LoginVreau cont
 < 1 2 3 4 5 6 7 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'305
6
comentarii

viata.cacat

V am citit povestile si m am gandit sa va spun si eu vdc pe care o traiesc,sau pe care nu o traiesc.Sunt un baiat ciudat,timid,care uraste fb,selfie si toti cacaturile din secolul 21.Prietenii i am pierdut acum mult timp si m am izolat de restul lumii,ma regaseam in jocuri video toata ziua,mi era si imi este frica sa ies din casa deoarece sunt urat si gras si mi e frica de ce va crede lumea.Si chiar nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea:n am niciun talent,pasiune sau motivatie si am ajuns intr un liceu de caca pe un profil de caca si voi fi un gunoier probabil.Tot ce fac este scoala casa casa scoala.Singurul meu vis este sa mi gasesc o nevasta si sa mi intemeiez o familie,dar ce fata s ar uita la unul ca mine?Nu mi place sa ma plang,stiu ca in lume sunt muritori de foame cu probleme adevarate,sunt doar un plangacios care isi iroseste viata si care se gandeste doar la el.Azi un om s a sinucis la metrou grivita,ma gandesc sa fac la fel ca sa nu mai ocup loc degeaba….Ma bucur ca m am descarcat

13'296
7
comentarii

cryingintherain

Salut.
Nu stiu daca se poate considera ca am o VDC. Pentru ca momentan am unde sa locuiesc. Am un pat in care sa dorm, am ce sa mananc. Insa sunt bolnava…
Inima mea e bolnava.
Sa va spun o poveste…
Inima mea a avut parte de iubire… Pana cand persoana care mi-a daruit acea iubire "a plecat", si nu fizic, ci psihic, pentru ca eu o simt foarte departe. Si mi-a facut mult rau. Si mi-a rupt inima in mii si mii de bucatele. Incercand sa "lipesc" la loc bucatile… M-am taiat. Si m-a durut si mai rau, pentru ca am realizat ca nu pot face asta. Eram sfasiata de durere. Si cam asa ni se intampla tuturor, nu? Atunci cand suntem tradati, cand inima ne este franta pentru ca am pus prea mult suflet pentru cineva/ceva care ne face sufletul sa planga de bucurie… Inainte sa simt aceasta durere, am crezut ca pur si simplu va dura la nesfarsit aceasta fericire. Pentru ca atunci cand eram cu ea ma simteam ca un copil de 5 ani atunci cand i se ofera o acadea sau o inghetata, ca o adolescenta intalnindu-si prima iubire..
Simt nevoia sa scriu, pentru ca ma doare. Si niciodata nu am avut curajul sa admit asta. Imi e dor sa nu ma mai enervez din orice. Imi e dor sa nu am crize de anxietate si atacuri de panica. Imi e dor… Imi e dor de tot ce eram inainte sa te cunosc. Si totusi nu stiu ce mi-ai facut, dar inca te iubesc. Si mi-e rusine. Pentru ca tu nu ai meritat si nu meriti iubire.
Imi pare rau…
Imi pare rau ca te-am dezamagit de atatea ori, mama. Imi pare rau ca iti raspund urat, tata. Imi pare rau ca tip la voi. Imi pare rau ca plang noaptea neincetat gandindu-ma la tot ce s-a intamplat rau in viata mea… Imi pare rau ca nu avem bani. Imi pare rau ca nu sunt ceea ce v-ati dorit.
Imi pare rau ca fratele meu a trebuit sa plece in alta tara pentru ca tara asta e o tara de c**at si nu-ti poti asigura nici macar un trai decent in zilele noastre.
Imi pare rau prieteni, dusmani. Nu sunt nici prietenul perfect si nici dusmanul de temut, pentru ca eu nu pot fii rea. Mama m-a invatat sa iert, si asta e marele meu defect. Iert prea usor cand ar trebui sa las sa plece persoanele ce-mi fac rau.
Sunt dependenta de oameni. Imi e rusine… Imi e foarte rusine.
Imi pare rau tie straine, ca ai o viata de c**at, ca grijile te macina si ca nu ai ce pune pe masa. Ca tatal tau e alcoolic, ca mama ta plange in fiecare seara… Imi pare rau pentru tot ce te apasa. In final, totul va fii bine. Intr-un final… Intr-un final.

13'297
8
comentarii

GigelFrone

Salutare la toata lumea.Vreau sa impartasesc un pic din viata mea cu voi.Am 27 de ani,arat bine,nu sunt urat,sunt inalt,atletic,sunt sociabil,extrovertit si glumet,nu probleme cu timiditatea sau ceva.Am terminat o facult,am un loc de munca cam prost platit,am o rabla de masina,stau cu parintii si sunt singur de vreo un an de zile.Am facut multe la viata mea,am avut multe iubite,am facut tot felul de prostii cum ar fi betii puternice/droguri/curve/etc…Cu alte cuv am trait din plin.Am avut o relatie cu o fata timp de 6 ani,am stat impreuna,ne-am iubit puternic,dar acum 1an si jumatate i-am pus eu sfarsit din cauza ca nu eram pe deplin multumit de ea si la momentul ala simteam ca nu vreau sa o am pe ea pt totdeauna(acum am unele regrete dar cu inima si constiinta impacate fiindca eu am decis sa punem stop).De atunci nu stiu ce mi se intampla,nu mai pot sa agat nicio fata(cu toate ca incerc mereu cand ies prin oras),am devenit foarte cinic,sunt plictisit de toate si de toti,ma simt batran si depasit,parca nu mai am chef de nimic,acelasi lucruri mereu,aceiasi prieteni,aceeasi rutina de kkt.Parca as involua intr-un regres continuu…Simt ca parca totul se duce la vale si parca zilele trec degeaba…

13'290
8
comentarii

Kill_Them_XD

OK
Sunt un baiat, am 15 ani, sunt clasa a IX a si.. sunt un adolescent care s-ar multumi cu ce e acum daca unele lucruri nu s-ar inrautati si mai rau pe zi ce trece.
Sunt o scobitoare [am 47 kg la 1,68] si pitic. NU POT FACE NIMIC AICI, NICI SA MA INALT, pentru ca am facut sport SI NICI SA MA INGRAS PENTRU CA SUNT ANOREXIC. Bineinteles ca de la fizic se porneste totul. Incerc sa ma simt bine in pielea mea, dar ce pot sa fac cand chiar si atunci cand plangi ca o fetita, ma-ta apare [ca tata nu mai am, m-a abandonat ^__^] si se ia de tine sa mai iesi din casa. Sa ajungi sa fii numit un #ratat , #nolifer , #trist , #antisocial. Este nasol cand cineva nu te intelege mai deloc si pe deasupra mai face si misto de tine. Generala mea a fost si va ramane o amintire destul de frumoasa. FK, am uitat ca in clasa aveam doar cativa tipi de treaba si in rest numai tigani [nu sunt rasist] si pitipoance. Nu ies mai deloc din casa pentru ca nu am prieteni, sunt marginalizat mai mereu si dat la o parte chiar si de copiii de gradinita [jk, inca nu am incercat sa ma bag cu unul in seama]. Mai am o speranta, liceul, dar deja m-am cunoscut cu incat cativa si au intrebat o cunostinta in comun si au intrebat daca sunt de la orfelinat. hahahhaha..
Nu stiu ce credeti voi, am aratat doar o mica piesa de puzzle dintr-un tablou cu fiori si chestii de adolescent. Nu stiu daca intr-adevar este o viata de cacat, dar eu mi-o urasc :)..

13'278
3
comentarii

SARMANDEMIC

Am citit cateva ganduri de ale voastre si m-am regasit in unele situatii. Si poate te gandesti "da ca mine nu ai fost" sau "la mine e diferit", asa este fiecare situatie e unica in felul ei pentru ca toti suntem diferiti.
Acum am 30 de ani, un job respectabil , sotie si un copil pe drum.

Timpul rezolva tot.

Abia cand ajungi in punctul de a ceda vei realiza ce fel de persoana esti SLABA sau PUTERNICA.

Alege viata si infrunt-o.

13'274
5
comentarii

OptyckAndrei

Pai ce sa zic despre mine am 17 ani 1/2 am prieteni falsi,nu am avut niciodata o prietena si nici nu cred ca o sa am .Nu am imbratisat sau pupat vreodata o fata.Sunt timid cand trec pe langa altii tin mereu capul in pamant.In primara si generala eram mereu luat la bascalie.Din cauza ca sunt asa inchis sufar mereu si stau mult pe calculator din cauza asta am si de suferit.Am impresia ca toti ma vorbesc pe la spate si cam atat.Viata de cacat.

13'271
8
comentarii

adonisbad

Ma numesc florin si sunt clasa a 10-a,sunt o persoana foarte timida de 5 ani,adica n-am fost intotdeauna asa.Vara asta vreau sa ma schimb,sa-mi fac prieteni noi si sa scap de timiditate.Cine vrea sa vorbeasca cu mine poate sa-mi dea fb lui pe privat!PS:nu va fie frica,nu sunt vreun criminal.Apoi as vrea sa va intreb:Imi puteti spune locuri unde intalnesti multi oameni?In afara de cursuri de teatru si dans

13'293
18
comentarii

Alin1994

Salut…sa va zic si povestea mea cam nefericita,am o viata de rahat.. dar va rog mult sa o PUBLICATI neaparat,simt nevoia sa ma descarc si sa primesc sfaturi..sau macar o parere…Am varsta de 21 de ani..Cand eram mic aveam 3-4 vecini cu care ma jucam,acum nu mai am niciunul,in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe net:( .E frustrant si trist.Sufar de depresie,anxietate si multe atacuri de panica. Am fost internat la Bucuresti pentru depresie si anxietate severa..eram in pragul disperarii ,voiam sa dorm non stop ca sa nu mai simt raul si chinul si deznadejdea..am fost internat la sectia de copii ,aveam 16 ani si nu vorbeam cu nimeni,mai erau multi adolescenti cu depresie ...Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup,poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti… .E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta.Practic tot ce vreau sunt cativa prieteni,amici cu care sa vorbesc si sa ma fac bine d.p.d.v emotional..sa scap de depresie si anxietatea sociala care ma distruge. ..In Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un ‘‘antisocial’‘’‘? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult,mi-a zis un coleg,eram nou in clasa,de abia ma mutasem,ca fetele ma simpatizeaza,bine,unele dar eu parca fug de ele,le resping,si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta ioc si sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna,am invatat,ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gust:( Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?
Am uitat sa zic ce era mai important :am amanat 3 ani de zile liceul fiindca mereu la inceputul scolii ma duceam 3 -4 sapt si apoi ma lua anxietatea sociala,teama,tensiunea,incordarea,frica,atacurile de panica si apoi cand treceau..era prea tarziu si se mai instala si o depresie destul de urata.

DECI:

Sa o luam asa,viata mea e o viata nefericita de tot rahatul din cauza urmatoarelor motive:

1.Nu am prieteni deloc si nici viata sociala.
2.Nu am iubita si nu am avut niciodata ,nici macar nu stiu sa sarut.
3.Am depresie,anxietate,atacuri de panica care ma chinuie si imi fac viata un calvar si un chin ,iau si tratament care ma ingrasa si ma face somnolent.
4.Din cauza problemelor de sanatate am amanat 3 ani de liceu,acum trec in clasa a 11 dar am 21 de ani..stiu e trist.
5.Sunt virgin si dependent de masturbare
6.Nu sunt in stare sa muncesc din cauza problemelor astea de adaptare sociala..nu ma vad muncind in urmatorii 6 ani,e o problema ca nu ma adaptez..nu ma vad facand treaba buna pe care as avea-o pana la capat ,m-ar apuca anxietatea,teama,panica..tensiunea..incordarea..plus ca sunt foarte aerian si neindemanatic..la munca nu e ca la scoala un iei un 3 si poti sa iti repari media oricand ..la munca daca nu iti faci treaba bine ,esti out..
7.Sunt din ce in ce mai trist si mai melancolic
8.Ma simt ca un ciudat inadaptat social.Sunt foarte timid,emotiv si fricos.
9.M-am ingrasat destul de la pastilele antidepresive pe care le iau..am fost slab de mic dar acum m-am ingrasat..si nu imi place.
10.Am fost batjocorit si luat in ras in scoala generala de catre 3-4 baieti smecheri..in fiecare zi imi faceau viata un chin si ma duceam cu teama la scoala dar eu ca prostul am tacut si nu le-am zis nici parintilor nici dirigintei fiindca credeam ca e o rusine si m-ar desconsidera si ei..mai ales parintii..le-am spus mai tarziu la liceu,dar prea tarziu..oricum m-au inteles..
11.Sunt dependent de net si de calculator.
12.Am penisul destul de mic si ma frustreaza asta.
13.Am miopie
14.Ma simt foarte singur
15.Am ganduri de sinucidere si sunt foarte deznadajduit,descurajat,descumpanit…foarte foarte.
16.Sunt dependent de pastile
17.Sunt foarte foarte nepriceput si neindemanatic desi am note foarte bune la scoala in general.
Cine vrea sa vorbim sa imi dea adresa de facebook..simt nevoia sa imi fac un amic ,doi..

Sper ca se va publica asta..oricum starea mea se degradeaza de la zi la zi


Alin,21 de ani.

13'268
7
comentarii

VDC 13'268

Nu mai suport,am o viata de tot cacatul. Am doar 14 ani. Simt ca viata asta nu are nici un rost,nu am pe nimeni care sa ma sustina nu am cui sa ma descarc,nu am prieteni,nu am nimic,absolut nimic. Toata lumea ma uraste,toata lumea isi bate joc de mine. Parintii ma fac sa ma simt de tot rahatul, nu ma inteleg deloc,mama mereu ma cearta din orice chestie prosteasca. Familia nu ma ajuta,nimeni nu ma ajuta. Nimeni nu ma intelege. Mereu nu avem bani(eu&familia)
Nu ma pricep la nimic. Sunt urata. Mereu am cate o problema de sanatate.Am numai defecte. Am venit pe lumea asta doar ca sa sufar,atat. Mai bine imi pun capat zilelor,asa ar fi mai bine pentru toti. Sigur nimeni nu mi-ar duce doru’ .
Astept sa va bateti joc de mine, eu m-am obisnuit.

13'279
1
comentariu

popelu

Am o mare problema. asa zisii mei "prieteni" mereu ma judeca, imi spun ca sunt un prost si mereu imi gasesc defecte, ce ma doare cel mai tare e faptul ca am copilarit cu acei "prieteni" care defapt sunt falsi. De multe ori am iertat, chia am ajuns sa ma cert cu parintii pentru ca sa pot sa ii ajut pe ei dar mi-am dat seama in ultimii 2 ani ca am fost un prost. Chiar asta ma gandesc ca sunt un prost, ei mereu imi spun "Popel esti prost", asta imi este si porecla in cartier, toti ma striga asa, nimeni nu ma accepta asa cum sunt. Prieteni am doar in orasul unde fac facultatea, acolo duc alta viata, eu mereu astept sa inceapa facultatea sa ma vad mai repede in orasu ala ca acolo macar ma intelege cineva, cand am un necaz, o suparare ceva am cui sa spun, simteam si eu nevoia sa spun cuiva, nu numai mamei mele, ci la un prieten, ca mereu imi doresc sa am macar un prieten adevarat, dar sunt inconjurat de prieteni falsi. Aici la mine in cartier tot imi zic astia ca sunt prost si handicapat si imi gasesc doar defectele, mereu uita ca i-am ajutat de atatea ori. Dar acolo unde fac facultatea acolo in oras am prieteni adevarati care ma ajuta la nevoie, chiar le multumesc ca imi sunt alaturi. Pe mine ma doare cel mai tare faptu ca cei cu care am copilarit si am stat in cartier mau luat de post, mereu imi gasesc defecte, nu ma accepta asa cum sunt, mereu trebuie sa gaseasca ceva la mine ce nu le convine lor, de parca ei ar fi perfecti. Daca as putea m-as muta de tot in acel oras unde imi fac studiile, macar acolo m prieteni care ma accepta asa cum sunt, eu incerc sa nu supar pe nimeni. Aici unde stau eu in orasul unde am crescut de mic copil baitii din cartier mereu trebuie sa comenteze ceva. Pana sa intru la facultate am ajuns sa cred despe mine ca sunt exact cum imi spuneau "prietenasii" aia a mei, ma asteptam sa fiu luat la misto acolo in orasu ala unde imi fac studiile, si ma asteptam sa fiu ultimu om, dar nu a fost asa, m-am imprietenit repede cu colegii acolo, acolo am un grup de prieteni care toti ne intalnim, facem plimbari, chiar excursii din cand in cand si nu ma asteptam sa ma inteleg bine cu cei de acolo. Eu ma gandesc ca ar fi bine sa ma mut definitiv acolo, sa nu mai fiu in plus in cartieru unde locuiesc acum intrun orad dispre nordul tarii, ar fi bine sa ma mut in orasul unde imi fac studiile si sa nu mai fiu in plus.

13'277
Nici un
comentariu

OptyckAndrei

Am o viata de cacat.Am 17 ani si jumatate sufar de spasmofilie si o tulburare obsesiv compulsiva denumita distonie neurovegetativa.sunt o persoana antisociala .nu am avut nici un prieten vreodata deoarece sunt foarte timid.prietena nu am imbratisat sau pupat vreodata caci nu am avut nici macar o fata.sunt mereu depresiv si nervos din cauza episoadelor din primara si generala cu niste colegi dobitoci care faceau glume .mereu am avut o copilarie de cacat cu remediere la liceu .acolo am cunoscut niste oameni mai normali.dar din copilarie si la sala unde ma duc oamenii fac misto de mine.Sper ca cineva sa vada acest vdc si sa nu-l ocoleasca si sa-l publice.cand trec pe langa oameni ma simt ca un ciudat si am senzatia ca toti vorbesc de mine pe la spate.stau mai mult pe calculator cand sunt liber si cam atat.Fuck life .Incerc sa-mi gasesc o prietena de varsta mea cu aceleasi probleme ca ale mele care sa ma inteleaga.Dar nu cred ca o sa gasesc pe cineva cu borderline sau timiditate excesiva nu neaparat borderline.Oricum va rog sa nu-mi mai stergeti postul acesta deoarece am incercat cat mai mult sa-mi exprim suferinta in el…

13'269
23
comentarii

VDC 13'269

- am 20 de ani
- sunt virgin
- toti ma ignora sau isi bat joc de mine
- parintii mei nu ma suporta si mi-au spus ca-s un ratat
- sunt un non-lifer ce sta toata ziua in casa
- sunt satul de laba
- nu am viitor
- nu am caracter
- sunt timid si dificil
- traiesc in lumea mea
- ma combin cu fete de 13-14 ani ca sa nu ma simt singur, pentru ca doar alea imi pot oferi o sansa (doar daca sunt proaste si urate)
- nu ma suport
- sunt fericit aproximativ 2 minute pe an in total
- sunt un frustrat
- toata viata mea am fost singur
- imi urasc parintii
- toti cei ce ma cunosc ma considera un ciudat si/sau un bolnav mintal
- toata viata mea am fost marginalizat
- nu am un scop in viata
- nu stiu sa fac nimic
- am tot timpul stari de anxietate
- pana in momentul asta am trait degeaba, nu am realizat nimic
- sunt de cacat, ca si viata mea

13'267
3
comentarii

Riki

Salut!Am dat de site-ul asta intamplator si am zis sa va zic si eu viata mea de cacat.Am 16 ani si sunt in clasa a 9-a.Deci sunt maghiar care este o problema mare pentru mn find ca cateodata nu pot sa ma exprim dar de inteles inteleg perfect ce vorbesc altii.La scoala e catastrofala..am niste colegi care rad si de numele meu si daca gresesc 1 cuvant deja rad ca niste prostii…eu nu am nici o problema cu ei sunt prietenos dar ei rad din orce motiv..Cu fetele nu am probleme nu simt lipsa de iubita.Dar in fiecare zii asa ajung acasa ca imi vine sa plang de la stres mama lucreaza toata ziua,tata e in italia si eu acasa lucrez(agricultura).Odata mam apucat de plans in liceu pentru ca deja nu mai puteam de la colegi…Am gasit prieteni buni care ma inteleg nu rad de mn dar si niste handicapati care mereu rad de mn..vin acasa nu fac nimic decat lucrez stau 1-2 ore la pc si atat..urasc viata asta in fiecare zii sunt stresat si ma simt si rau..

13'261
2
comentarii

nowheretobelong

Vdc e atunci cand treci prin niste perioade foarte proaste pe care nu le poti spune parintilor pt ca ori n-au timp, ori nu vor sa te asculte, iar tu esti si te simti singur si gasesti un suflet in fata caruia sa te destainui si sa il crezi cel mai bun prieten….nimic rau pana cand acel suflet da de alte "suflete" si pe tine te da la parte,  te arunca in mod discret ca pe un servetel folosit si tu ramai iar singur si nu poti sa treci peste pt ca nu ai alte suflete si te intrebi de ce iti face una ca asta dupa cat de mult l-ai ajutat, ai fost langa el, l-ai laudat peste tot si ii apreciai calitatile cu voce tare…si in schimb el te jignea, te umilea de cate ori avea ocazia,  nu avea nicio vorba buna pt tine, iti raspundea in sictir cand era cu ceilalti, te facea sa te simti ca ultimul om… si el se transforma in cel pe care nu il suporta, il condamna si face exact ceea ce zicea ca nu o sa faca niciodata .....sorry, aveam nevoie de asta.

13'251
2
comentarii

Suntceanormala

Doamne cum puteți toti cei care au scris pe site-ul acesta care sincer el este de cacat sa ca scrieti probleme care in majoritatea cazurilor timpul le va rezolva.  Am intrat din greseala si deja sunt socata de ce am vazut. Va plângeti de ce boli aveti dar nu va multumiți ca aveti o familie minunata alaturi de voi , plângeti ca nu aveți părinți dar nu va multumiți ca sunteti sanatosi si mai ales va plângeti din cauza banilor. Oameni buni viata este ft grea si toti trecem prin foarte multe situații dificile pentru ca asa e viata .. Daca te descurci bine , daca nu straduieste-te! Inca nu imi dau seama daca cei mai multi care au scris pe acest site sunt atat de imaturi si superficiali sau e mare caterinca. Incercati sa va bucurati de cele mai mărunte chestii si mai lăsați naiba problemele astea care sincer in comparatie cu alte probleme intradevar grave ale voastre sunt probleme de Adolescenți. Sa ne revenim va rog!

13'228
5
comentarii

20cm

Salut!Am dat de siteul asta intamplator si am zis sa va zic si eu viata mea de cacat.Am 18 ani si sunt in clasa a 11-a.Am un diriginte de matematica foarte retardat care nu stie sa predea si m-a facut sa urasc matematica si nu mai am nici o speranta sa iau bacul.Daca asi stii ca nu intru la inchisoare l-asi tortura pana moare pentru ca mi-a stricat anii de liceu.Sunt virgin si nu am avut niciodata o iubita pentru ca toate fetele care ma placeau erau strambe si singura fata draguta care ma place si se da la mine e gagica celui mai bun prieten al meu si nu vreau sa stric prietenia cu el pentru o pizda.Am un tata alcoolic si pampalau(il bate mama) si o mama care face crize si urla la mine din orice cact…si pe ea asi omoraua daca nu asi intra la parnaie.Nu am decat un singur prieten adevarat,restul sunt niste borati profitori.Daca nu asi muri de foame asi sta toata ziua in casa,m-asi juca pe PC si asi fuma iarba.

13'244
6
comentarii

Ughhh

Am o viata de cacat!

Cu mai bine de jumatate de an in urma am fost diagnosticata cu Tulburarea de personalitate borderline. Parintii mei inca nu au aflat, si nici nu o vor face, imi este prea rusine sa le spun ceva si am impresia mereu ca e vina mea. Sunt instabila emotional, am probleme de anxietate, stari depresive, sunt negativista si cacaturi de genul.

In vara dintre clasele 9 si 10 am fost aproape violata chiar la o piscina, si nimeni nu a facut nimic, desi e plin de oameni. Acum sunt pe a 11 a si dau semne de bulimie.

Nu stiu ce o sa se intample cu mine in viitor, nu ma pot concentra prea bine pe scoala si la o cariera. Ma sperie foarte tare viitorul si imi este frica sa nu fac vreo tampenie pe care o sa o regret.

Si faza misto la toate astea e ca nu pot sa spun nimaniu deoarece, desi boala pe care o am nu este foarte grava, desi inca persista, oamenii ma vor considera o schizofrenica dubioasa care o sa-i omoare pe toti.

13'230
4
comentarii

VDC24

Salut. Nu as vrea sa spun ca cineva ar fi vinovat(a) de viata mea sau sa dau vina pe parinti/societate/fete etc. Vdc mi-am facut-o singur cu persoana mea de cicat. As vrea sa fiu cit se poate de scurt. Am 18 ani, sunt slabut, nu ma consider urit si niciodata nu m-am complexat de fizicul meu. Am avut o viziune frumoasa asupra vietii, chiar si daca am am crescut doar cu mama. Tatal ne-a parasit cind aveam doar 4 ani. Am avut multe scopuri in viata, le si mai am, dar mi se par imposibile. Nu am considerat niciodata sinuciderea ca o metoda de a scapa, ba din contra am considerat-o de o lasitate, de aia mereu am luptat, am cistigat batalii, dar razboiul l-am pierdut.
  Totul s-a inceput dupa absolvirea gimnaziului. Am pasit increzut pe treptele liceului si pot sa spun ca la inceput imi reusea bine… pina nu am intilnit-o pe ea. De fapt, nu am observat-o prin liceu si nici nu prea aveam interes la fete, puneam accent pe cariera personala, viata de succes. Ea mi-a scris, am inceput sa comunicam, pina m-am indragostit lulea. Ea a fost si este unica persoana pe care am iubit-o vreodata. Si chiar daca multi vor spune "ce fel de dragoste la 18 ani", vreau sa-mi explice cineva de ce o visez in fiecare noapte si nu imi iese din cap nici macar pentru o minuta. Nu am mai apucat sa mai iesim, mi-a spus ca mai bine ar fi sa raminem prieteni. In fine, am lasat-o balta, imi spuneam ca sunt un milion de fete, insa m-am inselat. Am incercat o relatie care a durat un an cu o alta fata, pe care am parasit-o din motivul ca nu o iubeam deloc. Gindul mereu imi zbura doar la ea. Am lasat balta invatatura, m-am apucat de timpeniile alea de jocuri video, m-am apucat sa fumez si inca m-ai fumez, am stricat toate relatiile cu mama, sarmana de ea, cit efort si dragoste a depus in mine. Am hotarit intr-a 11-a sa ma mut in paralela cu profil umanistic, unde invata si ea, caci nu faceam fata matematicii. Deci am iubit-o trei ani la rind si inca o mai iubesc acum. Dupa cite am aflat din toate relatiile pe care le-a incercat, nu i-a reusit niciuna. Nu a fost motiv ca sa ma bucur pentru suferinta ei, ba chiar m-a durut mai tare. Acum stau si din pricina depresiei profunde pe care am inhatat-o primesc tot felul de prostii, pastile, perfuzii… Nu am nici o sansa sa ma recuperez in 2 luni si sa trec BAC-ul fara sa fi invatat toti acesti trei ani. Regret de faptul ca am savirsit atitea timpenii care m-au distrus. Acum recent am inceput sa vorbim iarasi si o vedeam cum se uita furis la mine. A stralucit o raza de speranta, eram gata sa rastorn si muntii pentru ea. Insa am si aflat de la ea personal ca tinjeste dupa altul care a parasit-o. Am consolat-o, i-am daruit dragoste si atentie insa ea a luat aceasta dragoste si a calcat-o in picoare ignorindu-ma. Problema e ca nu m-ai pot rezista aceste 2 luni de scoala vazind-o in fiecare zi , si sunt convins ca nu sustin examenele din motivul prostiei mele. Acum vreau doar sa plec la munca, departe, sa nu m-ai vad pe nimeni si sa incep o alta viata. Va rog daca m-a puteti ajuta cu un sfat. Sorry de gramatica, incerc sa m-a perfectionez.

13'258
15
comentarii

nowheretobelong

Salutare! Scriu aceste randuri in speranta ca o sa ma faca sa ma simt mai bine…am 18 ani si ceva, sunt fata si sunt din Vaslui…eu consider ca am o viata de cacat care se incadreaza in toate categoriile voastre si nu numai. Nu prea stiu cum sa formulez chestia asta pt ca mintea mea e vraiste, sunt tot felu’ de sentimente si ganduri amestecate. Incep prin a spune ca parintii mei nu prea au bani, insa cand eram mica imi faceau 87,3% din mofturile pe care le aveam, asta sfarsindu-se pe la varsta de 14ani. Acum toti 3 traim cu 1200 lei/luna, ceea ce e extrem greu in ziua de azi. Nu beau, nu fumez, nu ies niciodata si cu toate astea sunt la o varsta in care am si eu niste mici dorinte cum ar fi sa ma inscriu si eu odata la scoala de soferi, sa-mi ia si mie un telefon nou ca il am pe acelasi din clasa a8a si cam atat, da’ de unde bani, nu-i asa? Cer eu prea mult? Ma rog, sa trecem peste. Sunt in clasa a11-a la un profil de cacat cu 5 ore de mate pe saptamana si cu blestemata asta de materie la bac. Acum am media 7 la mate, insa anu’ trecut aveam o….... (totusi sa nu injur ca la usa cortului) profesoara taare amabila care m-a lasat corigenta pentru ca nu suporta ideea ca aveam 10 la toate materiile (absolut toate+module) si la ea nu aveam 5 (asta din vina ei ca eu invatam, dar cum nu ma suporta…).
Altceva ce ar mai fi..aaa, pai sunt o fire foarte ciudata (unii spun ca-s "antisociala" vezi doamne nu ies, nu beau si nu vin dimineata la 5 in 4labe acasa), foaaarte timida, introvertita, nu am decat o singura prietena care si asta incepe sa se schimbe ca are preteni noi; am avut un prim, singur, ultim prieten pe la 15 ani parca…ne vedeam destul de rar (o data pe luna maxim) cu toate ca statea la aprox 5km departare de oras…facea faze asa ca am lasat-o balta dupa aproape 1 an si de atunci nici ca am mai avut. In afara de colegi, nu cunosc nici macar un baiat strain (wow, stiu, pai daca n-am prieteni), pe strada nici macar cel mai urat baiat nu se uita la mine (am uitat sa mentionez ca-s ingrozitor de urata, dar banuiesc ca se subintelege inca de la inceput; nici alte "propuneri" de genu’ n-am avut si plus de asta, baiatu’ ala cu care am "fost" statea din mila) si nici macar o urma de speranta nu am ca cineva s-ar uita la mine. Am foarte multe defecte fizice ce m-ar impiedica sa am pe cineva langa mine, ca vorba aia, mi-e scarba mie, d-apoi la altu’...si nu vreau sa oblig pe nimeni sa indure asemenea chestie (eu fiind chestia). -Cand eram mica (5-6ani) toti copiii isi bateau joc de mine, fugeau de mine, unul dintre ei m-a facut "monstru", ma loveau, la ziua unei copile mi-au pus sare in par si radeau de mine, imi stricau jucariile, iar eu…eu nu le gresisem cu nimic, eu, copil inocent caruia ii era frica sa mearga pe strada ca nu cumva sa calce vreo furnica…eu…...care si acum cand vad melci pe strada ii iau si ii pun pe marginea inspre care se indreapta ca sa fie in siguranta…..of-
Am inceput sa nu ma mai inteleg cu parintii, mama mereu ma face sa ma simt prost cand ne certam. Cu toate ca ma nu ma suport (eu pe mine) cred ca sunt un copil de care ar trebui sa fie mandri pentru ca nu le fac probleme, sunt extrem de intelegatoare din pacate si toti cunoscutii lor le spun ca cica sunt o binecuvantare pt ei…pe naiba binecuvantare..
In viata asta nu am nici macar o bucurie, n-am nici macar un motiv sa traiesc, e un chin cand ma *trezesc* dimineata; bac-ul n-o sa-l iau in veci la matematica si chiar daca l-as lua n-as sti la ce facultate sa ma duc pentru ca nu stiu ce vreau si chiar daca as sti n-as face fata, sunt prea idioata si ghinionista pt a ma descurca la facultate. De ceva timp am in plan sinuciderea, ma gandesc mereu "Ce ar fi daca…"; ai mei nu stiu de gandurile astea si totusi ei ma tin departe de a savarsi un astfel de act deoarece chiar stiu cat de costisitoare sunt inmormantarile si pomenile si banii lor nu le-ar permite asa ceva…draga de mine. In fiecare seara ma rog sa mor, ar fi mai usor pt ai mei sa stie ca mi-a cazut ceva in cap sau a dat o masina peste mine decat sa vina acasa si sa ma gaseasca moarta atarnata de lustra sau intr-o balta de sange cu un bilet langa mine gen "imi pare rau" si sa nu stie de ce….tare greu ar fi de aflat motivul.
Poate ca nu va citi nimeni mizeria asta pe care am scris-o si care se intampla sa fie chiar viata mea, da’ asta e. Intentia a fost de a scapa de chestiile astea care ma apasa.

13'225
9
comentarii

Suflet_pierdut

Bună seara! Sper că aveți un weekend frumos sau cel puțin unul mai frumos ca al meu.

Nu vreau să vă fur mult din timpul prețios. Ar trebui să învăț în momentul acesta, dar după cum puteți ghici, îmi zboară gandurile la altceva. Îmi pare rău să văd atâtea persoane aici cu atât de multe probleme. Aș vrea să vă încurajez și să vă spun că totul va fi bine, dar nu pot. Nu cred că o să fie ceva bine pe pământul ăsta.

Să trec la subiect. Prima mea problemă ar fi evident sanatatea. Din pacate, sufar de o boala incurabila care mă va bantui pana la sfarsitul vietii. Mă macină in fiecare zi lucrul asta. Stiu ca nu pot sa ma vindec si incerc din rasputeri sa o tin sub control, toata ziua sunt la doctori si in spitale, dar degeaba. Mama mea are aceeasi boala si vad cum incet, incet o distruge si defapt a distrus-o. Mi-e teama sa o mai las singura acasa ca nu cumva cand ma intorc sa nu o mai gasesc in viata. Uneori ma intreb daca asta se mai numeste viata, sa fii tanar, dar bolnav, sa nu poti face ce vrei tu si cand vrei, sa nu poti sa mananci orice, sa nu poti face prea mult efort ca ti-o ia inima razna etc.

Problema numarul doi si cea care vad ca distruge multe suflete, ‘‘minunata’’ dragoste. Dupa doua relatii in care am fost data la o parte, aruncata la gunoi as zice, nu mai voiam sa vad pe nimeni. Mi-am pierdut complet increderea in oameni. A trecut totusi timpul si am reusit sa intalnesc pe altcineva. N-am vrut sa ma pripesc si am luat-o usor. Am fost cat se poate de sincera cu baiatul respectiv si am incercat sa ma comport cat mai frumos, sa nu gresesc cu ceva. Simteam ca va fi ceva de durata, ceva frumos sau cel putin asa pornisem amandoi pe calea asta. Insa cum ce e frumos, repede trece, s-a stricat si scurta asta relatie. Am fost din nou parasita si probabil inselata. Nu inteleg cu ce am gresit si ce l-a facut sa reactioneze asa. Asta s-a intamplat ieri, vineri 13. Ma simt oribil acum si imi vine sa ma urc pe pereti vazand ca toata lumea (inclusiv el) se distreaza, au pe cineva alaturi si numai eu stau ca o idioata intre 4 pereti sa invat. De ce nu poate sa iasa soarele si pe strada mea odata?

Si ultima problema : studiile. Toata lumea (familia si prietenii) se asteapta ca dupa studii sa am un job cu mii de euro si eventual sa ii finantez apoi. Isi imagineaza ca daca ai studiat in strainatate, esti cel mai tare si ai lumea la picioare. Nu am facut decat sa invat si iar sa invat mereu. Nu mai pot! M-am saturat sa fiu un trofeu! Nici nu stiu daca o sa fac vreodata bani din ceea ce am studiat eu. Toata lumea ma descurajeaza in momentul asta, imi spune ca meseria asta va fi prost platita. VDC! De ce mai fac studii atunci si invat ca o nebuna?

Seară bună și mulțumesc celor care au citit postarea mea! Carpe diem!

 < 1 2 3 4 5 6 7 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil