LoginVreau cont
Primele  < 4 5 6 7 8 9 10 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'004
7
comentarii

un_oarecare

Vreau sa va spun si sa va conving despre V(mea)DC. Deci NU decat un simplu moment greu din viata, ci in general pentru toata existent mea si pentru ceea ce este (parca) scris pentru mine. Concret: Din copilarie am fost un om penibil, deranjant, obositor, incurcat, plin de complexe. Am fost o rusine pentru familie, de fapt o povara. Si cel mai rau este ca am fost pe deplin constient de toate acestea. Acum am 24 de ani si exact aceasi situatie. Orice fac merge pe dos, mie si teama sa am vreo idea, sa zic ceva, sa-mi fac planuri, etc Efectiv nu pot sa schimb nimic in viata mea. Incerc dar pur si simplu toate se intorc in acelasi punct. Viata in general este decat o umilinta continua.  Nu imi doresc decat sa mor. Singurul lucru bun care l-am concluzionat pana acum ... este ca de fapt raul vine de la mine si nimeni nu e vinovat pentru asta, si ceea ce este mai grav este ca se poate evada din VDC. Nu stiu daca ma intelegeti, dar daca stiam ca este o regula definitiva si tre sa traiesc la fel pana la moarte parca era mai bine.
Va doresc o viata frumoasa!
Noapte buna.

13'003
12
comentarii

invincibila

de curand m-am mutat in alt oras pentru facultate si stau in chirie cu 2 prietene.problema e ca una dintre ele se bese intr-una..nu mai suport are besini periculoase si le da pervers cand nu te astepti.ce sa-i fac ca sa inceteze odata?...ma dispera:(

13'002
3
comentarii

vdcssssssss

In momentul asta ma simt tare prost pentru ca tata a murit ,mama este la lucru in strainatate stau la bunci acestia se cearta in fiecare zi bunicul bea de rupe n-are habar ce vorbeste injura non-stop nu stie sa lege 2 cuvinte ,bunica e pusa mereu pe cearta. In momentul de fata astept ca mama sa termine casa si sa plec dracu de aici si muulte muulte altele care nu ar incapea aici .

12'984
4
comentarii

Viata-naspa

Buna ziua , ma numeste David am 18 ani si acm o sa va spun povestea mea de viata , daca vreti sa v-a facei 10 timp sa o cititi chiar va multumesc sa incepem , m-am nascut in Bucuresti am stat cu mama sora mea fratele meu chiar numai stiu pana la ce ani cred ca 10 ani , dar in ani astea ba ma trimis la bunica ba Iar la mama si sincer chiar nu imi aduc aminte multe lucruri dar o sa ma gandesc bine sa va zic povestea mea , si cum ziceam stateam la mama la bunica ..... Pe tata nu l-am cunoscut pana la 18 ani ,.. Mama era ballerina , sora mea la Scoala fratele meu chiar numai stiu unde era cand aveam ani aia mici , mama tot timpul cand se Duceati la munca ma loa cu ia si ma lasa la net , intrun final am ajuns in Brasov ne am mutat acolo am stat cu mama si sora , sora mea incerca sa muncesca dar la 14 ani unde sa muncesti dar uite ca tot venea acasa cu un sac de cartofi of of .. Mama dupa nu stiu exact ani . A plecat in strainatate era iarna Afara mi-a lasat ia niste bani dar bine inteles cum ma invatat mama cu netu eu am fost la net de toti bani ... Si cand sa.  Intoarc am realizat ca nu am cheiile dela casa si cum nu aveam unde sa dorm m-am pus in fata usi sa dorm si cum stateam la curte ma nis si pe mine era numa. Zapada am avut noroc cu un Om care m-a gasit si ii multumesc si lui Dumnezeu de aici incepe viata mea nasp .... Am fost trimis la un camin in chimbav numai stiu cat am stat acolo , veni se mama la mi si mi-a zis c vine Peste o saptamana la mine si stateam in fiecare zi la poarta sa vad cand vine dar ia nu a venit si dupa un timp am fost mutat la alt camin in rupea.. Am stat acolo cam 2 ani si mau mutat la alt camin in coldea acolo am inceput Scoala am trecut 5 clase cu perfectiune nu am luat nici un 8 daca vreti sa ma credeti .dupa ce m terminat a 5 mau mutat la Bucuresti cica sa fiu Mai aproape de familia mea .. Dar ce familie ca nu stiam de ei .. Of of Imi vine sa plang dar am plans toat viata mea ... La caminu asta din buc. M-am stricat am reusit sa termin 8 clase ..dar dupa si eu sa fiu baiat de Cartier , dar defapt eram baiat de cacat . M-am imprietenit cu niste baiet care aveau o sala de net ii ajutam si ma lasau sa ma joc si mie cand Stau la internet imi aduc aminte de mama prieteni nu aveam ... Nu aveam cu cn sa vb sa ii spun ce am pe sufllet sa ma inteleaga sa il inteleg .. Dupa 2 ani l-am gasit pe fratele meu .. Si pe Matusa si pe sora mea . Cand am facu 18 ani ma lua sora mea in grecia dar tot singur ma simnt ..... Prieteni nu am .... Asta este povestea mea am spuso in mare ..

12'982
13
comentarii

jorjel11

Ce simt? Nu stiu ce simt. Ma simt rau, si n-o spun nimanui. Nu stiu ce vreau, nu stiu de ce sunt in stare.
Imi doresc tare o prietena, n-am mai fost cu o fata de ceva ani buni. Ca n-am putut la momentul oportun.
Inca mai spun in gand te iubesc fostei prietene, desi a trecut enorm de mult de atunci. Stiu ce ar trebui
sa fac sa-mi fie mai bine, insa fug de tot ce mie benefic. Nu sunt deloc consecvent, si sunt foarte egoist—
uneori din ranchiuna, alteori din ignoranta. Ma complac in stari de rahat, si ma comport ca un dependent.
Traiesc cu speranta ca o oarecare isi va da seama in mod miraculos de potentialul meu si ma va ridica din
starea de 2 lei si asa o sa mi se rezlove toate problemele. Asa am fost tot timpul, si chiar daca m-am
schimbat in anumite arii, in mare am ramas la fel. Ma simt coplesit de probleme de orice fel, si gasesc
scuze de fiecare data. Imi spun zilnic ca vreau o viata mai buna, si incep tot felul de planuri, pe care
ajung sa le abandonez a doua zi. Urasc singuratatea enorm, si refuz sa ma maturizez.

12'956
13
comentarii

El_VDC

Am o viata de rahat, am 21 de ani si n-am avut niciodata o prietena si inca ceva.. sunt virgin + ca o dau la laba zilnic, mi-o frec si de 6-7x pe zi !

12'945
15
comentarii

CCCS

Sa o luam de la inceput… Tatal meu a paralizat, mama lucreaza ca ingrijitoare de batrani in Italia, casa ne e luata de banca,liceul nu mi l-am terminat, iubita m-a lasat dupa 1 an si jumatate deoarece nu aveam bani, imi merge totul rau, nu imi gasesc pe nimeni care sa ma sustina, nu imi gasesc un loc de munca, am datorii peste 1000 de euro eu personal, m-am imbolnavit grav cu stomacul din cauza stresului, nu mai am niciun viitor!

12'938
9
comentarii

elaaa

Pai…nu-i usor,e ciudat si ingrozitor de dureros ca singurul tau copil sa aiba AUTISM.Imi vine sa urlu ca nu-l pot ajuta mai mult,ca il vad ca ii este greu,ca sufera.Uneori nimic nu mai are sen,nimic nu mai are gust,nimic nu ma mai face fericita.
Dar totusi,e copilul meu,e frumusel,e bun,eiubirea mea.
Si pentru asta sunt fericita si multumita.
Bucurati-va de copiii vostri sanatosi,nu-i certati si mai ales NICIODATA nu-i loviti.

12'923
23
comentarii

Aizen-sama

Salut. Nu stiu cine va citi acest post si/sau va binevoi a raspunde (daca il va citi cineva), avand in vedere ca deja preconizez marimea sa… dar simt nevoia sa fac asta, sa ma exteriorizez intr-un fel sau altul…

  In primul rand, am 24 de ani si sunt de sex masculin.

  Am rasfoit multe pagini de pe site, citind ce au scris altii; posturi care mai de care, cu probleme mai grave, cu probleme mai putin grave, altele poate doar scrise din dorinta de a fi "troll", etc; si m-am intrebat, "ce inseamna a avea o viata de CACAT?"... Parerea mea este ca o viata cu adevarat de CACAT (avand in vedere natura rahatului), este o viata in care abia traiesti de pe o zi pe alta, neavand ce pune pe masa, sau nestiind unde vei dormi la noapte, sau cand iti va veni sfarsitul, etc, adica cazuri EXTREME… Din perspectiva asta NU consider ca am o viata de cacat, din contra, starea financiara este OK, am unde trai, nu-s bolnav (fizic; momentan), dar consider a avea probleme GRAVE la nivel psihic, iar desfasurarea vietii mele este o gluma… proasta chiar… Motivele nu sunt iesite din comun, sunt probleme cu care aproape orice persoana s-a confruntat la un moment dat in viata, deci nicidecum nu incerc sa zic ca problemele mele sunt mai grave ca ale altora… Anyway… n-am prieteni, ce sa mai vorbesc de iubita, lol, nu fac absolut nimic, toata ziua stau si-o frec in casa, la calculator, sunt exagerat de paranoic si emotiv, exagerat repet, practic nu am si nu imi gasesc rostul pe lumea asta (stiu ca e un absolut si un cliseu si poate parea gargara, dar asta simt)...

  Situatia asta dateaza nu de saptamani, sau luni, ci de ani buni, accentuandu-se in ultimii 4… dar sincer, in ultimii 4 ani, o activitate ce este banala multora, si anume aceea de a iesi in oras si a socializa (cu oameni reali), s-a intamplat de maxim cateva ori… Nici nu am cu cine, n-am ocazia adica, dar sincer nici cand se iveste ocazia nu-mi mai vine a face-o, desi imi doresc (din tot sufletul) sa am cu cine sa vorbesc, sa ii impartasesc gandurile mele… Nu dau vina pe nimeni pt. lucrurile astea, sigur m-am bagat in situatia in care sunt, si stiu ca nimeni nu imi poate rezolva problemele decat eu, dar nu inteleg cum (in adevaratul sens al cuvantului "inteleg") sa o fac… Am ajuns sa-mi traiesc viata in cap, la propriu, gandesc atat de mult, legat de chestii MINORE (de cacat, ca sa fiu in ton cu site-ul) sau chestii total rupte de realitatea in care traiesc, de am ajuns sa obosesc foarte repede, atat fizic cat si psihic, imi vine sa zac tot timpul (sau sa stau la calculator)... Sunt STUPID de paranoic si asta ma impiedica sa fac, sau sa incerc a face o multime de lucruri, pt. ca mereu imi pun problema "daca dau gres, daca ma fac de ras, daca…", practic increderea in sine este cu mult sub 0… De asemeni, sunt la fel de STUPID de emotiv, stabilitatea mea emotionala este sub a unui cartof (stiu care pare o gluma, dar nu d-asta am facut comparatia)... Exemple: am catel, unul mic, 6 ani, tin la el enorm, si ma ia cu rau cand ma gandesc ca mai are doar juma’ de viata de trait si ma gandesc cu groaza la momentul inevitabil cand nu va mai fi; la fel si cu mama, care tin sa mentionez ca este SINGURUL sprijin in viata mea (nu stie treburile astea, dar existenta ei ma ajuta, mai mult decat isi inchipuie), este bolnava si necesita o operatie la inima, foarte curand, nu mai zic unde e pozitia mea legat de situatia asta ca se subintelege; cand ma uit la un film/serial si mai e vreo faza mai.. dramatica, nusthu, emotionanta, etc, ma jur ca imi lacrimeaza ochii (FARA SA VREAU, am incercat sa ma abtin si nu pot nici in ruptul capului); daca vad pe strada un caine vai soarta lui care face slalom printre masini, imi fac cel putin juma’ de zi viata amara pe subiectul asta - astea ar fi cateva din multele exemple legate de starea emotionala… Cat despre cea de paranoie, lol… ma bufneste si rasul :)) Sunt atat de paranoic incat am impresia ca cineva din putinele persoane care ma cunosc, ar putea citi mesajul asta si si-ar da seama cine l-a scris :)) Serios vorbind… Am stat vreo 20 de minute intins in pat si m-am gandit ce sa scriu (alta dovada a faptului ca gandesc prea mult), cum sa scriu fara a da prea multe detalii in cazul in care cineva care ma cunoaste ar citi postul si ar face o deductie in privinta identitatii… Asa ca, daca se intampla acest lucru, desi foarte putin probabil, tineti pt voi :)) nu ma anuntati ca "bai, frate, tu erai ala de pe vdc?" :)) (NU GLUMESC)

  Prima intrebare pe care oricine si-ar pune-o ar fi "pai bine, ba tampitule, esti de ani de zile in starea/situatia asta, de ce nu faci nimic in a o remedia, sau de ce tocmai acum te-ai gasit sa scrii aberatiile astea?!"... Tin sa mentionez ca am fost la psiholog, acum 4 ani, cand eram in depresii grave, din cauza faptului ca m-a lasat prietena, dar nu m-a ajutat deloc, ba chiar din contra (exista posibilitatea sa fi fost vai de soarta ei psiholoaga si voia doar sa suga cash-ul), asa ca am renuntat dupa vreo 6-7 sedinte… Legat de scoala, si anume facultate, am fost de DOUA ori in ultimii TREI ani, doar la examene ma duceam, si chiar si la alea ma duceam cu greu, lasand de-o parte faptul ca trebuia sa invat in 2 saptamani cat pt 1 an la materii despre care eu nu auzisem pana atunci sau habar n-aveam despre ce e vorba (nu zic ce facultate e ca deja-s prea multe detalii personale… paranoiaaa), nici nu puteam sa copiez (din cauza paranoiei, a lasitatii, a fricii sa nu fiu prins), nici nu aveam pe cine sa rog sa ma ajute sau sa-mi zica un raspuns, ceva, pt. ca nu cunoasteam pe nimeni… so practic, am trecut GLONT prin facultate, fara a ramane cu nimic in cap si fara a "trai" propriu zis aceasta perioada… Stiti cum toata lumea zice ca perioada facultatii este pe de parte cea mai frumoasa din viata unui tanar? Ei bine, la mine nu exista aceasta perioada, deloc… Eram ok legat de lucru asta, sau nu ma deranja atat de mult, pana acum ceva vreme, cand, surpriza, exact cand sa termin facultatea… guess what? Am cunoscut pe cineva… Lucrul asta m-a facut si ma face sa ma simt mai mizerabil pt. ca imi distrug neuronii gandind "de ce plm nu m-am dus la facultate si astfel as fi avut ocazia sa o cunosc mult mai devreme, intr-o perioada in care nu eram atat de fucked up cum sunt acum"... O alta dovada a stabilitatii emotionale deplorabile e ca nu pot sa mi-o scot din cap, desi nu am facut decat sa vorbim, si asta mai mult pe net… Si ea insista (nu inteleg de ce) cu mesaje, care pe de-o parte ma deranjeaza pt. ca stiu ca nimic bun nu poate iesi din treaba asta, pe de alta parte imi feedeaza feeling-urile pt ea (care nici io nu stiu de ce tip sunt si nu inteleg cum de la o initiala discutie despre un nimic s-a ajuns la atata vorbaraie)... As vrea sincer sa nu ma fi bagat in seama cu ea, daca as fi stiut ca o sa ma simt mai rau (mult mai, in sensul ca intamplarea aceasta recenta a trezit ceva din mine referitor la penibila si patetica existenta pe care mi-o duc, cum am spus si mai sus, eram resemnat, acum as vrea decat sa dau timpul inapoi, cu muuuulti ani si sa fac totul pe dos)... Nici nu pot sa concep a… nusthu, a o invita in oras sau mai stiu io ce, lasand de-o parte faptul ca nu as putea sa fac fata unei relatii (n-am mai fost de 4 ani atat la nivel emotional cat si fizic cu o fata…), chiar daca mi-as face curaj si as decide sa o fac, ma izbesc de o alta problema, si anume "daca ma refuza? daca ea doar e mai sociabila de felul ei si nu are absolut niciun alt motiv pt care tot discuta mine (ceea ce e si logic de altfel, nu poate sa-ti inceapa sa-ti placa de cineva dupa ce-l vezi odata si vorbesti 2 zile cu el, exceptand cei ca mine, dusi…)

  Ideea e: ca am fost resemnat dupa ce m-a parasit prietena acum 4 ani si foarte distrus emotional, si acum inca sunt, si inca o iubesc, n-are rost sa mint, si am considerat ca o sa fiu ok cu o viata… inexistenta atat social, cat si plina de probleme psihice (ca pana la urma psihicul e problema), nu m-am gandit ca poate o sa vreau sa fiu si io normal, ca poate as intalni pe cineva care nusthu, m-ar face sa vreau mai mult decat o viata inchis in casa inconjurat de nimeni… Problema e ca acum vreau… (desi e foarte probabil sa fie doar o faza…)

  As putea bate campii toata ziua, dar cred ca e cazul sa inchei… Un ultim lucru, nu am postat treaba asta ca sa ma lamentez (asa cum am am tinut in mine ANI buni lucrurile astea as fi putut sa o fac incontinuare) sau sa caut compasiune, mila, din contra, DETEST MILA (asa cum fosta obisnuia sa-mi ofere, nu pt ca ii era mila de mine, ci probabil pt ca se simtea ea prost de starile mele), am scris textul asta pt. ca ASA AM SIMTIT, si sincer ma simt un pic, foarte putin mai bine ca acum 1 ora… Adios, eu ma duc la somn…

12'969
14
comentarii

ParadoxHD

Salut.Postez pe acest site in cautarea unui sfat ;un sfat in legatura cu ce ar trebuii sa fac…
The story of my life:
"Intr-un orasel numit Vaslui,stiut de putini,m-am nascut.Cam asta-i tot…. nu chiar.
De cand eram mic, Parintii nu prea mi-au dat atentie,dragoste sau alte lucruri (inafara de hrana).
[Tatal meu, din cate tin eu minte sa zicem… acum 7 ani…era un om obisnuit,consumator de bautura ;o persoana careia nu-i pasa de familie/copii.Mama,acesta cuvant minunat, ce reprezinta o faptura mirobolanta,careia ii datorezi totul… sa lasam prostiile.Mamei mele nu prea i-a pasat de mine, cum am zis si mai sus, doar hrana si atat.N-am avut parte de afectiune din partea ei,sau chiar a tatalui meu.Am un frate…el primea de fiecare data afectiune,atentie(de toate) din partea mamei,pentru ceva ani,l-am urat din cauza asta.]——[Revenim la prezent,Am 16 ani, sunt "legat de calculator,am o stare materiala slaba,viata sociala 0 (in sensul ca , daca n-ai bani, nu prea ai ce cauta cu cei care ies prin oras, si raman doar cei asemeni mie.).In prezent tatal meu, bunul si violentul meu tata,pe care il iubesc enorm(i-am facut si altar),a devenit un "alcolic anonim" fara de speranta(somer bineinteles).Pe langa faptul ca e alcolic si un trantor,o lichea, o… cum vreti voi sa-i spuneti, mai e si violent uneori cu mama si eventual cu mine.Mama, scumpa mea mama, pe care o respect din tot sufletul,pana si azi face diferente intre fratele meu(el are 21 de ani) si mine (16 ani),am incercat sa-i spun de aceasta problema cu diferentele, dar e genul de persoana impulsiva, etc etc….In legatura cu starea materiala,merg de-un an cu o pereche de pantaloni la scoala in fiecare zi, papuci lafel, tricouri/camesi mai compesez cu ele.]"

In concluzie,ce ar trebuii sa fac cu viata mea?
[a]Sinucidere (ma gandesc la asta in fiecare zi, dar incerc sa ma abtin fiindca asta deabea e inceputul vietii si poate o s-o duc mai bine)
[b]Sa-mi dau in judecata tatal/Politie (mai putin probabil fiindca sunt deabea un minor,si mama nici nu vrea sa aud de divort sau ceva)
[c]Toate cele de mai sus ^^
[d]Altele

Astept raspuns.(Multumesc pentru cei care s-au chinuit sa citeasca aceasta postare.O zi buna.)

12'964
8
comentarii

anonim22

Buna seara!am aflat de acest site de ceva vreme,dar dabea acum mi-am facut curaj sa imi scriu povestea vietii mele,si tot odata sa ma descarc.m-am nascut intr-un orasel micut,intro familie cu posibilitati reduse.au fost si momente,as putea spune infloritoare,dar acestea au trecut,in fine,povestea e ca fiind un copil cu putine venituri,scoala,iar apoi liceul au fost o adevarata drama,prin faptul ca neavand bani,nu am putut niciodata sa am o prietena,sa o scot in oras ,sa ii ofer cadouri si asa mai departe.stiu ca nu sunt singurul dar pur si simplu simti nevoia de mai mult.pot spune ca am cei mai iubitori parinti din lume,acestia s-au zbatut din rasputeri sa duc o viata cat mai buna.nu ar fi asa rau,dar acum 2ani am aflat ca am o boala destul de grava,netratabila,dar care se tine sub control cu un tratament destul de costisitor.a fost o palma pe care viata mi-a dat-o cu putere.au fost zile in care m-am intrebat cu ce am gresit.faptul ca parinti mei sunt cu moralul la pamant,ma fac si mai trist..aceasta veste a dus si la destramarea visului meu.afland de aceasta boala,nu mai eram compatibil.in acel moment,viata mea era terminata.dar cu ajutorul parintilor si a prietenilor am reusit sa trec peste..pe langa toate acestea,reusisem sa imi fac o prietena,pe care dupa aproape 1an,puteam spune ca o iubesc.petreceam aproape fiecare zi cu ea,fiind in acelasi timp si cel mai bun prieten.cand i-am spus de boala pe care o aveam,mi-a spus ca are nevoie de timp de gandire.astfel ca povestea mea de dragoste s-a sfarsit,lasandu-mi un gust amar.dar stiti cum se spune,mai bine sa iubesti si sa ai inima franta decat sa nu iubesti niciodata.pur si simplu mi se pare o prostie.acum am terminat liceul,am reusit sa-mi iau bacu cu note destul de bunicele fara sa fac pregatire,neavand resurse.viata e dura,trebuie sa o acceptam si cu bune si cu rele,ne ramane doar sa fim optimisti si sa speram la ceva mai bun….aceasta a fost viata mea pana acum,pot spune o vdc.va urez o noapte buna si sanatate ca e mai buna ca toate!

12'962
2
comentarii

E_greu

Buna. Cred ca se intelege din start ca postez aici ca sa ma descarc,trec printr-o perioada super aiurea din viata si nu prea mai inteleg nimic .Am inceput sa ii resping pe toti din jurul meu din cauza ca m-am saturat sa fiu mintit si sa se profite de mine, sa mearga toti unde le apuca ochii ca nu mai imi trebuie cat traiesc eu persoane de genul in jurul meu. Fratele meu s-a casatorit de vreo 2 luni si exact ca si in noaptea nuntii precum si acum se poarta cu mine de parca as fi un strain,la fel si cu parintii .Cumnata nu da 2 bani nici pe mine nici pe ai mei ,nici la nunta nu si-a facut poza cu noi sau cv,suntem prea jos pentru nasul dansei. Suntem buni doar cand au nevoie,evident . Mama e bolnava,isi pierde repede cumpatul ,tata a fost anuntat ca mai o duc 2-3 luni la firma unde lucreaza ,de unde si problema banilor .Eu lucrez de dimineata pana seara pentru un salar de nimic avand in vedere ca sunt electronist si repar laptop-uri ,tablete ,calculatoare si mai tot ce intra pe usa firmei .Din cauza situatiei a ajuns sa fie o tensiune mare in familie , am ajuns sa nu mai imi respect parintii cum se cade,ne certam si la nervi ne cam judecam unul pe altul si o recunosc cu rusine pentru ca m-au omorat cu stresul dupa ce vin de la munca unde mananc stres zi de zi .Evident prietena a plecat inspre tari mai calde ,la unul cu bani si uite asa… . Mai concret nu imi vine sa cred ce am ajuns eu si in ce situatie sunt .

12'959
7
comentarii

Tralala2223

multi ne judeca, zi de zi, ne poarta ganduri rele…..ganditi-va inainte sa judecati pe cineva…un om intelept mi-a zis o data…ca sa poti judeca pe cineva trebuie sa treci prin toate suferintele, toate lacrimile si toata durerea lui…dar dupa ce faci asta nu o sa mai vrei sa-l judeci…asa ca ganditi-va de 2x ori inainte sa judecati pe cineva care v-a gresit sau care v-a spus ceva urat…aparentele insala…...tipul cu umor care va aduce tot timpul zambetul pe buze este un om ranit care se ascunde in spatele umorului…..tipa timida si cuminte din coltul mesei este cea care s-a culcat cu cei mai multi de la masa…..cel care iti intine mana spre ajutor are o arma ascunsa la spate…..ganditi-va de 2 ori inainte sa trageti concluziile in orice situatie din viata…spontaneitatea asta e un lucru periculos…

P.S. daca cineva se intreaba ce reprezinta mesajul asta….filosofie de seara….eu sunt tipul cu umor din poveste…imi ascund frustarile si suferinta in spatele rasetelor…. o viata fericita va doresc (:

12'953
4
comentarii

VDC 12'953

Multi dintre voi nu aveti nici o vina pentru viata de cacat pe care o aveti. Asa si eu, sunt o persoana antisociala si simt ca traiesc degeaba. Am 18 ani, am trait in scandaluri si batai inca de cand eram mic. Parintii mei nu au divortat nici acum, nu stiu de ce, al dracului ca nu am nici frati sau surori, sunt singur. Tata ma certa si ma umilea deseori de fata cu toata lumea. Problemele astea ar fi trebuit sa ma faca mai puternic, sa pot face fata mai usor anumitor situatii mai dificile pe care le voi intalni pe parcursul vietii. Din contra, m-au inmuiat, m-au facut sa pun la suflet orice si sa fac o tragedie din orice rahat. M-au facut sa devin o persoana dificila si sa imi fie greu sa imi fac prieteni. Nu a fost niciodata cineva care sa imi fie alaturi, pentru ca sunt singur la parinti, si acei "prieteni" pe care i-am avut mai demult nu dadeau 2 bani pe mine. La scoala nu mai spun, in timpul claselor 1-8 nu a fost chiar asa grav, dar cand am intrat la liceu, nu am reusit sa-mi fac niciun prieten, nu vorbeam cu nimeni. Imi doream sa am prieteni, macar unul, dar imi era greu, simteam ca e imposibil. Nu am fost cu prea multe fete, si cele cu care am fost, le era greu sa ma inteleaga. Recunosc, sunt tare greoi.

Acum am 18 ani, am 0 prieteni, nu am iubita, vacanta s-a dus iar eu nu am facut nimic. Problema este ca nu stiu sa ma descurc in viata, nici macar nu sunt in stare sa ma duc la magazin dupa paine. Am o educatie de tot rahatul. Va incepe scoala si ma apuca diareea cand ma gandesc. Nici nu stiu ce sa fac cu viata mea, parintii ma obliga sa ma duc dupa ce termin liceul undeva unde nu imi place. Dar ce sa fac? Sa ma opun si sa le spun ca e viata mea si fac ce vreau cu ea? Si ce anume o sa fac cu viata mea cand eu nu sunt in stare de nimic? Am fost crescut ca un caine si am fost singur tot timpul. La varsta mea trebuia sa ma distrez, sa ma bucur de viata si sa am pe cineva alaturi. Dar eu nu am pe nimeni, sunt trist si las viata sa treaca pe langa mine ca un rahat pentru ca din asta e facuta ea. Am incercat sa-mi fie bine, sa ma schimb, sa incerc ceva nou, dar degeaba. Problemele din copilarie m-au remarcat si mi-au format caracterul pe care va fi tare greu sa-l schimb, poate chiar imposibil. Tot ce pot sa fac este sa ma impac cu ideea ca viata mea a fost, este si va fi de cacat pana cand se va sfarsi.

12'949
4
comentarii

viatacanfilme

Cum am ajuns pe site-ul asta ??? Nu stiu.


Dar trebuie sa analizez daca am si eu o VDC…ca voi restul :))
In primul rand vreau sa va spun ca am 30 de ani :).

Multi dintre voi sunteti tineri..chiar sub 20 de ani.
La varsta de 15 ani, poate chiar 18 am avut momente, zile, luni cand credeam ca viata e de KKT ....Parca nu ma iubea prietena, la scoala nu luam numai 10 :) ...adica mai luam si 4 :)) . Nu aveam bani sa ies in oras si inevitabile VDC ....
Daca sa intampla sa ma cert cu prietena si sa ne despartim…plangeam, imi venea sa mor.
Dragii mei, aceste lucruri se intampla tuturor…
Acum imi aduc aminte de viata de licean…tare frumoasa a fost :).
Am ajuns la facultate….aici ca dracu, nu aveam bani ... si fara baani VDC . :) Am ajuns sa lucrez pe unde puteam, am castigat binisor si viata nu a mai fost de kkt. Am fost cu o multime de fete…. m-am indragostit, m-am insurat, am terminat facultatea, mi-am pierdut prietenii… am facut 2 copii, lucrez, ii ingrijesc….etc
Nu am o casa a mea, dar nu-mi lipseste absolut nimic…
Muncesc de-mi sar capacele, dar o fac cu placere….
imi place sa fac multe lucruri, dar nu le fac intotdeauna…
as vrea sa calatoresc tot timpul dar nu o fac decat o data pe an :)
as vrea sa am 10 masini…dar ma multumesc si cu 2 :))
Viata e de cacat atunci cand puneti prea mult pret pe un singur lucru….
chiar daca nu am un audi TT - viata tot e frumoasa,
chiar daca nu am casa - viata tot e frumoasa…
chiar daca ma supara copiii, viata e frumoasa :))
Si…chiar daca toate lucrurile care acum le consider ca -mi fac viata frumoasa ar disparea…
as gasi altele sa le apreciez…
Dumnezeu a facut lumea frumoasa…doar ca uneori unii dintre noi ....nu regasesc drumul catre frumusetile vietii .
m-am regasit in multe dintre povestirile voastre….dar intotdeauna am mers mai departe si bine am facut.

Viata-i frumoasa ca femeia :)
Evident…la 18 ani :))

12'958
6
comentarii

mystory

VDC pentru ca:
1. iubesti dar nu esti iubit, iar cand esti iubit nu mai poti sa mai simti nimic;
2. inveti ca sa-ti faci un viitor, dar o faci degeaba, faci o fac, doua, master etc stai linistit ca tot somer sfarsesti daca nu acum sa te vad peste 10-20 de ani dat la o parte cu toata exp ta, si oricum sclav pe plantatia de birouri tot o sa ajungi;
3. Crezi ca ai bani, casa, masina si dormitor cu piscina, stai linistit ca daca bate vantul vine o criza si ramai fara;
4. Muncesti pe afara si adormi visand ca o sa te intorci in tara si o a traiesti mai bine?  nu te grabii pentru Acasa nu o sa te ma intorci niciodata, poate doar in vacante;
5. Crezi ca sanatatea o sa tina o vesnicie? deja esti bolnav…
6. Viata nu e roz dar merita traita, de ce? pentru ca speranta moare ultima, si ca si lucrurile bune se sfarsesc repede, tot asa si necazurile se pot termina pana la urma….


Nu stiu cu ce sa incep…..ba da stiu…..in primul rand vreau sa le transmit celor cu probleme cu adevarat serioase (probl de sanatate si etc) ca sunt alaturi de voi si de fapt va doresc tuturor sa depasiti cu bine orice problema a-ti avea, poate pentru multi poate suna banal dar .....(am incercat sa continui dar nu stiu de ce tot sterg….) din mica mea experienta de viata aproape 30 de ani :) pot spune ca toti oamenii au probleme si cred ca nu exista om pentru care la un anumit moment in viata sa nu fi zis VDC (chiar daca intr-un moment anume ii merge bine si poate nu vrea sa recunoasca).....
Poate ca incerc sa gasesc sa-i incurajez pe cei ale caror probleme le-am frunzarit pe acest site, poate ca in adancul sufletului simt ca poate altii au probleme mai mari sau poate ca ..... nu stiu…..
Pe scurt povestea mea….
nascut si crescut intr-un oras din apropierea Bucurestiului…fara frati sau surori dar cu niste necunoscuti verisori,parinti cu posibilitati modeste dar cu dorinta de a ma sprijinii,  sa fac o scoala, sa fac "ceva" in viata…..(bine nu m-au trimis in vacante sau sa-mi cumpere masina la 18 ani, de ex. primul pc sau mobil mi l-am luat din banii mei, dar bicicleta aia rosie de cand eram mic mi-a ramas si imi va ramane mereu in inima:)
crescut in cartier printre blocuri, kkt si gunoaie, unde mirosul de la ghena era mai frumos decat zambetul vecinilor cand intra cineva in bloc sacosele pline….
La scoala am incercat sa invat cat mai bine… premiul I si toate cele, dar nu m-a sprijinit nimeni sa incerce sa ma impinga pe la olimpiade sau etc ...invatam in legea mea inconjurat de visele mele inspirate din filmele americane….
Desigur faptul ca multi ani la rand eram cel mai bun din clasa a atras ca mustele la miere dusmani din prostii clasei care au inceput sa ma sicaneze, agreseze mai mult verbal decat fizic(ca mai si ripostam) dar in anii ce au trecut cicatricile au ramas….ajunsesem sa cred ca daca inveti bine toti oamenii te urasc si ca sa fii placut de oameni trebuie sa fii prost si mai ales indolent…....
Dar toate astea nu m-au ranit pentru ca aveam la bloc tovarasii si fetele mele…..viata mea….restul erau dusmani….
Dar in timpul liceului ne-am mutat in alt cartier si totul s-a schimbat….a urmat Politehnica(puscaria) pentru ca fara bani facultatea e de kkt si fetele sunt cu pretentii ca doar sunt studente :))
am gresit si eu aici pentru ca fetele cu care am fost si care meritau sa raman alaturi de ele le-am indepartat….de ce? pentru ca vazand cum banu’ face legea, asa am gandit eu atunci ca trebuie sa am bani ca sa am o prietena si ca o fata frumoasa si cu suflet care tine la mine asa cum sunt nu poate sa fie adevarat si chiar daca pe moment poate este bine mai devreme sau mai tarziu o sa place spre un baiat ca sa o merite…. asa ca am fugit….poate pentru ca si prima dragoste din liceu a fost o deziluzie si am fost respins si poate ca mai tarziu am incercat in felul meu sa ma razbun pe aceea prima dragoste tradand sentimentele fetelor intalnite ulterior si tot ce am scris mai sus sa fie doar o justificare….cine stie !!!
Dupa fac a urmat depresia ca parca era mai greu sa gasesti de munca daca spuneai ca ai fac decat daca spuneai ca nu…normal ca sunt subiectiv dar asta a fost exp mea…. si oricum nu cred ca sa ajungi agent comercial trebuie sa faci o fac…mai ales de inginerie….sa-ti scoti peri albi la examene ca sa ajungi sa fii vanzator pe nspe milioane…..
Asa ca dupa un an si ceva de stat in casa am plecat afara cu doi tovarasi….tocmai se scosesera vizele pentru romulani ....asa ca ...trecand prin mai multe tari am ajuns intr-un final din UK in USA, dupa alti cativa ani si alte cateva mii depuse in banca….tovarasul nu mai e tovaras cand miroase mai multi bani la vecin asa ca .... invidia e mare… un tel a fost suficient si a doua zi aveam statut de expulzat.(imi exp viza de putin timp)...mi-au ramas bani si etc….dar asta e, trei ani mai tarziu eram inapoi acasa…
Acum ce sa fac? O iau de la capat si ma inscriu la o fac economica(ca sa nu treaca timpul degeaba) si incep o afacere….munca de 24/24 as fii vrut sa-mi fac prieteni, o iubita sa ies in oras, sa "socializez" dar mi-am pus toate sperantele sa-mi reuseasca afacerea .....
si dupa cum se spune in Botswana "strike II" ....vine criza intai usor si pe urma mai tare…. concluzia VDC in faliment…
Am pierdut casa pe care mi-o cumparasem cu banii din munca de afara, pentru ca o pusesem gaj la banca…..asa ca m-am trezit din nou acum la 30 fara bani, fara noi prieteni, vechii au familii si copii, eu….din nou acasa la ai mei si numar litrii de benzina din rezervor…..si traiesc din amintiri….de un an jumatate aproape…...
Greu dar asta e, practic am muncit si m-am chinuit degeaba, au fost luni cand eram la munca fara, dormeam intr-o camera cu mai multi necunoscuti, dupa aia inchiriam un pat sa dorm, dupa ce-am facut niste bani dormeam in masina si intr-un final drintr-o rulota, in ultimul an aveam studioul meu chiar daca faceam naveta aproape 2 ore pana la munca…si toate astea ca sa strang un ban si sa ma intorc acasa sa-mi fac o viata mai buna, o familie….
Practic am invatat si muncit si iubit degeaba….stiu ca trec printr-o depresie….stiu ca a fost si vina mea….dar nu vreau sa mor si nici de-al drq nu o sa ma las…..chiar daca si urmatorii 30 o sa treaca tot la fel sau mai rau, o sa strang din dinti cate zile o sa am….de ce? poate ca nu se merita sa traiesti fara sa te iubeasca nimeni, fara sa ai bani si tineretea, sanatatea si anii sa ti se scurga ca apa printre degete…..dar cred/stiu/simt ca daca renunt acum, nu fac decat sa le fac jocul celor care m-au urat toata viata,  celor care ranjeau cand eu le zambeam si pana la urma resemnarea e cuvantul pe care-l cautam…o sa iau lucrurile asa cum sunt, merg inainte chiar si cu lacrima in coltul ochiului….oricum viata e prea scurta ca sa pun pret pe ce se zice ca trebuie sau e normal sau asa e la moda…...ce sa mai zic, iubesc lumina soarelui prin ochelarii de vedere si mai iubesc cerul albastru si norii albi si pufosi cand ii vad la tv si nu in ultimul rand iubesc muzica care a fost alaturi de mine mereu…

12'957
3
comentarii

mystory

VDC pentru ca:
1. iubesti dar nu esti iubit, iar cand esti iubit nu mai poti sa mai simti nimic;
2. inveti ca sa-ti faci un viitor, dar o faci degeaba, faci o fac, doua, master etc stai linistit ca tot somer sfarsesti daca nu acum sa te vad peste 10-20 de ani dat la o parte cu toata exp ta, si oricum sclav pe plantatia de birouri tot o sa ajungi;
3. Crezi ca ai bani, casa, masina si dormitor cu piscina, stai linistit ca daca bate vantul vine o criza si ramai fara;
4. Muncesti pe afara si adormi visand ca o sa te intorci in tara si o a traiesti mai bine?  nu te grabii pentru Acasa nu o sa te ma intorci niciodata, poate doar in vacante;
5. Crezi ca sanatatea o sa tina o vesnicie? deja esti bolnav…
6. Viata nu e roz dar merita traita, de ce? pentru ca speranta moare ultima, si ca si lucrurile bune se sfarsesc repede, tot asa si necazurile se pot termina pana la urma….


Nu stiu cu ce sa incep…..ba da stiu…..in primul rand vreau sa le transmit celor cu probleme cu adevarat serioase (probl de sanatate si etc) ca sunt alaturi de voi si de fapt va doresc tuturor sa depasiti cu bine orice problema a-ti avea, poate pentru multi poate suna banal dar .....(am incercat sa continui dar nu stiu de ce tot sterg….) din mica mea experienta de viata aproape 30 de ani :) pot spune ca toti oamenii au probleme si cred ca nu exista om pentru care la un anumit moment in viata sa nu fi zis VDC (chiar daca intr-un moment anume ii merge bine si poate nu vrea sa recunoasca).....
Poate ca incerc sa gasesc sa-i incurajez pe cei ale caror probleme le-am frunzarit pe acest site, poate ca in adancul sufletului simt ca poate altii au probleme mai mari sau poate ca ..... nu stiu…..
Pe scurt povestea mea….
nascut si crescut intr-un oras din apropierea Bucurestiului…fara frati sau surori dar cu niste necunoscuti verisori,parinti cu posibilitati modeste dar cu dorinta de a ma sprijinii,  sa fac o scoala, sa fac "ceva" in viata…..(bine nu m-au trimis in vacante sau sa-mi cumpere masina la 18 ani, de ex. primul pc sau mobil mi l-am luat din banii mei, dar bicicleta aia rosie de cand eram mic mi-a ramas si imi va ramane mereu in inima:)
crescut in cartier printre blocuri, kkt si gunoaie, unde mirosul de la ghena era mai frumos decat zambetul vecinilor cand intra cineva in bloc sacosele pline….
La scoala am incercat sa invat cat mai bine… premiul I si toate cele, dar nu m-a sprijinit nimeni sa incerce sa ma impinga pe la olimpiade sau etc ...invatam in legea mea inconjurat de visele mele inspirate din filmele americane….
Desigur faptul ca multi ani la rand eram cel mai bun din clasa a atras ca mustele la miere dusmani din prostii clasei care au inceput sa ma sicaneze, agreseze mai mult verbal decat fizic(ca mai si ripostam) dar in anii ce au trecut cicatricile au ramas….ajunsesem sa cred ca daca inveti bine toti oamenii te urasc si ca sa fii placut de oameni trebuie sa fii prost si mai ales indolent…....
Dar toate astea nu m-au ranit pentru ca aveam la bloc tovarasii si fetele mele…..viata mea….restul erau dusmani….
Dar in timpul liceului ne-am mutat in alt cartier si totul s-a schimbat….a urmat Politehnica(puscaria) pentru ca fara bani facultatea e de kkt si fetele sunt cu pretentii ca doar sunt studente :))
am gresit si eu aici pentru ca fetele cu care am fost si care meritau sa raman alaturi de ele le-am indepartat….de ce? pentru ca vazand cum banu’ face legea, asa am gandit eu atunci ca trebuie sa am bani ca sa am o prietena si ca o fata frumoasa si cu suflet care tine la mine asa cum sunt nu poate sa fie adevarat si chiar daca pe moment poate este bine mai devreme sau mai tarziu o sa place spre un baiat ca sa o merite…. asa ca am fugit….poate pentru ca si prima dragoste din liceu a fost o deziluzie si am fost respins si poate ca mai tarziu am incercat in felul meu sa ma razbun pe aceea prima dragoste tradand sentimentele fetelor intalnite ulterior si tot ce am scris mai sus sa fie doar o justificare….cine stie !!!
Dupa fac a urmat depresia ca parca era mai greu sa gasesti de munca daca spuneai ca ai fac decat daca spuneai ca nu…normal ca sunt subiectiv dar asta a fost exp mea…. si oricum nu cred ca sa ajungi agent comercial trebuie sa faci o fac…mai ales de inginerie….sa-ti scoti peri albi la examene ca sa ajungi sa fii vanzator pe nspe milioane…..
Asa ca dupa un an si ceva de stat in casa am plecat afara cu doi tovarasi….tocmai se scosesera vizele pentru romulani ....asa ca ...trecand prin mai multe tari am ajuns intr-un final din UK in USA, dupa alti cativa ani si alte cateva mii depuse in banca….tovarasul nu mai e tovaras cand miroase mai multi bani la vecin asa ca .... invidia e mare… un tel a fost suficient si a doua zi aveam statut de expulzat.(imi exp viza de putin timp)...mi-au ramas bani si etc….dar asta e, trei ani mai tarziu eram inapoi acasa…
Acum ce sa fac? O iau de la capat si ma inscriu la o fac economica(ca sa nu treaca timpul degeaba) si incep o afacere….munca de 24/24 as fii vrut sa-mi fac prieteni, o iubita sa ies in oras, sa "socializez" dar mi-am pus toate sperantele sa-mi reuseasca afacerea .....
si dupa cum se spune in Botswana "strike II" ....vine criza intai usor si pe urma mai tare…. concluzia VDC in faliment…
Am pierdut casa pe care mi-o cumparasem cu banii din munca de afara, pentru ca o pusesem gaj la banca…..asa ca m-am trezit din nou acum la 30 fara bani, fara noi prieteni, vechii au familii si copii, eu….din nou acasa la ai mei si numar litrii de benzina din rezervor…..si traiesc din amintiri….de un an jumatate aproape…...
Greu dar asta e, practic am muncit si m-am chinuit degeaba, au fost luni cand eram la munca fara, dormeam intr-o camera cu mai multi necunoscuti, dupa aia inchiriam un pat sa dorm, dupa ce-am facut niste bani dormeam in masina si intr-un final drintr-o rulota, in ultimul an aveam studioul meu chiar daca faceam naveta aproape 2 ore pana la munca…si toate astea ca sa strang un ban si sa ma intorc acasa sa-mi fac o viata mai buna, o familie….
Practic am invatat si muncit si iubit degeaba….stiu ca trec printr-o depresie….stiu ca a fost si vina mea….dar nu vreau sa mor si nici de-al drq nu o sa ma las…..chiar daca si urmatorii 30 o sa treaca tot la fel sau mai rau, o sa strang din dinti cate zile o sa am….de ce? poate ca nu se merita sa traiesti fara sa te iubeasca nimeni, fara sa ai bani si tineretea, sanatatea si anii sa ti se scurga ca apa printre degete…..dar cred/stiu/simt ca daca renunt acum, nu fac decat sa le fac jocul celor care m-au urat toata viata,  celor care ranjeau cand eu le zambeam si pana la urma resemnarea e cuvantul pe care-l cautam…o sa iau lucrurile asa cum sunt, merg inainte chiar si cu lacrima in coltul ochiului….oricum viata e prea scurta ca sa pun pret pe ce se zice ca trebuie sau e normal sau asa e la moda…...ce sa mai zic, iubesc lumina soarelui prin ochelarii de vedere si mai iubesc cerul albastru si norii albi si pufosi cand ii vad la tv si nu in ultimul rand iubesc muzica care a fost alaturi de mine mereu…

12'946
9
comentarii

JuelzSantana

VDC e cand nu ai prieteni , nu esti in stare sa te integrezi in niciun anturaj , termini facultatea stai somer , inveti ca prostu pt o simpla aparenta iluzie de a lucra pe cateva milioane . VDC e cand pizdele apreciaza toti taranii cu cefe groase si cu bmw-uri din 95 si cu un tatuaj stil hieroglific pe biceps iar tu stai si inghiti in gol . VDC e cand toti se distreaza si tu stai acasa , nici macar ma-ta si tac-tu nu apreciaza ceea ce faci . VDC e cand iti traiesti viata in reluare in fiecare zi . VDC e atunci cand vezi atata prostie in jurul tau , dar mai ales atunci cand iti dai seama ca toti apreciaza prostia. VDC e atunci cand fata la care ai tinut si-o trage cu un chitarist ambulant care stie 2 acorduri iar tu trebuie sa afli asta de la altii. Lista poate continua .

12'940
21
comentarii

Read_all

In 2013:
- mi- am pierdut poseta in aeroport cu 1500 euro (vina mea)
-mi-am pierdut locul de munca din cauza ca m am îmbătat si nu mai țin minte nimic, dar am facut dezastru la munca( din nou vina mea)
-nu mi-am primit banii pe ultimele 2 luni lucrate ( 3000 EUR)
-am avut probleme cu un obsedat ... Mi a facut cadouri si apoi îmi cerea banii înapoi ... Si mi a facut mute probleme si la locul de munca
-mi am picat toate exeamene la master ( am luat doar 2 din 7 ) si deci am pierdut bursa
- nu am un iubit
- sunt foarte frumoasa dar am impresia ca toți băieții vor doar sa se culce cu mine, iar eu in schimb îmi doresc o dragoste adevărat, îmi doresc sa-mi fac o familie ... Din cauza asta mi- e frica sa ma apropii de orice bărbat ( si sa fac sex)
-chiar ieri m-am culcat cu un băiat dupa 1 an de pauza ‘( eu nu făcusem de un an ), si azi nici nu m-a sunat nu nimic…. Abia daca mi a scris puțin seara gen ce faci si atât ... Nu a zis sa ne întâlnim sau ceva . Sufar in orgoliu pt asta ... Si încrederea mea in mine suferă si ea.
- am ffff mult celulita( nu port decât pantaloni lungi) deși îmbrăcată arat ffff bine, sunt înaltă si slabuta… Toți sunt in limba dupa mine
-nu stiu sa gătesc si sunt o îndemânatica.
-nu am avut niciodată orgasm !!!!

12'920
6
comentarii

rebecca_s

eu nu am viata de cacat.poate ca nu sunt implinita pe nici un plan:am un iubit arogant,ingamfat,dar care ma iubeste mai mult decat viata lui(acum doarme cu spatele la mine),am un serviciu nepotrivit(transator de animale),desi profesia mea nu are nimic de-a face cu serviciul(asistenta),am o familie numeroasa,dar care in afara de tata restul incearca sa ma umileasca pe cat posibil,mai ales cumnata.nu am tot ce vreau,dar am tot ce imi trebuie,iar voi,ar trebui sa invatati sa apreciati ce aveti frustratilor.nu s-a terminat pamantul ca:ti-a murit pisica,sau mama,sau iubitul te inseala,iti place de cineva care nu te place,ai fost concediat,partidele de sex nu mai merg ca unsa,etc.viata e facuta cu suisuri si coborasuri.nu va mai plangeti si faceti ceva pt voi.oamenii ca mine stau pe acest site pt a rade de cei ca voi,pt ca v-ati inchis in ceva ce voi il considerati capat.
mi-am pierdut toata familia biologica la 4 ani,am crescut prin mai multe locuri cu straini,la 9 ani am fost infiata si nici acum nu imi e bine,dar consider ca am tot ce imi trebuie,tot ce as avea nevoie!

Primele  < 4 5 6 7 8 9 10 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil