea sau pe tata cu noua nevasta si plodul prin parc, si ma fac de ras
Banii de buzunar s-au cam dus definitiv de cand ai mei s-au despartit, adio tablete, laptoape, ifoane, blugi si tzoale de firma
Nu pot slabi deloc indiferent ce fac, am luat si amfetamine, am fumat si iarba pe ascuns dar tot cat malul sint
Nu am un prieten si nici nu cred ca voi avea vreodata
Viata mea e distrusa si ma gandesc sa ma omor- si asa traiesc degeaba in chip de balena esuata

12'974
5
comentarii

Asjersdk

salut evident ca toata lumea care duce o viata de cacat doreste sa se descarce de nervi la fel fac si eu simnt nevoia sa ma calmez si sa impartasesc si altora : am un talent deosebit acela este talentul de a picta/desena ma descurc mult mai bine in creion nu am nici un ban traiesc pe bani parintilor mei asta pentru ca inca nu am gasit de lucru, atunci cand desenez ceva o fac cu suflet ma straduiesc cat pot de mult si insfarsit dupa 4 ore de munca ii arat cuiva desenul meu si persoana respectiva imi spune cea mai inteleapta vorba : "Trebuie sa sti ca pe multa lume o doare in cur de ceea ce faci tu " si nu numai toti imi spun asta si nu imi acorda putina atentie nu ii intereseaza pur si simplu iar asta e viitorul meu nu ma pricep sa fac altceva inca nu sunt la liceu chestia este daca pot sa ajung la un liceu pentru ca sunt distrus psihic si foarte nervos datorita unor probleme mari de familie de mic am fost "batut in cap" fratele meu e o persoana inteligenta si eu ar trebui sa fiu la fel dar eu sunt oaia neagra a familiei un prost gramada ! imi doresc sa dispar sa nu exist sa mor sau sa traiesc in liniste si pace singur cu o casa modesta fie ea din lemn doar pace sa fie ..vreau doar sa stiu daca pot avea un viitor dar de unde alti dau vina pe Dumnezeu pentru tot ce se intampla dar defpat e doar vina lor in spatele acestei povesti sta una mult mai lunga si mai trista ...singur doar cu o bunica retardata , eu tin la toti si sunt in stare sa imi dau si viata pentru cineva ca sa il ajut dar cand o persoana este bolnava sau are nevoie de ajutor e trista si tu te oferi sa o ajuti iar aceea persoana se simnte bine acum si o doare in cur de tine nici macar nu mai stie cum te numesti asa e sa fi bun . " Faci rau , rau primesti faci bine rau primesti".

12'969
14
comentarii

ParadoxHD

Salut.Postez pe acest site in cautarea unui sfat ;un sfat in legatura cu ce ar trebuii sa fac…
The story of my life:
"Intr-un orasel numit Vaslui,stiut de putini,m-am nascut.Cam asta-i tot…. nu chiar.
De cand eram mic, Parintii nu prea mi-au dat atentie,dragoste sau alte lucruri (inafara de hrana).
[Tatal meu, din cate tin eu minte sa zicem… acum 7 ani…era un om obisnuit,consumator de bautura ;o persoana careia nu-i pasa de familie/copii.Mama,acesta cuvant minunat, ce reprezinta o faptura mirobolanta,careia ii datorezi totul… sa lasam prostiile.Mamei mele nu prea i-a pasat de mine, cum am zis si mai sus, doar hrana si atat.N-am avut parte de afectiune din partea ei,sau chiar a tatalui meu.Am un frate…el primea de fiecare data afectiune,atentie(de toate) din partea mamei,pentru ceva ani,l-am urat din cauza asta.]——[Revenim la prezent,Am 16 ani, sunt "legat de calculator,am o stare materiala slaba,viata sociala 0 (in sensul ca , daca n-ai bani, nu prea ai ce cauta cu cei care ies prin oras, si raman doar cei asemeni mie.).In prezent tatal meu, bunul si violentul meu tata,pe care il iubesc enorm(i-am facut si altar),a devenit un "alcolic anonim" fara de speranta(somer bineinteles).Pe langa faptul ca e alcolic si un trantor,o lichea, o… cum vreti voi sa-i spuneti, mai e si violent uneori cu mama si eventual cu mine.Mama, scumpa mea mama, pe care o respect din tot sufletul,pana si azi face diferente intre fratele meu(el are 21 de ani) si mine (16 ani),am incercat sa-i spun de aceasta problema cu diferentele, dar e genul de persoana impulsiva, etc etc….In legatura cu starea materiala,merg de-un an cu o pereche de pantaloni la scoala in fiecare zi, papuci lafel, tricouri/camesi mai compesez cu ele.]"

In concluzie,ce ar trebuii sa fac cu viata mea?
[a]Sinucidere (ma gandesc la asta in fiecare zi, dar incerc sa ma abtin fiindca asta deabea e inceputul vietii si poate o s-o duc mai bine)
[b]Sa-mi dau in judecata tatal/Politie (mai putin probabil fiindca sunt deabea un minor,si mama nici nu vrea sa aud de divort sau ceva)
[c]Toate cele de mai sus ^^
[d]Altele

Astept raspuns.(Multumesc pentru cei care s-au chinuit sa citeasca aceasta postare.O zi buna.)

12'962
2
comentarii

E_greu

Buna. Cred ca se intelege din start ca postez aici ca sa ma descarc,trec printr-o perioada super aiurea din viata si nu prea mai inteleg nimic .Am inceput sa ii resping pe toti din jurul meu din cauza ca m-am saturat sa fiu mintit si sa se profite de mine, sa mearga toti unde le apuca ochii ca nu mai imi trebuie cat traiesc eu persoane de genul in jurul meu. Fratele meu s-a casatorit de vreo 2 luni si exact ca si in noaptea nuntii precum si acum se poarta cu mine de parca as fi un strain,la fel si cu parintii .Cumnata nu da 2 bani nici pe mine nici pe ai mei ,nici la nunta nu si-a facut poza cu noi sau cv,suntem prea jos pentru nasul dansei. Suntem buni doar cand au nevoie,evident . Mama e bolnava,isi pierde repede cumpatul ,tata a fost anuntat ca mai o duc 2-3 luni la firma unde lucreaza ,de unde si problema banilor .Eu lucrez de dimineata pana seara pentru un salar de nimic avand in vedere ca sunt electronist si repar laptop-uri ,tablete ,calculatoare si mai tot ce intra pe usa firmei .Din cauza situatiei a ajuns sa fie o tensiune mare in familie , am ajuns sa nu mai imi respect parintii cum se cade,ne certam si la nervi ne cam judecam unul pe altul si o recunosc cu rusine pentru ca m-au omorat cu stresul dupa ce vin de la munca unde mananc stres zi de zi .Evident prietena a plecat inspre tari mai calde ,la unul cu bani si uite asa… . Mai concret nu imi vine sa cred ce am ajuns eu si in ce situatie sunt .

12'959
7
comentarii

Tralala2223

multi ne judeca, zi de zi, ne poarta ganduri rele…..ganditi-va inainte sa judecati pe cineva…un om intelept mi-a zis o data…ca sa poti judeca pe cineva trebuie sa treci prin toate suferintele, toate lacrimile si toata durerea lui…dar dupa ce faci asta nu o sa mai vrei sa-l judeci…asa ca ganditi-va de 2x ori inainte sa judecati pe cineva care v-a gresit sau care v-a spus ceva urat…aparentele insala…...tipul cu umor care va aduce tot timpul zambetul pe buze este un om ranit care se ascunde in spatele umorului…..tipa timida si cuminte din coltul mesei este cea care s-a culcat cu cei mai multi de la masa…..cel care iti intine mana spre ajutor are o arma ascunsa la spate…..ganditi-va de 2 ori inainte sa trageti concluziile in orice situatie din viata…spontaneitatea asta e un lucru periculos…

P.S. daca cineva se intreaba ce reprezinta mesajul asta….filosofie de seara….eu sunt tipul cu umor din poveste…imi ascund frustarile si suferinta in spatele rasetelor…. o viata fericita va doresc (:

12'958
6
comentarii

mystory

VDC pentru ca:
1. iubesti dar nu esti iubit, iar cand esti iubit nu mai poti sa mai simti nimic;
2. inveti ca sa-ti faci un viitor, dar o faci degeaba, faci o fac, doua, master etc stai linistit ca tot somer sfarsesti daca nu acum sa te vad peste 10-20 de ani dat la o parte cu toata exp ta, si oricum sclav pe plantatia de birouri tot o sa ajungi;
3. Crezi ca ai bani, casa, masina si dormitor cu piscina, stai linistit ca daca bate vantul vine o criza si ramai fara;
4. Muncesti pe afara si adormi visand ca o sa te intorci in tara si o a traiesti mai bine?  nu te grabii pentru Acasa nu o sa te ma intorci niciodata, poate doar in vacante;
5. Crezi ca sanatatea o sa tina o vesnicie? deja esti bolnav…
6. Viata nu e roz dar merita traita, de ce? pentru ca speranta moare ultima, si ca si lucrurile bune se sfarsesc repede, tot asa si necazurile se pot termina pana la urma….


Nu stiu cu ce sa incep…..ba da stiu…..in primul rand vreau sa le transmit celor cu probleme cu adevarat serioase (probl de sanatate si etc) ca sunt alaturi de voi si de fapt va doresc tuturor sa depasiti cu bine orice problema a-ti avea, poate pentru multi poate suna banal dar .....(am incercat sa continui dar nu stiu de ce tot sterg….) din mica mea experienta de viata aproape 30 de ani :) pot spune ca toti oamenii au probleme si cred ca nu exista om pentru care la un anumit moment in viata sa nu fi zis VDC (chiar daca intr-un moment anume ii merge bine si poate nu vrea sa recunoasca).....
Poate ca incerc sa gasesc sa-i incurajez pe cei ale caror probleme le-am frunzarit pe acest site, poate ca in adancul sufletului simt ca poate altii au probleme mai mari sau poate ca ..... nu stiu…..
Pe scurt povestea mea….
nascut si crescut intr-un oras din apropierea Bucurestiului…fara frati sau surori dar cu niste necunoscuti verisori,parinti cu posibilitati modeste dar cu dorinta de a ma sprijinii,  sa fac o scoala, sa fac "ceva" in viata…..(bine nu m-au trimis in vacante sau sa-mi cumpere masina la 18 ani, de ex. primul pc sau mobil mi l-am luat din banii mei, dar bicicleta aia rosie de cand eram mic mi-a ramas si imi va ramane mereu in inima:)
crescut in cartier printre blocuri, kkt si gunoaie, unde mirosul de la ghena era mai frumos decat zambetul vecinilor cand intra cineva in bloc sacosele pline….
La scoala am incercat sa invat cat mai bine… premiul I si toate cele, dar nu m-a sprijinit nimeni sa incerce sa ma impinga pe la olimpiade sau etc ...invatam in legea mea inconjurat de visele mele inspirate din filmele americane….
Desigur faptul ca multi ani la rand eram cel mai bun din clasa a atras ca mustele la miere dusmani din prostii clasei care au inceput sa ma sicaneze, agreseze mai mult verbal decat fizic(ca mai si ripostam) dar in anii ce au trecut cicatricile au ramas….ajunsesem sa cred ca daca inveti bine toti oamenii te urasc si ca sa fii placut de oameni trebuie sa fii prost si mai ales indolent…....
Dar toate astea nu m-au ranit pentru ca aveam la bloc tovarasii si fetele mele…..viata mea….restul erau dusmani….
Dar in timpul liceului ne-am mutat in alt cartier si totul s-a schimbat….a urmat Politehnica(puscaria) pentru ca fara bani facultatea e de kkt si fetele sunt cu pretentii ca doar sunt studente :))
am gresit si eu aici pentru ca fetele cu care am fost si care meritau sa raman alaturi de ele le-am indepartat….de ce? pentru ca vazand cum banu’ face legea, asa am gandit eu atunci ca trebuie sa am bani ca sa am o prietena si ca o fata frumoasa si cu suflet care tine la mine asa cum sunt nu poate sa fie adevarat si chiar daca pe moment poate este bine mai devreme sau mai tarziu o sa place spre un baiat ca sa o merite…. asa ca am fugit….poate pentru ca si prima dragoste din liceu a fost o deziluzie si am fost respins si poate ca mai tarziu am incercat in felul meu sa ma razbun pe aceea prima dragoste tradand sentimentele fetelor intalnite ulterior si tot ce am scris mai sus sa fie doar o justificare….cine stie !!!
Dupa fac a urmat depresia ca parca era mai greu sa gasesti de munca daca spuneai ca ai fac decat daca spuneai ca nu…normal ca sunt subiectiv dar asta a fost exp mea…. si oricum nu cred ca sa ajungi agent comercial trebuie sa faci o fac…mai ales de inginerie….sa-ti scoti peri albi la examene ca sa ajungi sa fii vanzator pe nspe milioane…..
Asa ca dupa un an si ceva de stat in casa am plecat afara cu doi tovarasi….tocmai se scosesera vizele pentru romulani ....asa ca ...trecand prin mai multe tari am ajuns intr-un final din UK in USA, dupa alti cativa ani si alte cateva mii depuse in banca….tovarasul nu mai e tovaras cand miroase mai multi bani la vecin asa ca .... invidia e mare… un tel a fost suficient si a doua zi aveam statut de expulzat.(imi exp viza de putin timp)...mi-au ramas bani si etc….dar asta e, trei ani mai tarziu eram inapoi acasa…
Acum ce sa fac? O iau de la capat si ma inscriu la o fac economica(ca sa nu treaca timpul degeaba) si incep o afacere….munca de 24/24 as fii vrut sa-mi fac prieteni, o iubita sa ies in oras, sa "socializez" dar mi-am pus toate sperantele sa-mi reuseasca afacerea .....
si dupa cum se spune in Botswana "strike II" ....vine criza intai usor si pe urma mai tare…. concluzia VDC in faliment…
Am pierdut casa pe care mi-o cumparasem cu banii din munca de afara, pentru ca o pusesem gaj la banca…..asa ca m-am trezit din nou acum la 30 fara bani, fara noi prieteni, vechii au familii si copii, eu….din nou acasa la ai mei si numar litrii de benzina din rezervor…..si traiesc din amintiri….de un an jumatate aproape…...
Greu dar asta e, practic am muncit si m-am chinuit degeaba, au fost luni cand eram la munca fara, dormeam intr-o camera cu mai multi necunoscuti, dupa aia inchiriam un pat sa dorm, dupa ce-am facut niste bani dormeam in masina si intr-un final drintr-o rulota, in ultimul an aveam studioul meu chiar daca faceam naveta aproape 2 ore pana la munca…si toate astea ca sa strang un ban si sa ma intorc acasa sa-mi fac o viata mai buna, o familie….
Practic am invatat si muncit si iubit degeaba….stiu ca trec printr-o depresie….stiu ca a fost si vina mea….dar nu vreau sa mor si nici de-al drq nu o sa ma las…..chiar daca si urmatorii 30 o sa treaca tot la fel sau mai rau, o sa strang din dinti cate zile o sa am….de ce? poate ca nu se merita sa traiesti fara sa te iubeasca nimeni, fara sa ai bani si tineretea, sanatatea si anii sa ti se scurga ca apa printre degete…..dar cred/stiu/simt ca daca renunt acum, nu fac decat sa le fac jocul celor care m-au urat toata viata,  celor care ranjeau cand eu le zambeam si pana la urma resemnarea e cuvantul pe care-l cautam…o sa iau lucrurile asa cum sunt, merg inainte chiar si cu lacrima in coltul ochiului….oricum viata e prea scurta ca sa pun pret pe ce se zice ca trebuie sau e normal sau asa e la moda…...ce sa mai zic, iubesc lumina soarelui prin ochelarii de vedere si mai iubesc cerul albastru si norii albi si pufosi cand ii vad la tv si nu in ultimul rand iubesc muzica care a fost alaturi de mine mereu…

Primele  < 4 5 6 7 8 9 10 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil