LoginVreau cont
 < 1 2 3 4 5 6 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'399
9
comentarii

VDC 13'399

Seara buna! Am o poveste mai lunga dar simt ca merita sa stiti contextul pentru a intelege episodul care a durat un an si 4 luni. M-am nascut intr-o familie nasoala, tata alcoolic, mama depresiva. Toata copilaria am fost abuz atat fizic, psihic, cat si emotional. Abuzurile au continuat pana am ajuns la facultate. Cand tata se imbata devenea un libidinos infect si ma pedofila. Mama ma ura. Pe la 12 ani am aflat ca mamei i se parea ca mi-o trag cu taica-meu. Pe parcursul scurtei mele vieti am fost oaia neagra. Oarecum nu imi invinuiam parintii ca ma bat si ma urasc, mereu incercam sa le gasesc scuze zicand ca sunt stresati. Prin liceu m-am bagat cu un tip care parea la fel de batut de soarta ca mine, ar fi fost primul meu prieten si am crezut ca va fi o experienta inofensiva… Nu a fost asa, avea probleme erectile, fapt ce il frustra enorm, fapt ce mi-a provocat nenumarate complexe. Era violent dar mereu am trait cu convingerea ca omul se poate schimba in bine. Intr-un final mi-am primit papucii. Am regretat ca mi-am pierdut o bucata destul de buna din viata alaturi de un om care m-a inlaturat atat de usor. Partea si mai nasoala era ca in timp ce eram cu tipul violent, placeam un alt tip dar cum consider loialitatea ca fiind trasatura mea definitorie, am inlaturat orice gand referitor la tipul 2. Ma simteam ca o curva, simteam ca il insel cu inima pe tipul 2 chiar daca tipul violent ar fi fost cel dezavantajat in situatia asta. Nu a durat nicio zi si m-am cuplat cu tipul 2, despre care intre timp aflasem ca ma uraste si se considera barca mea de salvare. Tipul 2 a fost adevarata mea dragoste si niciodata nu l-am considerat altceva. Relatia decurgea ok dar intre timp au aparut altercatii. Mama lui era foarte rea si mereu ne strica planurile. Il supunea la treburi casnice planuite in asa fel incat sa il impiedice din a se vedea cu mine. Eu mereu il ajutam. Ajunsesem sa ma simt ca Cenusareasa. Plecam mai devreme de la scoala si pana ajungea el acasa, faceam paturile si spalam vasele. Ma simteam neapreciata total. Alte dati, cand scapam mai devreme decat el, stateam prin oras si asteptam pana scapa de la ore ca sa il iau din fata liceului. Cand a fost bolnav am venit din coltul celalalt al orasului ca sa ii aduc medicamente, cu toate ca mama lui era cu el acasa. Mereu vedea doar ce face el. Mereu interpreta gresit tot ce ii ziceam. La un momentdat mi-a luat o bijuterie care nu imi venea si i-am spus sa o duca inapoi sa isi primeasca banii sau sa o schimbe, mi-a interpretat mesajul complet gresit si pana si in ziua de azi se plange la actualele prietene ca eu eram de nemultumit. Se juca mult cu prietenii sai, chiar si cand eram la el. Eram ignorata. La un momentdat am ajuns sa ii cer sa o facem mai des pentru ca doar atunci simteam ca imi da atentie. Mereu incercam sa schimb lucrurile ca sa nu se plictiseasca de mine. Nu ma mai simteam fata. Pana si la inceput imi zicea ca sunt ‘ca un baiat’. Nu imi aprecia cadourile, ii desenasem un portret si nu l-a impresionat prea tare, cand eram in pat bolnava de pneumonie ii facusem un animalut micut din plush. Nu il impresionau nici chestiile hand made si nici cele cumparate. Ii luasem un inel pe care cred ca l-a si pierdut. La un momentdat am avut un deces in familie si am devenit depresiva/suicidala, devenisem extraordinar de trista si la un momentdat mi-a zis ca nu ii mai pasa ce se intampla cu relatia noastra pentru ca oricum sunt mereu trista. A inceput sa ma ignore si mai tare, nu ma mai suna, iesea cu prietenii si nu imi zicea si cand il confruntam se simtea de parca as fi fost hitlerul existentei lui si ca vreau sa il pun in lesa. El isi pierduse empatia pentru mine, de la depresie plangeam continu dar simtea ca eu as fi un fel de actor super priceput care vrea sa il manipuleze prin tactici de terorism emotional. Eu ca om am fost mereu ghinionista si bolnavicioasa si asta il enerva. Cu 2 saptamani inainte sa se desparta de mine ii comandasem un tricou cu trupa lui preferata sub semn de recunostiinta ca nu era violent ca fostul sau ca nu era curvar. Pana sa vina tricoul s-a despartit de mine. Am avut nenorocul sa am o criza fix cand s-a despartit de mine si iar a simtit ca il manipulez, criza asta cred ca l-a gonit de tot. Mi-a promis ca imi va fi prieten dar nu este. In momentul actual ma uraste si prietenii lui ma ameninta cu moartea dar nu prea prind amenintarile astea la oameni suicidali. De la despartire am ajuns insomniaca, nu pot sa dorm deloc insa am corpul destul de destept incat sa isi dea singur shut down cand are nevoie (atipesc pentru maxim o ora). Mi-e frica de oameni. Depresia mi s-a agravat si tot il iubesc. Mi-as fi dorit sa fi fost macar loc de buna ziua dar este imposibil. Ma uraste. Faza amuzanta era ca acasa aveam un stash secret cu bani stransi pentru el, voiam sa ii iau role sau bicicleta sau un joc. La facultate m-am dus pe un profil care nu imi placea extraordinar de mult dar care stiam ca mi-ar fi asigurat un job bine platit. Voiam sa il iau de langa mama lui si sa ii ofer o viata buna. Totusi sunt SATANA, sunt antagonistul propriei vieti. Acum ma barfeste la toata lumea exagerand unele aspecte. S-a bagat cu o tipa la putin timp dupa despartire. Daca m-as fi sinucis, nu ar fi asteptat nici macar 2 luni si si-ar fi ingropat madularul in alta. Sincer nu mai vad de ce traiesc. Depresia si bolile ma distrug. Singura chestie care ma mai face sa vreau sa continui existenta asta de cacat este faptul ca poate candva ne vom impaca. A fost, este si va fi dragostea vietii mele, il voi iubi pana la sfarsitul vietii mele. Acum am ramas cu un fel de sindrom post traumatic si de fiecare data cand ii vad fata incep sa plang. Poate daca as scapa de depresie nu m-ar mai ura.

13'355
3
comentarii

Sirbu

Buna!! Acum 5 min.eram disperata nu intodeauna e Asa cum vrem noi si nu totu e perfect , e acea perioada in care vrei sa lasi toate balta. Dar am citit Putin de aici si am inteles, nu viata e de c. Noi sintem de c. Niste oameni lipsiti de vointe ssi plingaciosi. Ne plingem la lucruri mici si prostesti de ceia de ce nu ese bine din simplu motif ca nii. Lene sa incercam inca o data sau de mii de ori, ca me temem sa esit din casa si nu vrem sa recunoastem ca problema e in noi.

13'361
7
comentarii

bobo_tristul

Draga VDC ma cheama Cristi Pipan , sunt din Bucuresti si momentan stau cu ai mei int-o garsoniera din berceni.
Caut cumatra de 5 ani , dar nu gasesc . La liceu nu ma baga nimeni in seama si acasa parintii ma neglijeaza, nu stiu ce sa fac ?
prietenii mei se drogheaza si nu vreau sa oi fac si eu , am vazut cum se comporta si nu as vrea sa ajung acolo .
vreau sa ma o viata normala , va rog ajutati-ma !!

13'334
5
comentarii

Lowbie

Salut!
Am 23 de ani, sunt bărbat și am o VDC. M-am înecat cu o bucată de carne acum 2 ani și abia am reușit să o scot din gât. Extrem de rar am mai mâncat carne apoi. De atunci am o frică să înghit și nu mai pot mânca nimic solid decât dacă mestec bine și chiar și atunci am impresia că mi-a rămas în cât și fac atac de panică(mai puțin mâncarurile sfărâmicioase cum ar fi covrigeii, biscuiții). De asta prefer să mânânc supe, ciorbe cu legume moi sau ideal este supa cremă. Am mâncat niște salată beof pe 25 la bunica soției și ea a vomitat toată noaptea. Eu nu am vomitat însă mă simt rău și am senzația că voi vomita încontinuu. Am o frică constantă că voi vomita și mă voi îneca cu vomă.

13'379
14
comentarii

Naparca

Salut
Probabil povestea mea pare tipic emo kid care cere atentie si se crede special, dar scriu aici doar fiindca am simtit nevoia sa ma descarc.
Am 15 ani si ma simt foarte singura, chiar daca nu ar trebui. Am parinti care ma iubesc, un acoperis deasupra capului si mancare destula. Cu toate acestea nu am prieteni, doar cunostinte. Nu cred ca am avut niciodata un prieten apropiat. Sunt destul de introvertita, timpul liber mi-l petrec in fata calculatorului deoarece mi-e frica sa ies afara si sa socializez cu lumea. Asa mi-am stricat si vederea, am miopie si deabia pot vedea lucrurile de la 1m departare. Desi am jucat toate jocurile pe care le poate rula pc ul meu si nu mai am nimic de facut, continui sa ma holbez la un ecran cel putin 5 ore pe zi, ori pe youtube, ori pe alte site-uri la intamplare ca sa-mi ocup timpul. Am incercat sa ma imprietenesc cu colegii, dar mereu ma simt in plus. Ma tin prin preajma doar ca sa aiba pe cineva caruia sa-i spuna problemele. Daca incerc sa discut cu ei despre problemele mele, ma ignora sau schimba subiectul. Am o gandire nihilista, si simt ca daca oricum murim cu totii la un moment dat, de ce naiba nu pot sa mor mai repede? Nu am ganduri de sinucidere, dar daca o masina ar fi pe cale sa ma loveasca, nu stiu daca as incerca sa ma feresc. Vreau sa traiesc in alta lume.
Am o viata monotona si plictisitoare, nu stiu daca se poate cataloga ca fiind una de cacat,  deoarece sunt alti oameni in situatii mai rele decat mine, si imi displace faptul ca ma simt deprimata din cauza singuratatii. Imi este foarte greu sa vorbesc cu oamenii deoarece am impresia ca ma judeca mereu, si ca orice as spune m-ar putea aduce intr-o situatie penibila.

13'380
7
comentarii

RahatCuOchi

Salut,

Am bifat toate categoriile pentru ca e vorba despre tot.

Am treizecisiceva de ani si maine va fi a n-a dimineata in care imi voi spune "la ce dracu m-am mai trezit azi?" Am ce lucra, nu-s somer (inca), colegii de la munca sunt super (colegele sunt si mai si), am si prieteni (sau cel putin asa imi place sa cred), lumea imi zice ca sunt de treaba, neamurile imi zic sa ma insor mai repede si cu toate astea ma simt de tot cacatul. Ma simt asa de multa vreme si starea se agraveaza din ce in ce mai mult.

Cand eram mai mic imi placea sa ma joc pe calculator. Atunci uitam de tot si eram cel mai fericit. Nu am fost gamer inrait. Aveam insa cateva jocuri care chiar imi placeau si le jucam. Oricum calculatorul nu ducea prea mult. Acum insa nu mai au nici un efect. Daca m-as apuca sa ma joc m-as apuca degeaba. Probabil m-am maturizat. Desi imi vine greu a crede asta pentru ca ma consider retard in comparatie cu ceilalti oameni de varsta mea. Mai mult de atat sunt altii mai batrani decat mine care se joaca si care chiar iau jocurile in serios. E altceva. E starea de toata jena care m-a apucat cu destul de mult timp in urma si care nu imi da pace decat abia dupa ce ma ia somnul. De asta imi zic aproape mereu ca mai bine nu ma mai trezeam.

Locuiesc singur. Stau cu chirie. N-as putea sa zic ca nu pot trai din cauza vreunei persoane anume. E drept ca, pe langa problemele pe care mi le fac, mai aflu si despre problemele anumitor persoane si care ma intorc pe dos. Mi se pare normal sa ma intoarca pe dos pentru ca datorita lor incep sa ma vad mai bine pe mine si nu imi place ce vad. Mai mult de atat ma scarbesc si mai mult de mine insumi.

Sunt singur, dupa cum ati si subinteles. Nu am prietena. Mi-ar placea sa am, insa la cat de gaunos ma simt pe dinauntru si la ce ganduri imi strabat capul, as prefera sa nu am. Am inceput sa fiu sceptic in ceea ce priveste femeile, in general. Sper sa nu devin misogin. Nu sunt misogin. Cred ca ma inteleg bine cu femeile si multe dintre ele imi plac. Am unele pe care chiar in momentul de fata incerc sa mi le scot din cap. Uneori imi spun ca fac bine ca le las in pace si ca nu incerc sa initiez vreun contact mai aparte cu ele. Atitudinea care o am nu are la ce sa le foloseasca. Partea buna e ca au deja pe cineva fiecare, deci sunt binemersi toate.

Am avut si eu o prietena. Cred. Da. Prietena se cheama. Acum ceva ani. Ne-am certat. Nu vreau sa dau detalii. In mod clar am avut vina mea si o perioada de timp am avut remuscari; pana cand am ajuns la concluzia ca nu aveam motive pentru remuscari. Fusesem "acuzat" ca voiam de la ea doar sex. Aproape doi ani am fost impreuna si de la inceput mi-a zis ca nu doreste sex pana abia dupa casatorie. Era virgina. Asa a zis. Din punctul meu de vedere era ok. Si eu eram. Aveam cred 24-25 ani. Asa ca nu inteleg de ce a ajuns la concluzia aceea. Oricum, ne-am certat din alt motiv. Chestia cu sexul doar mi-a pus capac la remuscari; am aflat-o dupa ce ne-am despartit. De fapt nici nu stiu de ce am mai adus-o in discutie pe tipa. Probabil ca sa arat ca am avut si eu prietena o data si nu am stat mereu singur cuc.

Da. Ziceam ca la 24-25 ani eram virgin. Asta nu-i nimic. Si acum sunt. "Virgin" in sensul ca nu am facut sex. Laba am facut si inca fac. Nu mi-e rusine sa o zic. Daca nu as fi facut, probabil va scriam din puscarie. Asa am auzit, ca astia care nu fac sex ajung dezaxati si cel mai probabil infunda puscaria la un moment dat. Inca nu am intrat nicaieri. Deci laba isi face efectul. Nu fac nici exces de hormoni ca deh… laba previne si asa ceva. Dar tot e naspa.

Ce ma tine din a face sex ? Pai in primul rand nu as vrea sa fac sex cu oricine. Nu sunt nici cel mai sexi mascul. Sa fie vreo 20 kile de dat jos. Probabil ar trebui sa imi schimb si freza si sa port camasi mai des. Insa ciudat e ca ma doare in p*** de lookul meu. Asta e ceva la care se poate lucra cu usurinta. Ceea ce ma roade cel mai tare la fizic e ca am p*** mica. La asta nu am ce face iar restul lookului paleste in fata dotarii slabe de care dispun. Si nu e de la grasime. O aveam mica inca de dinainte sa ma ingras. De cand am realizat asta am zis "ho asa ca nu-i de gluma". Si nu e. Adica mie unul nu imi vine sa rad. Cat de mica e atat de mult imi vine sa mi-o bag in viata. Dar chiar si asa degeaba mi-o bag ca oricum nu se simte. Sa fie asta motivul pentru care as dormi singura viata pe care o am ? Cred ca da.

Mai e un lucru care ma inspaimanta. Sunt oameni care mor in fiecare zi. De foame, de frig, de gloante, de tot ce te poti gandi. Oamenii mor iar eu nu pot trai linistit din cauza ca am p*** mica. Pai nu imi crapa obrazul de rusine ? Nici sa traiesc in durerea mea nu pot, caci sunt altii in situatii si mai dificile decat mine. Asta e cheama egoism. Inca un lucru pentru care sa imi fie rusine. Adica chiar asa, de ce as cauta pe cineva cu care sa traiesc avand in vedere cat de josnic sunt ? Mai bine spus: de ce cineva ar vrea sa traiasca cu mine avand in vedere cat de josnic si psihopat sunt ? Poate ar fi bine totusi sa traiesc cu impresia ca sunt un erou. Cand eram copil imi doream sa salvez lumea. Acum realizez ca o salvez in fiecare zi. Ma rog, hai nu pe toata lumea, poate doar femeile. De cine le salvez ? Cum de cine ? De mine, psihopatul obsedat sexual cu p*** mica. Cred ca as merita sa imi ridic propria statuie, nu ?

Respect tuturor,
RahatCuOchi

13'335
9
comentarii

tomiloverboy

Buna ma numesc Andrei si ma plictisesc groaznic , serialul la care ma uit este parca desprins dintr o VDC , pe facebook nu gasesc nimic interesant si am o VDC , o mare VDC , va rog ajutor , nu vreau sa traiesc asa toata VMEADC , va rog ajutati ma cu un comm de incurajare sa stiu ca e cineva acolo pentru mine . Multumesc VDC!

13'369
3
comentarii

Glooring

Viata mea e pur si simplu de cacat.

Sunt sensibil, poate chiar prea sensibil..

Nu pot dormi noaptea, deoarece capul meu nu suporta nicio perna, cand ma trezesc ma doare capul, ma simt obosit, mi-am schimbat de nu stiu cate ori perna si degeaba.

Urechile mele nu suporta castile, nu pot asculta mai mult 5 minute la casti ca deja ma ia cu amorteala pe gat in jos si ma doare capul de nu mai pot.
Cand in sfarsit mi-am descoperit talentul, pianul, nu pot sa cant, deoarece urechile mele nu suporta sunetul de la pian, orice nota, cu orice varianta de sunet, cu orice program, o aud cu un sunet foarte ascutit la final gen de 17.000 Hz si ma irita la maxim.

Am ochi de cacat… Vad oribil de prost, si nu din cauza dioptriilor, ci din cauza ca vad cu "pureci", e ca si cum as vedea o "perdea de stele" in fundalul imaginii pe langa ce ar trebui sa vad, ca si cand as avea "ISO-ul" dat la maxim, ca si cand as avea "semnalul" slab. Iar "stelute" se intensifica cu cat e mai intuneric. Vad atat de prost incat pe intuneric 90% vad "stelutele" si doar 10% reusesc sa vad din negrul intunericului.
La un anumit interval de timp aud tiuituri in urechi, parca ar veni de nicaieri.

Ma chinui cu cosurile de 5 ani incontinuu, nu mai scap de ele odata.
Am falcile mari, una e mai mare ca alta, cu toate ca nu sunt gras deloc. Practic arat ca un cacat. Un coleg a si editat o poza in care mi-a pus fata in varful unui cacat si le-a aratat-o colegilor ca sa rada de mine.

Dupa ce ca am problemele care le am mai sunt si aerian, sunt ametit mereu, daca cineva imi da un pumn eu realizez peste 5 secunde ca sunt in pericol.
Ma comport ca un retardat.
Colegii au inceput sa imi spuna ca sunt partial autist si nu cred ca mai e mult pana o sa ajung autist complet.

13'367
2
comentarii

Simon_Riley

Site pentru a te descarca sufleteste?de ce nu?sa incep:
Am 20 de ani si pot spune ca am o viata foare frumoasa(asa pare la suprafata),parinti potenti financiar,am un fizic de invidiat,sunt student,sunt vazut de majoritatea prietenilor ca un tip inteligent,rafinat si foarte sigur pe sine dar realitatea e departe de adevar.
Sufar de depresie,pur si simplu imi urasc viata si tot ce mi se intampla,ma gandesc foarte des sa ma sinucid deoarece asta nu e viata ce o vreau.Parintii mei imi controleaza viata,datorita faptului ca ma finanteaza, ei decid si pentru mine,ei mi-au ales liceul,ei mi-au ales facultatea, ei mi-au impus sa nu am vicii,sunt practic o marioneta,nu beau,nu fumez,nu ma drogez(stiu,pare ceva ce toata lumea ar vrea sa aiba)
Sunt virgin,nu pentru ca nu stiu sa vorbesc cu o femeie,nu am nici un impediment in asta,dar niciodata nu ma bag in seama,sunt timid si plus de asta urasc femeile,nu stiu de ce,pur si simplu imi e scarba cand vad ce panarame sunt prin oras,pe la facultate,peste tot(da,generalizez dar na)
Corp frumos(1.90 inaltime) am degeaba,sufar de acnee,pe fata am maxim vreo 6 7 cosuri si ceva urme pe obraji dar pe corp,e oribil,am pe piept,spate si umeri niste cosuri mari si oribile.Ma uit in oglinda si imi spun"jogging saptamanal,mancat sanatos mereu,sala 3 ani,si pentru ce,imi e scarba de ce vad in oglinda,atata munca pentru nimic,poate asta e motivul pentru care nu am reusit decat maxim un preludiu cu o femeie",e genetic,nu prea pot lupta cu acneea asta.
Facultatea o detest,nu am restante si sunt printre primii ,dar o fac din obligatie,in fiecare zi ma trezesc si imi zic"Oh super,o alta zi de rahat in care trebuie sa tocesc niste inutilitati doar pentru ca asa vor dragii mei parinti si profesori".Eu am vrut sa merg la drept dar ai mei au insistat sa merg la medicina pentru ca no..familie de medici.
Viata sociala exista,dar inafara de cativa prieteni si iesiri in oras doar pentru a pierde vremea pe o banca si a visa sau privi femei altceva nu se intampla.
Nimic nu e cum vreau eu,toata ziua o lalai aiurea(adica invat),sunt zile in care nu ma pot ridica din pat,stau cu laptop-ul in brate si ma uit la filme,am avut o perioada in care eram dependent de gaming,pana au aflat ai mei si mi-au spus sa o las mai moale sau se duce dracu calculatorul.
Asta nu e viata mea,ma gandeam in vara asta sa ma sinucid si credeti-ma chiar nu stiu daca am sa o fac sau nu.
Stiu,e o viata frumusica,dar nu e viata mea,sunt practic un cyborg ce isi pierde din umanitate pe zi ce trece.Sa fiu un rebel nu pot,nu merge cu ai mei,m-ar da afara cu prima ocazie si m-ar taia de la ratia lunara de bani,sunt ca un big brother,nimic nu se intampla fara stirea lor.In timpul liceului,m-am luat la cearta cu o profesoara si nu am fost la ora ei tot semestrul motiv pentru care am avut si o corigenta,cand ai mei au aflat m-au dat efectiv afara din casa,am stat la un prieten doua zile iar in cele din urma m-au sunat sa ma intorc si sa invat pentru corigenta.
Sunt atat de buni(tot ce le cer imi dau,masina,pc,placa de snowboard si totusi atat de posesivi…Multi ar spune sa fug de acasa dar cu totii stim ca se traieste greu in Romania fara sprijin de la parinti,nu as rezista o luna pe un salariu minim aici.Multi ar spune sa le explic situatia,dar hoho cat am incercat,am luat si o scatoalca cand le-am zis ca nu ma intereseaza ce sunt ei si ca sunt in ochii mei niste tirani.
Da,am fost rasfatat dar cu ce pret…sa nu imi pot controla decizile,stiu ca ei vor un viitor bun pentru mine,dar nu e viitorul ce-l vreau.Sunt singur la parinti deci toata presiunea e pe umerii mei.
Sunt un mare ipocrit,toti ma stiu ca o persoana de neclintit ,sunt un ateu convins,urasc coruptia si coruptii,am un punct de vedere puternic printre prietenii mei dar in sinea mea sunt patetic,sunt un nimeni,sunt un robot in devenire…

13'326
11
comentarii

VDC 13'326

Nouă pe site deci hi everyone. Am 20 de ani în cazul în care sunteti curiosi si am observat foarte multe persoane cu probleme în care mă regăsesc. Am decis să îmi fac cont pentru prieteni noi. Sunt o persoană deschisă şi nu sunt genul să judec pentru că fiecare dintre noi are probleme deci dacă vă simţiţi singuri sau vreţi să discutaţi cu cineva lăsaţi timiditadea şi lăsați un mesaj or something.

13'283
6
comentarii

invincibila

Ma pictisesc groaznic…nu am ce sa fac, toti prietenii mei sunt plecati la mare si nu m-au luat si pe mine cu ei ca erau 4 in masina si daca veneam eu nu mai puteau sa-si cracaneze picioarele :( iubu m-a lasat…mai am 2 cunostinte retardate care nu ies afara din casa ca sunt prea retarde.vreau si eu sa ma distrez si sa ma imbat si nu am cu cine. Ce sa ma fac? Sunt trista si singura ..ma mai joc cu cainele din cand in cand dar nici ala nu ma mai suporta

13'363
7
comentarii

VDC 13'363

Salut.De cand ma stiu am avut o viata de cacat,dar poate se putea si mai rau..Am 15 ani si am sa va povestesc cat de cacat este viata mea.De cand am fost mic parintii mei nu m-au dorit niciodata,tot timpul m-au urat si ma privesc ca pe un blestem faptul ca eu sunt copilul lor.La varsta de 7 ani am inceput sa primesc bataie,cam zilnic.La scoala aveam numai colegi prosti,nu ma intelegeam cu nici unul,cand aia se uitau la desene animate si se jucau cu jucarii eu primeam bataie si mi se spunea constant ca nu merit sa traiesc,ca regreta ca m-au facut si alte cacaturi de genul.A trecut timpul,din clasa a 5-a am inceput,fiind fortat de profesori sa particip la olimpiade.Am participat la engleza,matematica,chimie,stiinte in general si a fost un adevarat iad.Stateam si cate 4-5 ore dupa scoala pentru pregatire,in timp ce colegii mei retardati se distrau si alte cacaturi.In tot acest timp continuam sa fiu batut si mi se amintea zilnic ca nu sunt bun de nimic,ca sunt retardat etc.M-am calificat de mai multe ori la etapa judeteana si nationala la materiile mentionate mai sus,si uite asa se inmulteau si noptile nedormite muncind ca un sclav,deoarece imi era frica si nu aveam tupeul sa ma impotrivesc.Majoritatea de la mine din clasa erau tigani si ascultau muzica de cacat ( manele,dubstep,pop etc) si radeau tot timpul de mine ma faceau tocilar,prost,radeau ca sunt batut de parinti,cacaturi de genul.Dupa care,din cauza stresului m-am imbolnavit de anemie,deoarece tot timpul am fost slab si inalt,ceilalti radeau de cele mai multe ori de aspectul meu fizic.Uite asa a venit si Evaluarea Nationala in clasa a 8-a unde am futut-o complet.Am luat niste note de cacat ( 8 la romana 9 la mate,stiu ca nu sunt de cacat,dar in opinia parintilor mei sunt) pentru care am fost batut extrem de tare,incat mi-a dat sangele pe nas si ma rog aveam spatele facut praf de la cat m-au batut cu cureaua si cu vatraiul,dar nu prea imi pasa de bataie ca si asa nu mai ma durea,si preferam mai bine sa fiu batut decat sa fiu pedepsit fara calculator,dupa care nu am primit mancare 2 zile si am dormit afara.Am ajuns in clasa a IX-a la un liceu mediu,cu colegi de tot cacatul,si sunt si agresat zilnic de un cacat care imi cere temele,iar daca nu ii le dau ma bate si ma ameninta cu cutitul si cu moartea,si ca vine cu nu stiu cine,pana cand intr-o zi o sa ma satur si o sa imi bag pula in viata lui si in scoala lor de cacat,si aicea particip la olimpiade,profesori de tot cacatul care ma obliga sa fac niste cacaturi care nici nu sunt folositoare si nici nu imi plac si parintii inca ma bat,doar ca acuma sunt si probleme cu banii si mai se si cearta intre ei.Viata mea este plictisitoare,toata ziua stau la calculator si ma joc,afara cand ies,ies doar noaptea si ascult muzica care imi place ( Death Metal si Black Metal).Prieteni nu am,prietena nici nu ma gandesc la asa ceva din moment ce sunt prost,urat,tocilar,si un las desavarsit.Sunt si dependent de pornografie si masturbare,am inceput sa ma uit la pornografie,deoarece voiam sa scap de stres,si acum regret acest lucru,deoarece nu ma pot oprii din a ma mai uita la pornografie,aceasta dependenta imi distruge viata,pe langa faptul ca deja e fututa rau.Colegii mei se distreaza si se bucura de viata,iar eu stau inchis in casa,fara prieteni,scriu toata ziua ca un tocilar ce sunt,si sunt si batut de parintii mei si uite asa mi s-a dus si copilaria,numai cand ma gandesc la ce ma asteapta in viata mi se taie tot cheful de a mai traii. Sinuciderea e un act de lasitate,prefer sa infrunt viata asta de cacat,nu de alta dar daca as murii cred ca s-ar bucura prea multa lume.Macar sunt recunoscator pentru faptul ca sunt sanatos ( partial).

13'340
3
comentarii

Davidddd

Nu am ceva sa va zic sau sa ma plang. Vreau doar sa va spun ca am dus-o mai greu ca multi dintre voi, ca am trait intr-o familie care nu m-a ridicat, cu un tata care m-a injurat si batut, tinut nemancat, am facut din cauza asta hernie hiatala si stau pe pastile de ani buni datorita faptului ca am avut curajul sa fug de acasa, altfel sufeream si acum de arsuri pana faceam cancer la gat de la acid, ca nu m-au dus la doctor si am rinichii cu nisip si pietre si care ma chinuie zi de zi, si inca destule alte probleme peste care am reusit sa trec. Faptul ca mi-am dorit sa fiu mereu bun la matematica nu i-a incurajat pe ai mei sa ma sustina destul in treaba asta, in ciuda faptului ca am luat premii la olimpiada muncind singur, in conditiile in care colegii mei nu reuseau ce faceam eu din ambitie chiar si cu o tona de bani si resurse. Ce vreau sa va spun e ca sunt aici sa va incurajez, sa va imbarbatez. Ce **** mea, suntem barbati, mi-a crescut barba din clasa a 9-a si desi toti profii au boala pe mine nu o dau jos, ca ma simt bine cu ea chiar de e cea mai mare din scoala. Imi bag toata **** in lume si in lege si in tot ce fac ei. Oricum nu le pasa, daca esti nascut in locul potrivit, o sa ai de suferit orice ar fi.  Fratilor, nu vreau sa va mai vad asa de deprimati, am avut si eu depresie am vrut si eu sa omor pe oricine are ceva de suflat in fata mea, am fost si eu deprimat ca altii se ridica in fata mea cu atata usurinta, si sunt niste nimicuri. Eu mi-am gasit stilul hip-hop al anilor ‘90 ca hobby, si ma imbrac asa si ma port asa, si sunt diferit in felul asta. Toti figurantii cu haine de firma si fite cat cuprinde se plimba pe lumea asta si alti idioti la fel de mari ca ei chiar pun botu’ la linguseala asta. Eu zic sa le dam la m*ie, si sa fim ceea ce suntem. Daca va deprima felu vostru de a fi, ganditi-va daca e moral. Atata timp cat nu e ceva imoral (si aici nu includ atacuri asupra bogatanilor m*isti corupti, pe aia i-as arde de vii cu toata placerea) nu aveti de ce sa va fie greu cu stilul vostru. Gasiti-va ceva care sa va determine viata, un stil o atitudine, si construiti-va cu acel lucru, o bariera puternica intre voi si lume. Chiar daca credeti ca sunteti suflete sensibile, asta nu inseamna ca orice ratat are dreptul sa va manipuleze. Sensibilitatea trebuie pastrata pentru cine merita. Asta e un mesaj pentru cei afectati de atitudinea celorlalti. Problemele financiare au distrus foarte multi oameni, de asemenea. Trebuie sa trecem peste. Toate problemele cu exceptia mortii, au cel putin o rezolvare, nu uitati lucrul asta. Toate probemele au aceeasi solutie, trebuie lucrat in interior, trebuie sa ne autoprotejam psihologic. Numai asa, orice atac devine nul. Cine vrea sa discute cu mine si are nevoie de imbarbatare sa mi comenteze mai jos. Sunt deschis discutiilor. Numai bine va doresc si cel mai important lucru, solidificati-va psihicul, nu lasati nimic sa va doboare. In loc de "why me" spune "try me"

13'327
1
comentariu

VDC 13'327

Intr-un final m-am hotarat sa scriu aici. Am 20 de ani, stau nu foarte departe de Bucuresti si nu pot spune ca am o viata de cacat dar ca fiecare dintre voi am probleme. Sa incep cu copilaria unde ai mei s-au despartit iar eu am ramas cu mama si parintii ei. Pe la 13 ani am inceput sa ies pe afara cu baietii si sa am anturaje proaste.. droguri, scandaluri. Fiind fata si cea mai mica din grup am venit cu ideea sa ma apuc de vandut droguri. Facand bani din asta nu ma mai interesa de liceu, am abandonat si m-am si potolit in scurt timp. Am inceput o relatie frumoasa care a durat 2 ani jumate. Timpul a trecut bunicul meu a murit iar bunica mea s-a hotarat sa il aduca pe tata inapoi sa fie un barbat in casa. Problema e ca mama e schizofrenica si are nevoie de liniste dar tata face mai mereu scandal, am vorbit cu ea sa il dea afara si nu vrea din cauza banilor care ii aduce in casa si ca o ajuta la treaba. Eu nu imi gasesc de munca din cauza liceului si de aici incep certuri si probleme. Povestea e mai lunga dar am scris pe scurt. Cine cauta un sfat sau doar sa discutam ne auzim pe whatsapp la nr . 0761228395.

13'328
4
comentarii

MdaVdC

Salut. Am sa incept cu inceputul. Am 17 ani sunt elev la liceu in cls a 11-a si am o vdc. De ce? Pentru ca sunt un idiot. Din cauza timiditatii nu am prea reusit nimic pana acum. Sunt indragostit nebuneste de o fata si nu , nu am vorbit inca cu ea. Nu cred ca exista zi in care sa nu ma uit pe fb-ul ei si sa blestem ziua in care m-am nascut. Imi tot repet ca o fata ca ea care are 300+ like-uri la poze pe fb,prieteni care mai de care si o viata ,o viata care din cate vad este mai stralucita ca a mea nu ar sta cu unul ca mine, cu toate ca urat si prost nu sunt. Cred ca nici nu stie de existenta mea , iar daca ma duc sa vorbesc cu ea imi este ca o sa stric totul, o sa incep sa ma balbai si o sa se sperie.Nu am mai simtit pentru nimeni asa ceva,este un sentiment de durere, parca mi-ar sari inima din piept cand o vad ca trece pe langa mine pe hol.
Toti imi spun ca anii de liceu sunt cei mai frumosi ani si ca trebuie sa profit de ei. Sunt cei mai frumosi pe drq, si asta este doar inceputul. Incept sa ma gandesc pe viitor, daca o sa am o familie, un loc de munca. Pana atunci abia astept sa termin odata nenorocitul asta de liceu si sa sper ca ochi care nu se vad se uita.

13'305
6
comentarii

viata.cacat

V am citit povestile si m am gandit sa va spun si eu vdc pe care o traiesc,sau pe care nu o traiesc.Sunt un baiat ciudat,timid,care uraste fb,selfie si toti cacaturile din secolul 21.Prietenii i am pierdut acum mult timp si m am izolat de restul lumii,ma regaseam in jocuri video toata ziua,mi era si imi este frica sa ies din casa deoarece sunt urat si gras si mi e frica de ce va crede lumea.Si chiar nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea:n am niciun talent,pasiune sau motivatie si am ajuns intr un liceu de caca pe un profil de caca si voi fi un gunoier probabil.Tot ce fac este scoala casa casa scoala.Singurul meu vis este sa mi gasesc o nevasta si sa mi intemeiez o familie,dar ce fata s ar uita la unul ca mine?Nu mi place sa ma plang,stiu ca in lume sunt muritori de foame cu probleme adevarate,sunt doar un plangacios care isi iroseste viata si care se gandeste doar la el.Azi un om s a sinucis la metrou grivita,ma gandesc sa fac la fel ca sa nu mai ocup loc degeaba….Ma bucur ca m am descarcat

13'296
7
comentarii

cryingintherain

Salut.
Nu stiu daca se poate considera ca am o VDC. Pentru ca momentan am unde sa locuiesc. Am un pat in care sa dorm, am ce sa mananc. Insa sunt bolnava…
Inima mea e bolnava.
Sa va spun o poveste…
Inima mea a avut parte de iubire… Pana cand persoana care mi-a daruit acea iubire "a plecat", si nu fizic, ci psihic, pentru ca eu o simt foarte departe. Si mi-a facut mult rau. Si mi-a rupt inima in mii si mii de bucatele. Incercand sa "lipesc" la loc bucatile… M-am taiat. Si m-a durut si mai rau, pentru ca am realizat ca nu pot face asta. Eram sfasiata de durere. Si cam asa ni se intampla tuturor, nu? Atunci cand suntem tradati, cand inima ne este franta pentru ca am pus prea mult suflet pentru cineva/ceva care ne face sufletul sa planga de bucurie… Inainte sa simt aceasta durere, am crezut ca pur si simplu va dura la nesfarsit aceasta fericire. Pentru ca atunci cand eram cu ea ma simteam ca un copil de 5 ani atunci cand i se ofera o acadea sau o inghetata, ca o adolescenta intalnindu-si prima iubire..
Simt nevoia sa scriu, pentru ca ma doare. Si niciodata nu am avut curajul sa admit asta. Imi e dor sa nu ma mai enervez din orice. Imi e dor sa nu am crize de anxietate si atacuri de panica. Imi e dor… Imi e dor de tot ce eram inainte sa te cunosc. Si totusi nu stiu ce mi-ai facut, dar inca te iubesc. Si mi-e rusine. Pentru ca tu nu ai meritat si nu meriti iubire.
Imi pare rau…
Imi pare rau ca te-am dezamagit de atatea ori, mama. Imi pare rau ca iti raspund urat, tata. Imi pare rau ca tip la voi. Imi pare rau ca plang noaptea neincetat gandindu-ma la tot ce s-a intamplat rau in viata mea… Imi pare rau ca nu avem bani. Imi pare rau ca nu sunt ceea ce v-ati dorit.
Imi pare rau ca fratele meu a trebuit sa plece in alta tara pentru ca tara asta e o tara de c**at si nu-ti poti asigura nici macar un trai decent in zilele noastre.
Imi pare rau prieteni, dusmani. Nu sunt nici prietenul perfect si nici dusmanul de temut, pentru ca eu nu pot fii rea. Mama m-a invatat sa iert, si asta e marele meu defect. Iert prea usor cand ar trebui sa las sa plece persoanele ce-mi fac rau.
Sunt dependenta de oameni. Imi e rusine… Imi e foarte rusine.
Imi pare rau tie straine, ca ai o viata de c**at, ca grijile te macina si ca nu ai ce pune pe masa. Ca tatal tau e alcoolic, ca mama ta plange in fiecare seara… Imi pare rau pentru tot ce te apasa. In final, totul va fii bine. Intr-un final… Intr-un final.

13'297
8
comentarii

GigelFrone

Salutare la toata lumea.Vreau sa impartasesc un pic din viata mea cu voi.Am 27 de ani,arat bine,nu sunt urat,sunt inalt,atletic,sunt sociabil,extrovertit si glumet,nu probleme cu timiditatea sau ceva.Am terminat o facult,am un loc de munca cam prost platit,am o rabla de masina,stau cu parintii si sunt singur de vreo un an de zile.Am facut multe la viata mea,am avut multe iubite,am facut tot felul de prostii cum ar fi betii puternice/droguri/curve/etc…Cu alte cuv am trait din plin.Am avut o relatie cu o fata timp de 6 ani,am stat impreuna,ne-am iubit puternic,dar acum 1an si jumatate i-am pus eu sfarsit din cauza ca nu eram pe deplin multumit de ea si la momentul ala simteam ca nu vreau sa o am pe ea pt totdeauna(acum am unele regrete dar cu inima si constiinta impacate fiindca eu am decis sa punem stop).De atunci nu stiu ce mi se intampla,nu mai pot sa agat nicio fata(cu toate ca incerc mereu cand ies prin oras),am devenit foarte cinic,sunt plictisit de toate si de toti,ma simt batran si depasit,parca nu mai am chef de nimic,acelasi lucruri mereu,aceiasi prieteni,aceeasi rutina de kkt.Parca as involua intr-un regres continuu…Simt ca parca totul se duce la vale si parca zilele trec degeaba…

13'293
18
comentarii

Alin1994

Salut…sa va zic si povestea mea cam nefericita,am o viata de rahat.. dar va rog mult sa o PUBLICATI neaparat,simt nevoia sa ma descarc si sa primesc sfaturi..sau macar o parere…Am varsta de 21 de ani..Cand eram mic aveam 3-4 vecini cu care ma jucam,acum nu mai am niciunul,in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe net:( .E frustrant si trist.Sufar de depresie,anxietate si multe atacuri de panica. Am fost internat la Bucuresti pentru depresie si anxietate severa..eram in pragul disperarii ,voiam sa dorm non stop ca sa nu mai simt raul si chinul si deznadejdea..am fost internat la sectia de copii ,aveam 16 ani si nu vorbeam cu nimeni,mai erau multi adolescenti cu depresie ...Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup,poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti… .E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta.Practic tot ce vreau sunt cativa prieteni,amici cu care sa vorbesc si sa ma fac bine d.p.d.v emotional..sa scap de depresie si anxietatea sociala care ma distruge. ..In Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un ‘‘antisocial’‘’‘? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult,mi-a zis un coleg,eram nou in clasa,de abia ma mutasem,ca fetele ma simpatizeaza,bine,unele dar eu parca fug de ele,le resping,si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta ioc si sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna,am invatat,ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gust:( Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?
Am uitat sa zic ce era mai important :am amanat 3 ani de zile liceul fiindca mereu la inceputul scolii ma duceam 3 -4 sapt si apoi ma lua anxietatea sociala,teama,tensiunea,incordarea,frica,atacurile de panica si apoi cand treceau..era prea tarziu si se mai instala si o depresie destul de urata.

DECI:

Sa o luam asa,viata mea e o viata nefericita de tot rahatul din cauza urmatoarelor motive:

1.Nu am prieteni deloc si nici viata sociala.
2.Nu am iubita si nu am avut niciodata ,nici macar nu stiu sa sarut.
3.Am depresie,anxietate,atacuri de panica care ma chinuie si imi fac viata un calvar si un chin ,iau si tratament care ma ingrasa si ma face somnolent.
4.Din cauza problemelor de sanatate am amanat 3 ani de liceu,acum trec in clasa a 11 dar am 21 de ani..stiu e trist.
5.Sunt virgin si dependent de masturbare
6.Nu sunt in stare sa muncesc din cauza problemelor astea de adaptare sociala..nu ma vad muncind in urmatorii 6 ani,e o problema ca nu ma adaptez..nu ma vad facand treaba buna pe care as avea-o pana la capat ,m-ar apuca anxietatea,teama,panica..tensiunea..incordarea..plus ca sunt foarte aerian si neindemanatic..la munca nu e ca la scoala un iei un 3 si poti sa iti repari media oricand ..la munca daca nu iti faci treaba bine ,esti out..
7.Sunt din ce in ce mai trist si mai melancolic
8.Ma simt ca un ciudat inadaptat social.Sunt foarte timid,emotiv si fricos.
9.M-am ingrasat destul de la pastilele antidepresive pe care le iau..am fost slab de mic dar acum m-am ingrasat..si nu imi place.
10.Am fost batjocorit si luat in ras in scoala generala de catre 3-4 baieti smecheri..in fiecare zi imi faceau viata un chin si ma duceam cu teama la scoala dar eu ca prostul am tacut si nu le-am zis nici parintilor nici dirigintei fiindca credeam ca e o rusine si m-ar desconsidera si ei..mai ales parintii..le-am spus mai tarziu la liceu,dar prea tarziu..oricum m-au inteles..
11.Sunt dependent de net si de calculator.
12.Am penisul destul de mic si ma frustreaza asta.
13.Am miopie
14.Ma simt foarte singur
15.Am ganduri de sinucidere si sunt foarte deznadajduit,descurajat,descumpanit…foarte foarte.
16.Sunt dependent de pastile
17.Sunt foarte foarte nepriceput si neindemanatic desi am note foarte bune la scoala in general.
Cine vrea sa vorbim sa imi dea adresa de facebook..simt nevoia sa imi fac un amic ,doi..

Sper ca se va publica asta..oricum starea mea se degradeaza de la zi la zi


Alin,21 de ani.

13'290
8
comentarii

Kill_Them_XD

OK
Sunt un baiat, am 15 ani, sunt clasa a IX a si.. sunt un adolescent care s-ar multumi cu ce e acum daca unele lucruri nu s-ar inrautati si mai rau pe zi ce trece.
Sunt o scobitoare [am 47 kg la 1,68] si pitic. NU POT FACE NIMIC AICI, NICI SA MA INALT, pentru ca am facut sport SI NICI SA MA INGRAS PENTRU CA SUNT ANOREXIC. Bineinteles ca de la fizic se porneste totul. Incerc sa ma simt bine in pielea mea, dar ce pot sa fac cand chiar si atunci cand plangi ca o fetita, ma-ta apare [ca tata nu mai am, m-a abandonat ^__^] si se ia de tine sa mai iesi din casa. Sa ajungi sa fii numit un #ratat , #nolifer , #trist , #antisocial. Este nasol cand cineva nu te intelege mai deloc si pe deasupra mai face si misto de tine. Generala mea a fost si va ramane o amintire destul de frumoasa. FK, am uitat ca in clasa aveam doar cativa tipi de treaba si in rest numai tigani [nu sunt rasist] si pitipoance. Nu ies mai deloc din casa pentru ca nu am prieteni, sunt marginalizat mai mereu si dat la o parte chiar si de copiii de gradinita [jk, inca nu am incercat sa ma bag cu unul in seama]. Mai am o speranta, liceul, dar deja m-am cunoscut cu incat cativa si au intrebat o cunostinta in comun si au intrebat daca sunt de la orfelinat. hahahhaha..
Nu stiu ce credeti voi, am aratat doar o mica piesa de puzzle dintr-un tablou cu fiori si chestii de adolescent. Nu stiu daca intr-adevar este o viata de cacat, dar eu mi-o urasc :)..

 < 1 2 3 4 5 6 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil