LoginVreau cont
 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'430
7
comentarii

Joker999

*Nu citi daca esti ,sensibil, ...


Viata de cacat e sa fi atat de avansat mental si spiritual, incat sa iti dai seama ca toata viata asta de rahat e pentru cosciugu care o sa te astepte la final… tot stresul , toti nervii,toti banii, tot ce ai facut va merge in pamant la 2 metri sub ... si atunci vine intrebarea mai are rost sa ne stresam pt cacatul asta infect de viata ? oricum putregai ajungem toti in maxim 100 de ani ....

13'439
2
comentarii

wertym

Vdc…Maicamea a facut 3 avorturi si tot imi repeta faptul ca atunci cand m-a nascut s-a imbolnavit. Toata viatam-am simtit vinovata. Pe deasupra tot insista ca eu pot mosteni schizofrenia care a facut-o ea. Tot incerce sa ma mut sa pot sa scap de vorbele ei " ca eu sunt un nimeni. .etc " bac-ul l-am luat..locuri de munca am avut pana cand am ajuns la concluzia ca eu chiar sunt un nimeni si nu mai am loc de munca..nu mai imi vine sa dau examenele..nu mai imi vine sa fac nimic. M-am saturat sa tot mi se spuna de ani de zile ca sunt un nimeni si ca eu sunt a nimanui si multe alte porcarii spuse de restul rudelor. Ma trezesc dimineata si ma gandesc la ce mai stau pe pamant…fumez intruna de nervi din cauza lor. As vrea sa o iau de la capat dar cat timp ii vad pe ei rudele si maicamea ma enervez nu pot sa ma concentrez sa mai fac nimic. Nu stiu ce sa mai fac m-am saturat pana in gat.

13'438
14
comentarii

wertym

Eu am o vdc!! Am fost marginalizata si inca sunt marginalizata din cauza mamei mele care a fost bolnava de schizofrenie parintii au divortat de cand aveam 7 ani, de cand m-am nascut si pana in ziua de azi la 22 de ani toate rudele tot imi spun ca o sa o mostenesc. De cand eram mica tot ma abuzau fizic si verbal..m-au tinut inchisa in casa trei luni pe motiv " pedepsita ". Am terminat liceul am luat si bac-ul, am avut multe locuri de munca dar tot a trebuit sa le schimb din cauza memei mele care ma tot sacaia la cap cu diverse. " De ce ce ai ajuns la ora asta ridica si palma la mine.. etc..". Bineinteles ca veneam de la munca si ma duceam si la facultate fara frecventa. Acum din cauza mamei si a rudelor am ajuns sa nu mai am nici un loc de munca abia mai ies din casa. Vreau sa ies din casa dar am o senzatie idioata parca toata lumea se uita la mine si zice ceva gen " aa sigur o sa o mosteneasca pe maica’sa ". Prietene/prieteni nu am tot din cauza asta. Atunci cand aveam maicamea ma sacaia cu telefoane trebuia sa am mereu rabdare cu ea. Am ajuns la concluzia ca sunt praf..tremur de nervi..abia mai ies din casa. Am incercat sa ma mut am dat peste tot felul de idioti si babe nebune.. dar mai am si licenta si trebuie sa imi gasesc un job..nu mai am aceeasi incredere in mine. Si totusi eu am fost la un medic si mi-a spus ca nu se mosteneste in toate cazurile. Vreau sa imi iau iar un job sa gasesc o camera dar nu mai pot trai cu maicamea si cu restul rudelor. Bani le-am dat cand munceam dar tot dadeau in mine si culmea tot ei minteau in fata politiei cum ca nu este adevarat. Este un calvar acum locuiesc intr-o camera de zici ca este puscarie separat de ei macar am cheie la usa sa nu mai vina sa dea in mine fara motiv. Pur si simplu nu ma lasa sa imi vad de job..licenta. Nu pot sa ma concentrez sa invat nimic dupa atatea porcarii. Ma afund tot mai mult in cacat. Cred ca ultima data cand am vorbit cu cineva a fost ieri o femeie in ratb ma intreba daca cobor la urmatoarea statie. Toti prietenii care i-am avut si prietenele i-am ajutat iar eu cand am avut nevoie nu erau niciodata acolo. Ma gandesc ca rudele astea sunt narcisiste tot incearca sa imi sublinieze faptul ca eu as avea nevoie de medicatie. Eu tot ii intreb? Pe ce baza dai medicatie unui om? Tot ei au dat in mine si tot ei insista sa imi bage pe gat medicatie. Pur si simplu nu inteleg de unde atata rautate? Tot si-au batut joc de mine de cand eram mica pentru ca nu am avut pe nimeni. Si acum inainte de licenta s-au gasit iar sa faca ce faceau inainte.

13'436
7
comentarii

zmeuraa

Inainte de a trage concluzia ca aveti o viata de cacat si ca vreti sa muriti:
- NU va mai plangeti de mila. Mergeti pe principiul ca ce a fost, a fost. Aveti posibilitatea in fiecare zi sa o luati de la capat, trebuie doar sa aveti gramul de curaj pentru a iesi din zona voastra de confort si sa va asumati niste riscuri
- orice problema are o solutie, ORICE problema, trebuie doar sa o privesti din toate unghiurile
-  faptul ca cineva nu va place/iubeste cum o faceti voi sau v-a parasit/inselat nu inseamna ca aveti vreo vina, oamenii vin si pleaca, nimeni nu va sta obligat fortat in viata voastra
- poti invata ceva din fiecare experienta, buna sau rea, trebuie doar sa casti bine ochisorii
- NU va mai comparati viata cu a altora, a colegilor, prietenilor, vedetelor etc. fiecare are un destin diferit pe care il poate influenta prin alegerile pe care le face. ca sunteti prea lenesi/lasi sa luati o decizie, este partea a2a
- depresia si anxietatea se vindeca prin comunicare
- exista o zicala : ,,daca te-ai nascut sarac, nu e vina ta. dar daca mori sarac, este 100% vina ta,, ..does it ring a bell?
- poti reusi in viata si fara 100 de prieteni alaturi de tine sau fara sprijinul familiei. sunt persoane singuratice care au reusit in viata pe cont propriu, apoi, obtinand succesul, au fost inconjurate automat de oameni din toate cercurile, au castigat simpatia familiei etc
- nu trebuie sa indurati agresiunile membrilor familiei doar pentru ca sunt familia voastra. puteti suna mereu la politie daca se ajunge la violenta.
- o copilarie/adolescenta nefericita nu inseamna o viata nefericita. niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare
- invatati sa acceptati respingerea, obisnuiti va cu ,,nu,, si cautati oportunitatile dincolo de refuz. daca usa e inchisa poti incerca geamul
- o relatie esuata nu inseamna ca toate relatiile urmatoare vor fi esuate / ca nu vor mai fi deloc
- psihologii / psihiatrii exista cu un motiv. nu va fie rusine sa cautati sfaturi/ ajutor
- poti sa spui cum a fost viata ta la 80 de ani, nu la 20-30 cand abia incepi sa traiesti. la 20 de ani NU AI O VIATA de kkt, ci doar ai inceput cu stangul. continuarea depinde de vointa ta
- mai luati decizii si cu mintea, nu doare cu inima
- nu trebuie sa muti muntii deloc, ci doar sa ii urci
- nu exista om fara defecte. unii oameni stiu sa si transforme defectele in calitati, sa profite de ele
- un progres mic e mai bun decat niciun progres
- nu uitati ca pe lumea asta exista MIN 1 pers care tine la voi/ va iubeste chiar daca voi nu realizati / chiar daca nu va arata
- greu nu inseamna imposibil
- plange ti de mila si o sa vezi cat de departe o sa ajungi
- ,,nu am niciun rost pe lume’’ ..a, da? cati copaci ai plantat azi? nu ai niciun rost pentru ca nu ti-ai facut unul.
- a, si inca un citat care-mi place : ,,confidence isn’t : ,,they will like me,, , confidence is ,,i’‘ll be fine if they don’t,,

13'420
1
comentariu

IronKiller

Deja de câteva săptămâni ma sufoc incontinuu, dar nu asta e problema. Problema e ca uneori simt ca viata mea e impartita in mii si milioane de bucăți si cioburi mici, ascuțite, si dureroase. Unele in viață reala, altele in Internet. Cred ca am nevoie de consiliere psihologica si medicala serioasa ._.

13'400
1
comentariu

VDC 13'400

Seara buna! Am o poveste mai lunga dar simt ca merita sa stiti contextul pentru a intelege episodul care a durat un an si 4 luni. M-am nascut intr-o familie nasoala, tata alcoolic, mama depresiva. Toata copilaria am fost abuz atat fizic, psihic, cat si emotional. Abuzurile au continuat pana am ajuns la facultate. Cand tata se imbata devenea un libidinos infect si ma pedofila. Mama ma ura. Pe la 12 ani am aflat ca mamei i se parea ca mi-o trag cu taica-meu. Pe parcursul scurtei mele vieti am fost oaia neagra. Oarecum nu imi invinuiam parintii ca ma bat si ma urasc, mereu incercam sa le gasesc scuze zicand ca sunt stresati. Prin liceu m-am bagat cu un tip care parea la fel de batut de soarta ca mine, ar fi fost primul meu prieten si am crezut ca va fi o experienta inofensiva… Nu a fost asa, avea probleme erectile, fapt ce il frustra enorm, fapt ce mi-a provocat nenumarate complexe. Era violent dar mereu am trait cu convingerea ca omul se poate schimba in bine. Intr-un final mi-am primit papucii. Am regretat ca mi-am pierdut o bucata destul de buna din viata alaturi de un om care m-a inlaturat atat de usor. Partea si mai nasoala era ca in timp ce eram cu tipul violent, placeam un alt tip dar cum consider loialitatea ca fiind trasatura mea definitorie, am inlaturat orice gand referitor la tipul 2. Ma simteam ca o curva, simteam ca il insel cu inima pe tipul 2 chiar daca tipul violent ar fi fost cel dezavantajat in situatia asta. Nu a durat nicio zi si m-am cuplat cu tipul 2, despre care intre timp aflasem ca ma uraste si se considera barca mea de salvare. Tipul 2 a fost adevarata mea dragoste si niciodata nu l-am considerat altceva. Relatia decurgea ok dar intre timp au aparut altercatii. Mama lui era foarte rea si mereu ne strica planurile. Il supunea la treburi casnice planuite in asa fel incat sa il impiedice din a se vedea cu mine. Eu mereu il ajutam. Ajunsesem sa ma simt ca Cenusareasa. Plecam mai devreme de la scoala si pana ajungea el acasa, faceam paturile si spalam vasele. Ma simteam neapreciata total. Alte dati, cand scapam mai devreme decat el, stateam prin oras si asteptam pana scapa de la ore ca sa il iau din fata liceului. Cand a fost bolnav am venit din coltul celalalt al orasului ca sa ii aduc medicamente, cu toate ca mama lui era cu el acasa. Mereu vedea doar ce face el. Mereu interpreta gresit tot ce ii ziceam. La un momentdat mi-a luat o bijuterie care nu imi venea si i-am spus sa o duca inapoi sa isi primeasca banii sau sa o schimbe, mi-a interpretat mesajul complet gresit si pana si in ziua de azi se plange la actualele prietene ca eu eram de nemultumit. Se juca mult cu prietenii sai, chiar si cand eram la el. Eram ignorata. La un momentdat am ajuns sa ii cer sa o facem mai des pentru ca doar atunci simteam ca imi da atentie. Mereu incercam sa schimb lucrurile ca sa nu se plictiseasca de mine. Nu ma mai simteam fata. Pana si la inceput imi zicea ca sunt ‘ca un baiat’. Nu imi aprecia cadourile, ii desenasem un portret si nu l-a impresionat prea tare, cand eram in pat bolnava de pneumonie ii facusem un animalut micut din plush. Nu il impresionau nici chestiile hand made si nici cele cumparate. Ii luasem un inel pe care cred ca l-a si pierdut. La un momentdat am avut un deces in familie si am devenit depresiva/suicidala, devenisem extraordinar de trista si la un momentdat mi-a zis ca nu ii mai pasa ce se intampla cu relatia noastra pentru ca oricum sunt mereu trista. A inceput sa ma ignore si mai tare, nu ma mai suna, iesea cu prietenii si nu imi zicea si cand il confruntam se simtea de parca as fi fost hitlerul existentei lui si ca vreau sa il pun in lesa. El isi pierduse empatia pentru mine, de la depresie plangeam continu dar simtea ca eu as fi un fel de actor super priceput care vrea sa il manipuleze prin tactici de terorism emotional. Eu ca om am fost mereu ghinionista si bolnavicioasa si asta il enerva. Cu 2 saptamani inainte sa se desparta de mine ii comandasem un tricou cu trupa lui preferata sub semn de recunostiinta ca nu era violent ca fostul sau ca nu era curvar. Pana sa vina tricoul s-a despartit de mine. Am avut nenorocul sa am o criza fix cand s-a despartit de mine si iar a simtit ca il manipulez, criza asta cred ca l-a gonit de tot. Mi-a promis ca imi va fi prieten dar nu este. In momentul actual ma uraste si prietenii lui ma ameninta cu moartea dar nu prea prind amenintarile astea la oameni suicidali. De la despartire am ajuns insomniaca, nu pot sa dorm deloc insa am corpul destul de destept incat sa isi dea singur shut down cand are nevoie (atipesc pentru maxim o ora). Mi-e frica de oameni. Depresia mi s-a agravat si tot il iubesc. Mi-as fi dorit sa fi fost macar loc de buna ziua dar este imposibil. Ma uraste. Faza amuzanta era ca acasa aveam un stash secret cu bani stransi pentru el, voiam sa ii iau role sau bicicleta sau un joc. La facultate m-am dus pe un profil care nu imi placea extraordinar de mult dar care stiam ca mi-ar fi asigurat un job bine platit. Voiam sa il iau de langa mama lui si sa ii ofer o viata buna. Totusi sunt SATANA, sunt antagonistul propriei vieti. Acum ma barfeste la toata lumea exagerand unele aspecte. S-a bagat cu o tipa la putin timp dupa despartire. Daca m-as fi sinucis, nu ar fi asteptat nici macar 2 luni si si-ar fi ingropat madularul in alta. Sincer nu mai vad de ce traiesc. Depresia si bolile ma distrug. Singura chestie care ma mai face sa vreau sa continui existenta asta de cacat este faptul ca poate candva ne vom impaca. A fost, este si va fi dragostea vietii mele, il voi iubi pana la sfarsitul vietii mele. Acum am ramas cu un fel de sindrom post traumatic si de fiecare data cand ii vad fata incep sa plang. Poate daca as scapa de depresie nu m-ar mai ura.

13'394
Nici un
comentariu

Cronos

Salutare oameni,

Am sa rezum totul la o singura intrebare: Muncim sa traim sau traim sa muncim?
Asta ar putea avea raspuns comun cu intrebarea: De ce VDC?

13'434
4
comentarii

Voices

Partea a doua:
Poate mi-ati citit ultimul topic daca asa il pot numi.Acum sa continuam:
1.Muncesc aproape de 3 luni la un magazin ca lucrator comercial.Nu sunt respectat,pana acum zilele libere care trebuia sa le am nu le-am primit,muncesc ca un sclav dar macar sun platit cum trebuie…
2.Am inceput sa inebunesc mai rau.Parinti mei, care s-au reimpacat le e frica ca poate fac ceva necugetat sau ca o sa inebunesc mai rau.Nu stiu de ce dar in loc sa ma enervez am inceput sa rad.
3.Am ajuns sa urasc ca m-am nascut(asta nu e nimic nou).
4.A si toate rudele mele se comporta asa frumos cu mine de parca as fi un handicapat mintal.
Scuzati pentru gramatica care este la pamant dar nu mai rezist

13'419
154
comentarii

Joker999

Sunt Antisocialu.. am mai scris pe aici mai demult.. revin cu un ,,update,, .   

Ziua 4305: Incep sa ma obisnuiesc ca un lup singuratic cu abilitati 0 de socializare.
Ziua 4306:Incepi sa fii cel mai bun prieten cu tine insuti. E tot ce iti trebuie.
Ziua 4307: Ma gandesc sa ma impusc in cap da imi e frica de moarte.. deci sunt prins aici in lumea asta pana mor de batranete..

13'432
4
comentarii

The.Forsaken

Salut. Am o viata de cacat si m-am hotarat sa va plictisesc povestind-o.
Nu pot spune ca a fost rau de la inceput. Cand am avut ghinionul sa vin pe lume, familia mea avea o situatie stabila, chiar una buna as putea zice. Primi ani au trecut fara griji, nici nu ma gandeam ca se putea intampla ceva. In jurul varstei de 6 ani, tata a pierdut firma pe care o avea din cauza unor nenorociti care il furau, iar el ii considera prieteni, cea ce aveam sa descopar si eu pe pielea mea mai tarziu, dar sa o luam cronologic. Intr-un moment disperat, tata a fost nevoit sa vanda apartamentul, iar noi sa ne mutam in casa bunicii mele, unde in total am locuit 5 persoane intr-un apartament cu doua camere. Trebuie precizat ca nu am avut in niciun caz parintii alaturi in momentele grele, ei erau mult mai disperati sa se certe in fiecare zi. Clasa 1 am facut-o de acolo, dupa care, cum vremurile erau tot mai grele, am ramas fara masina, iar la scurt timp tata a trebuit sa achite o datorie cu casa maica-si(unde stateam), si ne-am mutat intr-un apartament nou, cu o chirie destul de buna(6 milioane pt 3 camere, chiar buna) insa conditile in bataie de joc. Am investit o gramada in acel loc(spre exemplu, la baie erau tevi sparte, iar balconul putea sa cada oricand, vorbesc la modul cel mai serios).
Cu bani stateam din ce in ce mai prost, la fel si cu certurile in familie. Desi eram mereu langa parintii mei, pot spune ca eram efectiv abandonat, rare sunt cazurile in care le-am cerut ajutorul pt ceva, erau prea ocupati sa se urasca. Cel putin, asta m.a facut extrem de independent, pot sa ma descurc in orice situatie, insa mi-a distrus complet increderea in oameni si cumva si in mine, mai ales ca fiecare imi spunea minciuni despre celalalt. Este printre cele mai grele sentimente sa fi mintit de parinte, iar eu stiam perfect, desi nu apucasem inca 10 ani. Numai spun eu cat am avut de suferit mai ales din cauza mamei, care isi varsa nervii pe mine. Eu, ramas complet singur, ma tineam de scoala si ma jucam la calculator(cam singura mea fericire, si ii multumesc lui Dumnezeu ca macar asta am avut, a fost la propriu singura mea iubire). Hotararea de divort a venit chiar de ziua lui taica-miu, tin minte si acum pe mama cum i-a trantit hartia pe masa zicand "Asta e cadoul meu pt tine" dupa care a plecat. Am aflat apoi ca, datorita serviciului ei, statea intr-o garsoniera militara. Eu am ramas cu bunica si tata, dar vorbeam si cu mama zilnic, am observat ca e mult mai interesata de mine acum, nu cand asi fi avut nevoie… . In fine, anii au trecut, am ajuns in clasa a 8-a, am luat examenul cu note mari, pt ca trebuie sa recunosc, ma golanisem rau in generala, insa liceul a fost la propriu dezastru. Am intrat la un liceu destul de bun, si atunci am luat hotararea sa ma mut cu fratii mei la mama. Un prost, ca eu imi doream. Un prost ce sa mai zic. Un an de zile am trait 4 persoane intr-o camera, cu cartofi fierti, o mancare de cartofi sau doar paine cu pate. Cana a trecut acest an, in care eu am fost a noua, ne-am mutat din nou, unde locuiesc si acum. Multe zile am stat nemancat, pt ca am inceput sa ma satur de ce aveam, pur si simplu nu voiam sa mananc, ma durea burta, insa nici nu imi pasa, invatat mereu sa sufar pana la urma te obisnuiesti cu toate.
Asta a fost cu viata mea, in continuare nimeni din familie nu imi este alaturi, dar asta e. Cel mai mare complex al meu este ca sunt urat, pe langa ca port ochelari am si o acnee urata care a si lasat ceva urme. Prietena nu am avut niciodata, si am impresia ca oricum nimeni nu m-ar putea iubii, la urma urmei ce am de oferit ? Acum am 18 ani si sunt in clasa a 12-a, m-am apucat de fumat si de baut(chiar foarte mult baut). Cea ce vreau sa spun e ca, noi cei cu VDC, nu am avut aproape nimic bun in viata, insa altii se nasc avand totul. Ma incapatanez sa ma consider un om cu suflet bun, ca in viata asta nu am facut rau altcuiva in afara de mine, am ajutat pe oricine cand a avut nevoie, am ascultat cu drag problemele de viata ale prietenilor, si i-am ajutat cu tot ce au avut nevoie. De cate ori nu aveam un leu la mine si imi doream sa mananc un covrig ca muream de foame, insa daca imi iesea un cersetor in cale il dadeam, la urma urmei, eu sunt invatat sa rabd. De cate ori nu m-am pus eu pe locul 2 pt binele altora. Si totusi, eu nu vad dreptatea pe lumea asta, desi sunt credincios, tot nu o vad. Pur si simplu nu inteleg. Cunosc oameni mai rai ca mine, imi sustin afirmatia ca sunt mai rai ca mine prin simplul fapt ca mie mi-au facut rau, iar eu nu am facut vreun rau cuiva, cel putin nu cu intentie, si am avut cea mare parere de rau cand mi-am dat seama ca gresisem.
Imi place sa ajut oameni, insa pe mine nu ma ajuta nimeni. Nu e nevoie sa ma ajute cineva, nici nu vreau.
Cel mai mult mi-as dori sa fiu frumos ca ceilalti si sa fiu iubit de cineva, daca am ajuns la 18 ani, si nici macar o plimbare in parc nu am avut trebuie sa imi pun un semn de intrebare. Va dati seama ca nu ma consider perfect "pe interior" doamne fereste, imi cunosc foarte bine defectele. Eu o sa continui sa ajut pe oricine are nevoie, poate si "sefu de sus" va binevoi sa imi indeplineasca unica mea dorinta, iar daca nu… poate nu tuturor ne e dat sa fim fericiti… vreodata…

13'425
3
comentarii

elesoirbroda

salut. . am o stare tare bizara de o vreme.si s a nimerit perfect site ul asta unde am descoperit si alte persoane care se confrunta cu diferite situatii care ii demoralizeaza. nu cred ca ma compar cu cei care muncesc de mici din cauza situatiei financiare sau cu cei batuti etc. Insa pot spune ca sunt o persoana foarte timida, am ajuns intr un punct unde nu stiu daca am atac de panica sau daca e starea mea normala. Nu mai dorm. Am cosmaruri, daca dorm. Nu ma mai concentrez, mereu imi fac griji. Pe strada am senzatia ca toata lumea se holbeaza la mine, de o vreme ma simt ca de pe alta planeta. De ce? Nu stiu. . .sa nu lasati pe nimeni sa va faca sa va simtiti prosti, urati sau rai. E un nou an si va fi unul bun! Imi pare rau pentru rautatile si nedreptatile prin care ati trecut voi toti. Dar macar anxietatea nu va joaca feste. Sa aveti o saptamana buna! fiti mai intelegatori si zambiti <3

13'418
4
comentarii

cacatul8898

ceauuu !!!  Ati fost vreodata atat de nervosi ca incepeti sa radeti? sau sa zambiti? mno asa is si eu acum cu zambetul pe buze !!!! VIATA MEA DE cacat putred !!!  Pai cum sa incep? ma plimbam pe strada si am vazut cea mai TARE bunaciune din cate am vazut in viata mea nici in filmele porno nu am vazut asa ceva va jur avea niste buci superbe vaiiii si la fatza era perfecta ... BUNACIUNE rauuuu rauu.!!  atunci m-a lovit direct in cap ... ideea ca n-o sa am sanse niciodata la asa bunaciune superba , eu , un urat , pitic ~aprox. 1.78-1.80 (da , ma consider pitic) , care nu a fost in cluburi niciodata, un antisocial, un fricos,... am 22 de ani si nu am facut sex real niciodata. (numai cu prezervativ cu curve) . sint sarac nu sunt talentat la nimic , sunt prost si extrem de urat : am par blond dar urat de tot , am un ochi mai mic si unu mai mare , sunt cocosat , am putza mica.. (16 cm)...macar am ochii verzi.. un verzui gretzosss… cu toate astea astept in fiecare zi poate creste poate creste…. tot timpul am iluzia ca a crescut dar cand pun liniarul si vad 16 din nou imi smulg parul din cap de nervii.. am CEA MAI NASPA VIATA DIN LUMEEEEEEEEEEEE.. DUAMNEEEE

13'410
7
comentarii

oprostie

Nu pot sa inteleg viata asta cat va mai dura pana va veni o schimbare inca de mic am avut o temere fata de sexul feminin ,am 21 de ani nu am reusit sa am vreodata vreo relatie cu vreo fata,inca sunt virgin desi arat bine ca si conditie fizica,financiara am dar simt o frica interioara in mine.Nu inteleg tot las timpul sa treaca cu speranta ca odata va veni SCHIMBAREA dar se pare ca nu .Nu am avut multe " flirturi ’ cu fetele ,am o frica interioara insa cand eram in liceu era o fata care-ia ii placea mult de mine,eu nu am bagat’o in seama iar acuma cand fata a ajuns la facultate si sa schimbat radical nici nu ma mai baga in seama ,mi’o merit ce sa spun am trecut peste treaba asta .Plus alt caz cu o colega careia ii placea de mine dar eu nu ii dadeam importanta era un pic urata,simt o frica mare in mine si ma demoralizez usor,alti baieti poate ar fi profitat si ar fi scapat de "virginitate" cum sar spune.Am stat in Germania si in Spania as fi putut sa merg la "Puff" cluburi de curve foarte usor dar nu am simtit nevoia.Nu stiu ce sa fac cat sa mai astept schimbarea aceea pe care o sper de prin liceu.Nu reusesc sa imi fac prieteni noi,am ramas tot cu prieteni din liceu/generala.La curve nu am simtit nevoie sa merg si aveam colegi de munca in Germania care mergeau saptamanal.Am incercat sa filtrez cu fete pe BADOO sau JAumo cat am stat in Germania dar degeaba,incerc sa caut o fata sincera si timida ca mine dar vad ca nici cum nu reusesc sa gasesc pe cineva.Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva cu viata mea de cacat.!

13'406
1
comentariu

Voices

Am o viata de căcat și sa va spun de ce:
1.Sunt o persoana foarte timida,îmi fac greu prieteni din cauza timidității mele.
2.Am fost bătut,înjurat,jignit de către tatăl meu pentru probleme mărunte doar ca sa se liniștească. Adică sa-și verse nervi pe cineva.
3.Din cauza problemelor de familie și a examenelor de bac și examenele de facultate am intrat în depresie și am început sa innebunesc.Dacă am început sa am cazuri când vorbesc singur nu mai e mult pana aud voci.
4.Nu am avut nici-o prietena și îmi doresc sa nu am .Poate o distrug psihic pe sărmana fată.
5.Părinți mei vor sa divorțeze și eu ma aflu în mijlocul a doua tabere.
Dacă credeți ca ce am scris este o minciuna as vrea dacă se poate sa facem schimb de locuri sau vieți.

13'414
4
comentarii

Mylifesuck

Buna!Am o viata de rahat!Am invatat sa nu mai am prieteni si sa n-am incredere in oameni dupa ce multi prieteni din trecut m-au tradat.Apoi mi-am gasit un job.Nu e nici pe departe ceva de vis.Dar n-am avut de ales, n-am gasit altul mai bun si daca nu-l luam nici pe asta eram in pericol de a-mi pierde locuinta si de a ajunge sa locuiesc iar cu parintii in orasul lor.(Am mentionat ca tata e foarte autoritar si ca uneori fara ca mama sa fi gresit cu ceva, o bate?)Mi-am zis ca e un job temporar, ca o sa gasesc ceva mai bun.De mai bine de 2 ani sunt acolo si indur toate prostiile pe care mi le fac colegii si sefii.Si de ce?Ca sa le demonstrez ca sunt alaturi de ei si sa nu am probleme.Am un program de lucru infernal in duminici si inainte de sarbatori.Daca mi s-a facut rau vreodata de cand lucrez aici, a fost in general in perioadele cu program infernal si nu m-am bagat in concediu medical atunci ca sa nu fiu acuzata ca sunt lenesa si-i las balta la greu pe sefi.Intr-o astfel de zi, iar mi s-a facut rau.De data asta n-am asteptat sa-mi fie si mai rau, m-am asezat, am stat, n-am facut nimic o zi intreaga la lucru.Apoi ce-mi aud de la sefa?Ca ea le crede pe colegele care-au zis ca nu mi-ar fi fost rau, si ca m-as fi prefacut.In conditiile in care de doi ani si ceva, de cand lucrez aici nu mi-am luat nici macar o data concediu medical, tocmai ca sa nu aud asemenea acuze.I-am pus pe ei pe primul plan, venind la lucru racita in ultimul hal pana cand din cauza racelilor repetate am dat-o intr-o bronsita si desi am urmat tratamentul prescris de pneumolog nu ma simt pe deplin vindecata nici acum, la luni intregi dupa terminarea tratamentului (cel putin 3).Am mentionat ca satula sa-mi aud colegele laudandu-se cu iubitii si copiii lor le-am spus ca am si eu un iubit si ca ne intelegem de minune?Au insistat sa li-l prezint si cand au vazut ca nu vreau au zis ca nu am si s-au simtit buricul lumii ca ele sunt asa de dorite si pe mine nu ma vrea nimeni.De fapt cineva m-a vrut, cineva chiar foarte dragut, dar a murit facand un lucru mai dragut decat orice ar fi facut ele in toata viata lor si eu nu le pot spune ca a murit pentru ca sunt atat de rele, invidioase, egoiste incat s-ar distra vesnic pe seama nefericirii mele, facandu-ma sa ma simt chiar mai rau decat o fac.Si acel barbat era atat de dragut, dar n-am apucat sa-mi petrec cu el cand era in viata nici macar un sfert din timpul pe care mi l-am petrecut cu asemenea idioti la munca.Mi-e dor sa-l vad si sa-l aud si nici in vis nu-mi apare atat de des pe cat imi apar in cale oameni rai la munca.

13'405
Nici un
comentariu

nss2193

Aici aveti partea a IIa a povestirii mele,

Cum spuneam, am ramas singur nu mai am decat parintii care si aia ma infunda mai rau,
dar macar am senzatia aia placuta ca nu-mi sufla vantu in ceafa..
Tatal natural e departe de mine, stau laolalta cu un tata-vitreg neicanimeni si o mama devenita
iresponsabila, nu se duce la servici, are pretentii, desi carte prea multa nu are..sunt zile in care murim
de foame , mananc ce mai aduce el de pe la restaurant..in rest cu salariu meu nu ma pot baza si ala odata la o luna..
Incerc sa mai ies din casa, cu catelul sau singur, pur si simplu nu am unde ma duce, nu am prieteni, neamuri,etc
iau putin aer apoi ma intorc in camera mea , unde singura chestie care o pot face este sa ma uit la tv, sau sa invart o farfurie de satelit sa prind anumite programe, nu mai am nici-un fel de hobby,  stau pe timpul liber singur, ma inchid in camera si ma masturbez ori o dau pe tigari..sunt depresiv,, stiu ca nu mai am scapare pentru ca n-am la cine sa apelez.. la servici am numai colegi prosti,egoisti si numai dragu de a discuta cu ei nu-l am.. 
N-am mai facut sex de patru ani, de la ultima relatie..si am luat-o rau pe aratura, desi sunt hetero mie scarba de baieti/barbati si bulangii in general—am inceput sa am fantezii cu gay pentru ca laba la filme porno normale a devenit plictisitoare si oarecum ti se naste senzatia aceea bolnavicioasa de nou, imi dau laba si la filme porno cu femei dar prefer variante cat mai reale posibile (HD sau cu ochelari VR) .. pentru ca eu m-am saturat de virtualitate sunt om uman prefer sa simt sa experimentez pe viu ...desi nu asta e o problema, de mi-as relua viata sexuala mi-ar disparea aceste fantezii..
Sporadic, cand am avut sansa sa cunosc fete, impreuna cu alti prieteni (cat timp eram toti impreuna) ii preferau mai mult pe ei sa vorbeasca mi se parea mie sau nu , eu eram lasat mai la urma, in fine,  nu-s un tip urat n-am defecte fizice, in schimb ma trage in jos timiditatea care e reversibila cu persoana care vad si simt ca ma accepta
N-am preferinte la fete,  prefer sa cunosc cat mai multe ca macar una (care si este de ajuns) sa ma accepte asa cum sunt, dar acum iale de unde nu-s, nu mai am prieteni, automat n-am pile sa cunosc, cum spuneam , Facebook-ul si internetul in general, si testat de mine, nu ma ajuta cu nimic.. daca nu cunosti persoana e imposibil.. asta e VDC sa iti doresti sa schimbi ceva si sa nu mai ai cum, pentru ca ai devenit un anonim…iesi pe strada , tu treci pe langa lume, si ea pe langa tine..

13'411
1
comentariu

Ratat_cu_diploma

Sunt un ratat cu diploma dupa cum spune si titlul,ghinionist,neaceptat de nimeni:
   
      - 19 de ani n-am viata sociala, ma joc tot timpul la calculator sau ascult muzica nu ies afara stau la parinti pe taica-miu nu-l stiu, am crescut cu batai/frica/frustrari pe care le am si acum
   
      Regrete: nu sunt la facultate am ramas de 3 ori repetent pentru ca in adolescenta m-am mutat cu maica-mea si am stat apoi 1 an intr-un ghetou nu aveam ce sa mananc tot eu eram certat de maica-mea zicand ca eu am adus-o in aceaasta situatie nu sunt inteles de nimeni, in liceul cu totii se luau de mine imi ziceau ca eram prost aveam note foarte nasoale, lipseam de la scoala pentru ca eram anemic/tremuram de foame, nimeni nu tine la mine daca maine ma sinucid (exercitiu de imaginatie) o sa fiu uitat relativ repede, am fost abuzat cand eram mic singura persoana care am simtit cu adevarat ca tinea la mine a murit, am senzatia ca innebunesc
   
      Nu sunt dezvoltat fizic si poate ca nici psihic sunt un mediocru/prost nu mai am asteptari de la viata mi-as fi dorit strictul necesar: o casa/nevasta 3 copii o viata linistita
     
      N-am avut in viata asta nimic: nu tu bani (atat cat sa nu mor de foame) nici dragoste cateva fete (3) relatii scurte ele mi-au dat "papucii" sanatate am cateva infectii in corp sex doar cu cateva prostituate deci din cuvintele anterioare reiese faptul ca nici barbat adevarat nu sunt deci pot spune ca sunt un ratat si am inceput de azi sa ma multumesc in postura in care sunt pentru ca am luptat mult dar nimeni nu rezista o vesnicie
      Nu mai am speranta.
                                               
                                          Va multumesc tuturor celor care citit aceasta anecdota si imi simtiti suferinta

13'413
2
comentarii

RasouliMitra

Buna sunt Mitra am 16 ani și am o vdc , de ce? Hai sa va explic , decand eram mica tata m-a lăsat , am fost plimbată din țări în țări , părinți mei au vrut sa ma avorteze , si cand am venit prima oară în România am simțit că nu e locul meu aici dar m.am înșelat , a fost foarte greu pt mine sa învăț limba romana , au trecut 3 ani fără să stiu nimic de tatăl meu și am cunoscut.o pe mătușa mea are vreo 20 si ceva de ani , s.a mutat la noii faptu ca nu avea unde să stea era totul bine până când ea a început să se drogheze si mi.aj furat toți bani din casa laptopu aurul tot tot tot , făcuse în jur de 100.000 de lei
Si de atunci imi merge foarte prost , am stat pe străzi ca nu mai aveam unde sta.. tot mereu plâng , nu am prieteni , ma enervez foarte repede , nu ma intelege nimeni , tot timpu plâng , m.am apucat sa fumez , am avut prieteni dubioși care își băteau joc de mine vroiau să ma droghez dar nu am făcut asta.. si de doi ani am cunoscut un băiat foarte bun m.a ajutat de fiecare dată cu orice , dar acum eu iarăși o să plec si trebuie sa.. ma despart de el si nu vreau asta nu vreau să mai plec in alte tari vreau sa stau acasă.. cred că o să plec de acasă nu mai suport majoritatea ma urăsc mama crede că sunt curva .. nu mai rezist.. m.as sinucide chiar acum ..Sunt terminata.. si fizic si psihic , m.am îmbolnăvit de anexitate , sunt depresiva , sunt negativistă , nu mai am familie decât pe mama… Am nevoie de ajutoru cuiva să comunic ma puteți contacta pe whatsup 073 775 2205

13'408
Nici un
comentariu

petresotron

ma numesc petre sotron si sincer sa fiu nu stiu cat de sincer sa fiu cu toata povestea vietii mele ca mereu am fost sincer si am fost ranit dupa aceea din cauza la sinceritatea asta si asa au profitat oamenii de mine. cand eram la 13 ani am fumat prima legala cu etnobotanice in cartier pentru ca erau niste baieti mai mari care trageau de mine si cu care mai stateam sa joc razboi pe la veceurile publice pe tigari fiindca mama nu stia ca eu am fumat si ca fumez si inca azi fumez si fiindca nu stia ca eu fumez nu fumam si nu jucam cu tigari decat in veceuri unde ne ingramadeam 3-4 persoane si jucam ca sa avem ce fuma. ca eu traiesc in cartierul asta si astazi inca la 19 de ani nam terminat gimnaziul si inca ma chinui sa trec la examenul de capacitate si asta doar fiindca mam apucat de legale si fiindca am intalnito pe valerica! ca initial nu voiam sa recunosc asta aicia deschis dar mam indragostit de dragostea mea fiindca si ea baga legale si am vrut sa fumez si cu ia o legala de aia blana cum am auzit si ea ma inselat si ma mintit pe fata si din cauza ei am ajuns sa ma neglijez la performanta mea de scoala si sa numi mai fac temele si am ramas cu materiile de invatat neinvatate. ea mia spus ca mereu o sa fim impreuna si ca o sa fumam noi doi singuri in spate la mol pentru totdeauna mereu si eram prajit marfa men si ma simteam bine ca miam gasit pasiunea si lumina mea in viata care mia dat lumina in viata si speranta prin lumina care mia aduso in viata. acuma ea sa lasat de legale si nu mai am cum sa fumez legale cu ea pentru ca viata nu imi mai permite ca sa indragostit de razvan care este un bodygoard security la o sala de aparate cu bani care unde daca intru ma da afara fiindca sunt prajit si pentru ca valerica a spus ca am obligato sa fumeze si ca sa faca secs cu mine pe piesa de la specii fiindca desi am vrut sa fac asta nu am facut fiindca stiu ca o iubeam si ea ma tradat. fiindca am ascultat prea mult la viata mea specii asta mia schimbat viata si acum vreau sa fiu ca dragonu si sa nu mai fiu niciodata un drogat dar nu pot ca ma doare inauntru daca incerc sa nu fumez legala aia blana men. si ceea ce este si mai amuzant este ca eu desi am incercat sa ma iubesc cu valerica am ramas mereu virgin si odata miam bagat pula intro sticla de vodca polar fiindca voiam sa stiu cum se simte si nu aveamn nicio alata laterativa.. ca daca vi se pare nasol ce va zic va mai spun si ca am cersit banii ca sa ajung sa intru pe caclulator la o sala de calculatoare ca s intru pe internet si am facut facebook si am inceput sa postez asi mau luat la mistoo oamenii ca cica am viata de cacat si ca nu stu ce si eu eram foarte mandru de mine insami pana cand miau ziws si miau zis s intru pe aceasta pagina de vorbit cu oameni pentru ca aici imi voi gasi oameni lafel ca mine dar nu stiu cum sa trimit mesaj. tata ma batea fiindca tata bea si o bate si pe mama toata ziua si o tipa si eu nu am mai suportat si am plecat si am numai un trening pe mine sio geaca care am gasito si am sosete diferite sie ram copil bun la scoala primara inainte sa ma fi apucat de prajeala. odata cand eram pe legale la 3 ani dupa ce am incercat sa fiu cu valerica mi-am luato ca un poponar fiindca aveam capu ca elicea de la doi barbati beti negri tigani romi care aveau pula cat un cal si am ramas cu traume fiindca eram asa de prajit men ca nu puteam sa zic nimic si ma durea ca dracu si acuma nu stiu de ce da nu ma mai pot tine cand ma cac si ma cac pe mine in trening si cred ca mi sa rupt curu si mie rusine sa ma duc la doctor ca sai spun ca fumez legale si ca mi sa bagat penisul in fund. nu mai vreau sa treisc fiindca vad ca oamenii si am avut foarte multi colegi la viata mea care acuma sunt la liceu si termina si vor sasi faca o viata dar eu vreau sa fumez stropeala aia ca nu mai pot si intrun fel nu vreau fiindca vreau doar fiindca ma doare daca nu vreau. vreau ca cineva sa vorbeasca cu dragonu pentru mine pwentru ca eu nu stiu cum sa fac rost de el si am nevoie de el fiindca la biserica nu ma primeste ca sunt indecent si ca nu am ce cauta acolo si nu pot sal iau pe dumnzeu la mine. ajutatima va rog,. nu mai vreau sa fiu niciodata un drogat.

13'401
8
comentarii

VDC 13'401

Seara buna! Luati-va o punga cu popcorn si un ceiut pentru ca ce urmeaza o sa dureze ceva…

Am o VDC… mai VDC de atat ar fi fost daca eram somalez. Am stat o perioada buna de vreme cu un tip care ma ura de dinainte sa se bage cu mine deoarece se simtea barca de salvare pentru o fosta relatie de a mea. Nu fusese deloc acest caz pentru ca eu il iubeam pe el de dinainte sa se desparta de mine fostul meu prieten, fata de care ma simteam ca o curva chiar daca relatia aia efectiv nu mai era de luni bune ceva normal. Orice ii ziceam interpreta gresit. Cand eram la el acasa ma ignora complet ca sa se joace cu prietenii lui LOL. Orice faceam ramanea neapreciat. Uneori il asteptam prin oras mai multe ore si dupa ma duceam dupa el la liceu sa il iau si sa mergem la el acasa unde urma sa stau si sa ma uit la el cum se joaca si ma ignora. Alte ori ma duceam la el acasa si faceam patul si spalam vasele pana sa vina el. Am facut pe Cenusareasa la el in casa pentru ca ma-sa e o inepta. Am dezvoltat nenumarate complexe datorita lui pentru ca de la inceput imi zicea ca sunt ‘ca un baiat’. Nu putea sa imi faca un compliment nici daca viata lui ar fi depins de asta.
La un momentdat mi-a decedat o ruda, fapt ce a amplificat VDC-ul trait pana atunci si nu neaparat din cauza tipului in cauza (violenta in familie, viol si alte cacaturi care mi-au mancat sufletul si el stia de ele). Cand am devenit depresiva a luat-o pe ulei rau tipul si a inceput sa il desguste faptul ca plangeam cand imi zicea cacaturi insuportabile cum ar fi ca nu ii mai pasa de ce se intampla cu relatia pentru ca oricum sunt mereu trista. Afirma ca nu poate sa poarte o discutie cu mine pentru ca plangeam, cred si eu ca plang cand imi zici cacaturi triste. Altadata mi-a zis ca se gendeste random la tipe cand face laba si s-a enervat ca nu poate fi sincer cu mine ca ma intristez.

Aveam un plan de viitor, m-am dus la o facultate grea care stiam ca o sa imi ofere un job bine platit ca sa il pot intretine, sa ii pot oferi orice si sa il iau efectiv de langa maica-sa care era nebuna. I-am oferit nenumarate cadouri pe care nu le-a apreciat, facute si manual dar si cumparate. Cand eram bolnava de pneumonie, hoit in pat i-am cusut un animalut de plush dar normal ca nu l-a impresionat ce am facut. In schimb invoca vesnic ‘pretentiile’ mele prin nemuritorul argument ca el mi-a daruit candva un inel care nu imi venea si i-am zis sa il duca inapoi PENTRU CA NU IMI VENEA SI IN MOMENTUL ALA EU IL VEDEAM CA STATEA MAI PROST CU BANII. O singura data am fost rea cu el intentionat cand mi-a luat ceva si asta pentru ca m-a chinuit rau in ziua aia, m-a tinut pe strazi toata ziua in timp ce pe mine ma durea nasol piciorul si il rugasem in nenumarate randuri sa ne intoarcem acasa. I-am adus medicamente din partea cealalta a orasului cand ma-sa era cu el acasa si zacea cu pizda in sus. Mergeam uneori cu el la biserica, cu toate ca sunt agnostica. De Paste eram mega bolnava si abia ma mai puteam tine pe picioare si voiam sa nu mai merg la biserica dar ma-sa a zis ‘Asta e, Maricica o sa suporte’ si el tot nu a apreciat. Pe la sfarsit incepuse sa ma ignore cu o nesimtire astronomica, nu mai raspundea la telefon, la mesaje, imi zicea ca nu are chef sa ieasa afara dar aflam mai incolo ca a fost in x loc cu Gigel.

Devenise rece ca pula unui mort si simteam ca nimic nu il mai tine langa mine decat sexul (care a fost o experienta destul de traumatizanta deoarece durea ca naiba) asa ca m-am prefacut ca sunt ceva nimfomana doar pentru ca in timp ce o faceam simteam ca imi poate da atentie. Practic il futeam ca sa observe ca exist si sa ma bage in seama. Ca sa il fac sa nu se plictiseasca de mine, m-am vopsit, am venit cu propuneri tampite de a face sex in locuri tampite si etc. Inainte sa imi dea papucii ii facusem comanda pe net pentru ceva chestie pe care si-o dorea de mai demult, sub semn de apreciere ca macar nu e curvar sau violent fizic cu mine si ca accepta un om de cacat ca mine cu toate problemele pamantului si psihice si fizice (cu raceli ciudate,boli de inima,oase rupte si ghinion cretin) dar pana sa vina pachetul s-a despartit de mine. Am strans ceva bani (vreo 3 milioane) pentru el cu gandul sa ii iau o bicla sau un joc si inca mai am stashul asta de bani.

Credea ca folosesc plansul pe post de tehnica de manipulare si terorism emotional cand eu in realitate eram depresiva ca pula si doar aveam nevoie de o imbratisare si o mangaiere pe cap. A contribuit si tipul destul la VDC-ul meu, eram depresiva si suicidala si el a fost picatura care a umplut paharul pana la refuz. De cand mi-am luat papucii nu mai pot sa dorm deloc, stau n zile la rand treaza si imi iau cu black out la facultate sau in alte locuri pentru cateva minute. Uneori am halucinatii si auzenii, which spooks the hell out of me dar m-am documentat si am aflat ca e de la nedormit. Anxietatea a atins cote maxime si mi-e frica de oameni in general. Simt ca psihicul mi se duce nasol pe pula si incurand voi ajunge intr-un azil. Dupa toata asta am ramas cu un fel de PTSD si de fiecare data cand ii vad fata ma bufneste plansul.
Simt ca omul de care m-am indragostit nu mai exista, era un om atat de bun, atat atat de bun. Acum prietenii lui retardati ma ameninta ca ma vor bate pana imi va iesi creierul pe nas. Omul ma vorbeste de rau la modul hardcore si ce zice nu e nici macar adevarat, partea cea mai trista e ca el crede ce zice, in tartacuta lui lucrurile s-au intamplat asa cum le expune acum iar eu sunt un fel de hitler/satana a existentei lui. Acum e un curvar si jumatate si eu curat dupa el fara ca el sa stie sau daca stie probabil iar a interpretat gresit.

Partea cea mai trista din VDC-ul asta e ca tipul e iubirea vietii mele, era perfect pentru mine, retardismul lui era in sinergie cu retardismul meu. Ne certam, era nasol dar si ce bine era cand eram chill amandoi si glumeam…. Il iubesc si il voi iubi pana la sfarsitul existentei asteia pentru ca sunt un retardat sentimental si loial. Cam iubirea asta e ceea ce ma mai constrange din a nu ma arunca de pe pod. Dau vina pe Marquez pentru perceptiile mele asupra dragostei eterne.

Recunosc ca e greu sa traiesti cu un om atat de distrus psihic ca mine si il apreciez ca a reusit sa reziste atata, sper doar ca intr-o zi sa imi treaca depresiile si sa ne impacam. Simt ca faptul ca eram tampita depresiva il deranja cel mai tare pentru ca si el avea problemele lui si probabil nu le putea duce si pe ale mele. Incet incet lucrez la asta si sunt sigura ca o sa imi reuseasca, cel putin partea cu tratarea bolilor psihice ca am prieteni psihologi. Sper ca intr-o zi sa fiu omul care ii aduce fericire si nu cel care il triggeruieste.

Multumesc ca ati citit tot cacatul asta. Astept critici/sfaturi/orice.

 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil