LoginVreau cont
 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'487
2
comentarii

DeCeTraiesc

Salut, ma numesc Mihai.. si da am o VDC.Mama si tata s au certat chiar aproape de divort, stam prost cu banii,eu nu m ai am incredere in Iubire, am intrat la un liceu mediu spre slab chiar daca puteam sa intru la un liceu mai bun, sanatatea mea se inrautateste pe zi ce trece din cauza supararii, ma simt vinovat pentru toate, nu stiu ce sa m ai fac. Asa ca de ce? De ce? De ce? De ce altii stau bine mersi , au bani ,au familie fericita, iar noi suntem fortati sa traim viata asta de cacat?De ce..
Un sfat ? ( ma scuzati daca ma scris gresit, e ora 3 dimineata pt mine)

13'482
2
comentarii

DepressionBoy

Salutare. Ma numesc Aelxandru si am 18 ani. Sunt foarte scund de intaltime, iar acesta a fost un motiv pentru care am fost batjocorit de-alungul intregii mele vieti. Chiar daca eu consider ca am un suflet bun, toata lumea imi zice Clanta( de cand un coleg mi-a zis ca pot sa i-o sug sub clanta). Poate ca la suprafata nu imi arat durerea sufleteasca si nu reactionez la aceste torturi, desi ma doare foarte tare. Vreau sa va povestesc despre cea mai recenta intamplare care m-a facut sa ma gandesc la sinucidere. In momentul de fata sunt santajat de tipul din clasa mea care e gay. El mi-a spus ca daca nu intretin relatii sexuale cu el, va publica niste nuduri cu mine si niste videoclipuri indecente cu mine. Problema este ca eu nu cred ca sunt homosexual, si nu vreau sa-i raspund santajului. Cu toate acestea, el a facut rost de numarul de telefon al mamei mele si m-a amenintat ca ii va trimite aceste materiale compromitatoare. Imi bag ceva in ea de viata, si sper ca aceasta VDC sa se termine cat mai repede.

Semnat,
Alex de la TL

13'485
Nici un
comentariu

ajutor112

Salut tuturor ! Cred ca , cu totii am venit pt acelasi motiv aici ...pt a ne descarca . Sunt o persoana depresiva , nu am chef de viata si asta se cam intampla de 4 ani.Am insomnie , simt ca un venin imi curge prin vene in loc de sange ...doare.Nu stiu daca e mai rau la scoala ca acasa…imi pierd increderea in persoane si nu vorbesc cu nimeni despre ce mi se intampla.Inceec sa fiu zen sa ma simt bine ..poaye chiat sa visez si dupa ma trezesc la realitate.Cam asta este o zi din viata mea ...o saptamana ....un an….o infinitate…..VDC

13'481
1
comentariu

DepressionBoy

Salutare. Ma numesc Aelxandru si am 18 ani. Sunt foarte scund de intaltime, iar acesta a fost un motiv pentru care am fost batjocorit de-alungul intregii mele vieti. Chiar daca eu consider ca am un suflet bun, toata lumea imi zice Clanta( de cand un coleg mi-a zis ca pot sa i-o sug sub clanta). Poate ca la suprafata nu imi arat durerea sufleteasca si nu reactionez la aceste torturi, desi ma doare foarte tare. Vreau sa va povestesc despre cea mai recenta intamplare care m-a facut sa ma gandesc la sinucidere. In momentul de fata sunt santajat de tipul din clasa mea care e gay. El mi-a spus ca daca nu intretin relatii sexuale cu el, va publica niste nuduri cu mine si niste videoclipuri indecente cu mine. Problema este ca eu nu cred ca sunt homosexual, si nu vreau sa-i raspund santajului. Cu toate acestea, el a facut rost de numarul de telefon al mamei mele si m-a amenintat ca ii va trimite aceste materiale compromitatoare. Imi bag ceva in ea de viata, si sper ca aceasta VDC sa se termine cat mai repede.

Semnat,
Alex de la TL

13'480
3
comentarii

Ovpl

Numele meu este octavi, sunt clasa a Xa si deja simt ca vreau sa ma tai la vene, nu glumesc. Învăț la fizică talpă de 6 ani, dar încă sunt prost si ultimul din clasă. Nimeni nu mă susține în ceea ce fac, toti spun ca sunt prost si "edgy" si nimeni nu vrea sa ma ajute cu gândurile suicidale. Imi bag pula in viața asta de căcat

13'476
3
comentarii

Hope.life

Este 6 dimineața .. oftez adânc si scriu pe google “ viața de cacat “ .
Asa am găsit acest site, am citit ceva rânduri si in majoritatea m-am regăsit.
Am senzația ca, fac parte dintr-un joc . Si jucătorul meu este un gamer prost, grăbit..
Prea multe probleme, prea putine bucurii. Prea multe dorințe si pofte , prea putini bani.
Oare, toate astea doar pentru ca am devenit adulți? Fiecare am visat la ceva mult mai frumos, si am ajuns la VDC.
Game over! Jucătorul meu, încearcă din nou, dar de data asta nu te mai grăbi , ramai la nivelul mic!

13'463
1
comentariu

ramona21

Pai,cum sa incep,am descoperit acest site din intamplare ...am decis sa va zic si voua povestea vietii mele,poate asa o sa ma mai descarc.

Viata mea a fost banala pana la varsta de 11 ani.Familie,scoala ,totul e normal.Pot sa va zic ca la varsta aceea eram matura ,chiar daca varsta spunea altceva.In prezent am 13 ani.Aproape 14.Cum spuneam ,totul era ok,insa intr-o zi de duminica mama primi un telefon de la matusa ei care ii spuse ca la vazut pe tatal meu cu alta femeie.Deci a izbucnit un mare scandal..nu recunostea,nici in ziua de azi nu recunoaste,tata s-a mutat la fratele sau cateva zile apoi si-a cumparat apartament.Eu nu paream a fi afectata,chiar ii spuneam mamei sa divorteze de el,insa in timp imi era dor de el ..mentionez ca ieseam cu el 1-2 pe saptamana.Mama incepuse sa vorbeasca pe Facebook cu un barbat.O sa-l numim Bill :)). Bill statea in Germania.Nu voi da si numele orasului.A vorbit in jur de 3 luni cam asa.A ramas ca vom pleca si noi acolo(eu si mama).Apoi Bill a venit in Romania .Ne intelegeam foarte bine.Totul bune si frumoase.A stat o saptamana.Mi-a placut de el .Era ok plus ca imi doream sa plec din tara mult.Am luat procura de la tata,mai greu dar am putut.Am plecat in Germania cu mama ,Bill si unchiul meu.Eram foarte entuziasmata si fericita .Am dus o viata buna acolo.Se mai certau ei dar na..Dupa un timp aflu o veste bomba.Sunt adoptata.Eu as cam vrea sa-mi caut parintii biologici dar mi-e teama de reactia familiei.Chiar sunt curioasa de unde ma trag..plus ca Bill a spus ca el a avut o aventura in satul in care eu ma.m nascut cu o femeie inalta bruneta,descrierea mea.Revenind.Deci prima data nu am reactionat in niciun fel.Eram socata ,si acum sunt.Eram foarte atasata de viata mea de acolo,aveam prieteni ,aveam 2 prieteni buni,o fata de 14 ani si un baiat de 15 ani.Ma intelegeam de minune cu ei si profesorii si scoala erau excelenti.De nota 100..
Pana la urma totul a luat capat.Am plecat inapoi in Romania cu mama .Mentionez ca unchiul meu a plecat mai repede decat noi cu 3 luni.Deci mama s-a despartit de Bill si am plecat in Romania .Nu eram deloc fericita.Aceeasi scoala,aceasi colegi nesuferiti,iar acelasi stres si tot.Plang noaptea si plangeam mereu ...ma simt nefericita ..Acum mama e in Italia la o ruda si planuieste sa sa intoarca in tara de tot in vara.Sau s.ar putea duce in alta tara,cum ar fi Germania dar singura.Poate as mai avea o sansa.Nu stiu ce sa mai zic.Acum ma intalnesc din nou cu tatal adoptiv si am aflat de curand ca sotia lui e insarcinata cu o fetita.Mda..mentionez ca el nu stie ca eu stiu ca sunt adoptata.
Totul e asa complicat ...ma simt trista mereu ..
Asta e povestea vietii mele.am vrut sa ma descarc mai mult ...acum va las pe voi sa votati..

13'460
Nici un
comentariu

extinctsmile

Simplu si scurt sufar de un caz de VDC de la nastere:
-sanatate fizica si psihica la pamant
-oamenii ma dezamagesc in mod continuu asa ca am ramas fara vreo relatie inafara de familie
-viata romantica nonexistenta
-sa nu intram in capitolul financiar
- orice fac se transforma intr-un rahat FML

13'458
1
comentariu

nascut_anonim

Buna tuturor am si eu o problema pe care doresc sa o discut si poate uni dintre voi o ve-ti lua ca pe o lectie de viata.Fac parte dintr-o familie modesta,insa in copilarie am fost foarte necajit pe planul material,nu am avut jucari din belsug cum au avut alti copii, nu am avut haine la discretie, de multe ori am fost marginalizat de prieteni pentru ca eu nu avem bani sa ies nici macar la un suc sau o pizza.Fratele meu a luat-o pe cai gresite si’a facut numai belele din cauza ca ne lipsea si noua unele lucruri pe care ceilanti le aveau(acum este bine este insurat,sta in alta tara si o duce foarte bine). Desi tatal meu tot timpul se lauda ca castiga foarte decent pentru vremea respectiva si inca castiga, unde naiba erau bani daca el era un zgarcit notoriu, nu am facut foamea sa nu se intaleaga gresit dar nici prea roz nu am duso.Insa niciodata parca nu a avut tragere de inima pentru familia lui pentru casa, tot timpul "lumea" era mai importanta pentru el si era pe primul loc.Desi cand eram eu mic, acum am 22 de ani stiu ca au fost niste episoade cand tata e posibil sa fi calcat stramb,insa nu am dat eu mare importanta pana AZI cand stiind ca e plecat la munca in alta localitate, am avut noroc sa il prind pe "GUNOI" la cateva cartiere distanta, omul cica e plecat 3 zile la o lucrare.Adevarul este ca tot mai des are lucrari in ultimul timp.L-am intrebat ce dracu inseamna asta ai 52 de ani si umbli cu cacaturi de astea, te vaiti ca esti bolnav ai probleme cu mana nu poti sa o ridici da iti arde de femei pur si simplu il durea in *** de toate reprosurile pe care i le-am zis ca mi-a *** un pic copilaria si mie si la fratemiu.Omul ce imi zice cand i-am zis sa se dea jos din masina si sa se duca inapoi in "concediu pana vineri cand trebuie sa vina acasa"daca esti barbat vezi sa nu afle maica’ta daca ti la sufletul iei ca o bagi in pamant, dupa ce ca are si probleme de sanatate atat i-ar mai trebui sa afle.Deci ce sa zic mi-au trebuit 22 de ani sa aflu ca tatamiu e o panarama de om.Parca ma simt obosit si fara chef de viata,pe plan sentimental stau prost nu prea am avut noroc de un suflet pereche.

13'449
1
comentariu

saxofon

ce inseamna sa ai viata de cacat?
sa stai cu mana in cur si sa recuperezi materia pentru medicina in ultimele saptamani inainte de admitere.
de doua saptamani nu mai stiu de alcool decat din ce mai vad in cartea de grile. de jumatate de an ma dor ouale si citesc cu ciuda capitolul de reproducere. n-am mai auzit de lsd decat la capitolul droguri si medicamente. in loc sa-mi joc banii la pacanele ii dau pe manuale si alte porcarii care abis imi trebe. pe langa asta n-am mai dat o laba decenta de cand am terminat cu bacul si tot nu stiu snc-ul desi am ascultat toate cd-urile cu manele pe sistem nervos.

ASTA ABIA E VIATA DE CACAT.
NU FACETI CA MINE.

13'446
5
comentarii

VDC 13'446

Salut!Am o VDC pentru ca:
-am 20 de ani nu am prieteni cu care sa ies afara si sa socializez
-nu am avut in viata mea nicio iubita dar s-a intamplat de cateva ori sami placa si mie anumite persoane pe facebook dar imposibil de abordat din anumite cazuri…(timiditate,anturaj total diferit,deznadejde)
-am ramas corigent intr-a 12 la mate deci pula bac…...fara facultate nu stiu ce perspective de viitor am avand in vedere ca nu stiu sa fac nimic
-iau antidepresive din cauza starii mele generale de depresie in jur de un an iar dupa 3 luni de intrerupere a trebuit sa le reiau deoarece ma simteam rau fara ele….am fost la psihiatrie ca sa mi le prescrie.
-de mic inca din clasele mici nu am avut pe nimeni cu cine sa ies din cauza ca eram prea cuminte iar de multe ori la 20 de ani ma simt prost sa ies doar cu mama sau bunica mea avand in vedere ca mama este despartita de tata inca de cand eram mic de aici vine poate si lipsa totala de incredere ma gandeam poate din cauza ca am fost mai mult de bunica mama fiind plecata tot timpul la munca
-mai am o sora dar mai mare cu 7 ani este plecata in Anglia de 2 ani de zile(deci acum chiar nu mai am pe nimeni pentru ca nu se mai intoarce)
-ce pot sa spun am o stare de anxietate generala nu am pofta de mancare din cauza asta nici macar computerul nu mai imi face placerea falsa care mio producea odata din cauza singuratatii
-ce pot sa va mai spun este ca am momente cand imi pare rau ca mam nascut….
Asta este VDC de care am parte eu in viata de zi cu zi…..
Va multumesc daca ati citit si multa sanatate!Pace.

13'386
1
comentariu

dincutaaura

Sunt Aura și am o VDC mare de de tot . Mă bucur că exista acest site, măcar știu că sunt oameni care au VDC si că nu sunt singura care duc această povară numită VIAȚĂ.

13'430
10
comentarii

Joker999

*Nu citi daca esti ,sensibil, ...


Viata de cacat e sa fi atat de avansat mental si spiritual, incat sa iti dai seama ca toata viata asta de rahat e pentru cosciugu care o sa te astepte la final… tot stresul , toti nervii,toti banii, tot ce ai facut va merge in pamant la 2 metri sub ... si atunci vine intrebarea mai are rost sa ne stresam pt cacatul asta infect de viata ? oricum putregai ajungem toti in maxim 100 de ani ....

13'394
1
comentariu

Cronos

Salutare oameni,

Am sa rezum totul la o singura intrebare: Muncim sa traim sau traim sa muncim?
Asta ar putea avea raspuns comun cu intrebarea: De ce VDC?

13'434
4
comentarii

Voices

Partea a doua:
Poate mi-ati citit ultimul topic daca asa il pot numi.Acum sa continuam:
1.Muncesc aproape de 3 luni la un magazin ca lucrator comercial.Nu sunt respectat,pana acum zilele libere care trebuia sa le am nu le-am primit,muncesc ca un sclav dar macar sun platit cum trebuie…
2.Am inceput sa inebunesc mai rau.Parinti mei, care s-au reimpacat le e frica ca poate fac ceva necugetat sau ca o sa inebunesc mai rau.Nu stiu de ce dar in loc sa ma enervez am inceput sa rad.
3.Am ajuns sa urasc ca m-am nascut(asta nu e nimic nou).
4.A si toate rudele mele se comporta asa frumos cu mine de parca as fi un handicapat mintal.
Scuzati pentru gramatica care este la pamant dar nu mai rezist

13'400
3
comentarii

VDC 13'400

Seara buna! Am o poveste mai lunga dar simt ca merita sa stiti contextul pentru a intelege episodul care a durat un an si 4 luni. M-am nascut intr-o familie nasoala, tata alcoolic, mama depresiva. Toata copilaria am fost abuz atat fizic, psihic, cat si emotional. Abuzurile au continuat pana am ajuns la facultate. Cand tata se imbata devenea un libidinos infect si ma pedofila. Mama ma ura. Pe la 12 ani am aflat ca mamei i se parea ca mi-o trag cu taica-meu. Pe parcursul scurtei mele vieti am fost oaia neagra. Oarecum nu imi invinuiam parintii ca ma bat si ma urasc, mereu incercam sa le gasesc scuze zicand ca sunt stresati. Prin liceu m-am bagat cu un tip care parea la fel de batut de soarta ca mine, ar fi fost primul meu prieten si am crezut ca va fi o experienta inofensiva… Nu a fost asa, avea probleme erectile, fapt ce il frustra enorm, fapt ce mi-a provocat nenumarate complexe. Era violent dar mereu am trait cu convingerea ca omul se poate schimba in bine. Intr-un final mi-am primit papucii. Am regretat ca mi-am pierdut o bucata destul de buna din viata alaturi de un om care m-a inlaturat atat de usor. Partea si mai nasoala era ca in timp ce eram cu tipul violent, placeam un alt tip dar cum consider loialitatea ca fiind trasatura mea definitorie, am inlaturat orice gand referitor la tipul 2. Ma simteam ca o curva, simteam ca il insel cu inima pe tipul 2 chiar daca tipul violent ar fi fost cel dezavantajat in situatia asta. Nu a durat nicio zi si m-am cuplat cu tipul 2, despre care intre timp aflasem ca ma uraste si se considera barca mea de salvare. Tipul 2 a fost adevarata mea dragoste si niciodata nu l-am considerat altceva. Relatia decurgea ok dar intre timp au aparut altercatii. Mama lui era foarte rea si mereu ne strica planurile. Il supunea la treburi casnice planuite in asa fel incat sa il impiedice din a se vedea cu mine. Eu mereu il ajutam. Ajunsesem sa ma simt ca Cenusareasa. Plecam mai devreme de la scoala si pana ajungea el acasa, faceam paturile si spalam vasele. Ma simteam neapreciata total. Alte dati, cand scapam mai devreme decat el, stateam prin oras si asteptam pana scapa de la ore ca sa il iau din fata liceului. Cand a fost bolnav am venit din coltul celalalt al orasului ca sa ii aduc medicamente, cu toate ca mama lui era cu el acasa. Mereu vedea doar ce face el. Mereu interpreta gresit tot ce ii ziceam. La un momentdat mi-a luat o bijuterie care nu imi venea si i-am spus sa o duca inapoi sa isi primeasca banii sau sa o schimbe, mi-a interpretat mesajul complet gresit si pana si in ziua de azi se plange la actualele prietene ca eu eram de nemultumit. Se juca mult cu prietenii sai, chiar si cand eram la el. Eram ignorata. La un momentdat am ajuns sa ii cer sa o facem mai des pentru ca doar atunci simteam ca imi da atentie. Mereu incercam sa schimb lucrurile ca sa nu se plictiseasca de mine. Nu ma mai simteam fata. Pana si la inceput imi zicea ca sunt ‘ca un baiat’. Nu imi aprecia cadourile, ii desenasem un portret si nu l-a impresionat prea tare, cand eram in pat bolnava de pneumonie ii facusem un animalut micut din plush. Nu il impresionau nici chestiile hand made si nici cele cumparate. Ii luasem un inel pe care cred ca l-a si pierdut. La un momentdat am avut un deces in familie si am devenit depresiva/suicidala, devenisem extraordinar de trista si la un momentdat mi-a zis ca nu ii mai pasa ce se intampla cu relatia noastra pentru ca oricum sunt mereu trista. A inceput sa ma ignore si mai tare, nu ma mai suna, iesea cu prietenii si nu imi zicea si cand il confruntam se simtea de parca as fi fost hitlerul existentei lui si ca vreau sa il pun in lesa. El isi pierduse empatia pentru mine, de la depresie plangeam continu dar simtea ca eu as fi un fel de actor super priceput care vrea sa il manipuleze prin tactici de terorism emotional. Eu ca om am fost mereu ghinionista si bolnavicioasa si asta il enerva. Cu 2 saptamani inainte sa se desparta de mine ii comandasem un tricou cu trupa lui preferata sub semn de recunostiinta ca nu era violent ca fostul sau ca nu era curvar. Pana sa vina tricoul s-a despartit de mine. Am avut nenorocul sa am o criza fix cand s-a despartit de mine si iar a simtit ca il manipulez, criza asta cred ca l-a gonit de tot. Mi-a promis ca imi va fi prieten dar nu este. In momentul actual ma uraste si prietenii lui ma ameninta cu moartea dar nu prea prind amenintarile astea la oameni suicidali. De la despartire am ajuns insomniaca, nu pot sa dorm deloc insa am corpul destul de destept incat sa isi dea singur shut down cand are nevoie (atipesc pentru maxim o ora). Mi-e frica de oameni. Depresia mi s-a agravat si tot il iubesc. Mi-as fi dorit sa fi fost macar loc de buna ziua dar este imposibil. Ma uraste. Faza amuzanta era ca acasa aveam un stash secret cu bani stransi pentru el, voiam sa ii iau role sau bicicleta sau un joc. La facultate m-am dus pe un profil care nu imi placea extraordinar de mult dar care stiam ca mi-ar fi asigurat un job bine platit. Voiam sa il iau de langa mama lui si sa ii ofer o viata buna. Totusi sunt SATANA, sunt antagonistul propriei vieti. Acum ma barfeste la toata lumea exagerand unele aspecte. S-a bagat cu o tipa la putin timp dupa despartire. Daca m-as fi sinucis, nu ar fi asteptat nici macar 2 luni si si-ar fi ingropat madularul in alta. Sincer nu mai vad de ce traiesc. Depresia si bolile ma distrug. Singura chestie care ma mai face sa vreau sa continui existenta asta de cacat este faptul ca poate candva ne vom impaca. A fost, este si va fi dragostea vietii mele, il voi iubi pana la sfarsitul vietii mele. Acum am ramas cu un fel de sindrom post traumatic si de fiecare data cand ii vad fata incep sa plang. Poate daca as scapa de depresie nu m-ar mai ura.

13'439
3
comentarii

wertym

Vdc…Maicamea a facut 3 avorturi si tot imi repeta faptul ca atunci cand m-a nascut s-a imbolnavit. Toata viatam-am simtit vinovata. Pe deasupra tot insista ca eu pot mosteni schizofrenia care a facut-o ea. Tot incerce sa ma mut sa pot sa scap de vorbele ei " ca eu sunt un nimeni. .etc " bac-ul l-am luat..locuri de munca am avut pana cand am ajuns la concluzia ca eu chiar sunt un nimeni si nu mai am loc de munca..nu mai imi vine sa dau examenele..nu mai imi vine sa fac nimic. M-am saturat sa tot mi se spuna de ani de zile ca sunt un nimeni si ca eu sunt a nimanui si multe alte porcarii spuse de restul rudelor. Ma trezesc dimineata si ma gandesc la ce mai stau pe pamant…fumez intruna de nervi din cauza lor. As vrea sa o iau de la capat dar cat timp ii vad pe ei rudele si maicamea ma enervez nu pot sa ma concentrez sa mai fac nimic. Nu stiu ce sa mai fac m-am saturat pana in gat.

13'438
17
comentarii

wertym

Eu am o vdc!! Am fost marginalizata si inca sunt marginalizata din cauza mamei mele care a fost bolnava de schizofrenie parintii au divortat de cand aveam 7 ani, de cand m-am nascut si pana in ziua de azi la 22 de ani toate rudele tot imi spun ca o sa o mostenesc. De cand eram mica tot ma abuzau fizic si verbal..m-au tinut inchisa in casa trei luni pe motiv " pedepsita ". Am terminat liceul am luat si bac-ul, am avut multe locuri de munca dar tot a trebuit sa le schimb din cauza memei mele care ma tot sacaia la cap cu diverse. " De ce ce ai ajuns la ora asta ridica si palma la mine.. etc..". Bineinteles ca veneam de la munca si ma duceam si la facultate fara frecventa. Acum din cauza mamei si a rudelor am ajuns sa nu mai am nici un loc de munca abia mai ies din casa. Vreau sa ies din casa dar am o senzatie idioata parca toata lumea se uita la mine si zice ceva gen " aa sigur o sa o mosteneasca pe maica’sa ". Prietene/prieteni nu am tot din cauza asta. Atunci cand aveam maicamea ma sacaia cu telefoane trebuia sa am mereu rabdare cu ea. Am ajuns la concluzia ca sunt praf..tremur de nervi..abia mai ies din casa. Am incercat sa ma mut am dat peste tot felul de idioti si babe nebune.. dar mai am si licenta si trebuie sa imi gasesc un job..nu mai am aceeasi incredere in mine. Si totusi eu am fost la un medic si mi-a spus ca nu se mosteneste in toate cazurile. Vreau sa imi iau iar un job sa gasesc o camera dar nu mai pot trai cu maicamea si cu restul rudelor. Bani le-am dat cand munceam dar tot dadeau in mine si culmea tot ei minteau in fata politiei cum ca nu este adevarat. Este un calvar acum locuiesc intr-o camera de zici ca este puscarie separat de ei macar am cheie la usa sa nu mai vina sa dea in mine fara motiv. Pur si simplu nu ma lasa sa imi vad de job..licenta. Nu pot sa ma concentrez sa invat nimic dupa atatea porcarii. Ma afund tot mai mult in cacat. Cred ca ultima data cand am vorbit cu cineva a fost ieri o femeie in ratb ma intreba daca cobor la urmatoarea statie. Toti prietenii care i-am avut si prietenele i-am ajutat iar eu cand am avut nevoie nu erau niciodata acolo. Ma gandesc ca rudele astea sunt narcisiste tot incearca sa imi sublinieze faptul ca eu as avea nevoie de medicatie. Eu tot ii intreb? Pe ce baza dai medicatie unui om? Tot ei au dat in mine si tot ei insista sa imi bage pe gat medicatie. Pur si simplu nu inteleg de unde atata rautate? Tot si-au batut joc de mine de cand eram mica pentru ca nu am avut pe nimeni. Si acum inainte de licenta s-au gasit iar sa faca ce faceau inainte.

13'436
7
comentarii

zmeuraa

Inainte de a trage concluzia ca aveti o viata de cacat si ca vreti sa muriti:
- NU va mai plangeti de mila. Mergeti pe principiul ca ce a fost, a fost. Aveti posibilitatea in fiecare zi sa o luati de la capat, trebuie doar sa aveti gramul de curaj pentru a iesi din zona voastra de confort si sa va asumati niste riscuri
- orice problema are o solutie, ORICE problema, trebuie doar sa o privesti din toate unghiurile
-  faptul ca cineva nu va place/iubeste cum o faceti voi sau v-a parasit/inselat nu inseamna ca aveti vreo vina, oamenii vin si pleaca, nimeni nu va sta obligat fortat in viata voastra
- poti invata ceva din fiecare experienta, buna sau rea, trebuie doar sa casti bine ochisorii
- NU va mai comparati viata cu a altora, a colegilor, prietenilor, vedetelor etc. fiecare are un destin diferit pe care il poate influenta prin alegerile pe care le face. ca sunteti prea lenesi/lasi sa luati o decizie, este partea a2a
- depresia si anxietatea se vindeca prin comunicare
- exista o zicala : ,,daca te-ai nascut sarac, nu e vina ta. dar daca mori sarac, este 100% vina ta,, ..does it ring a bell?
- poti reusi in viata si fara 100 de prieteni alaturi de tine sau fara sprijinul familiei. sunt persoane singuratice care au reusit in viata pe cont propriu, apoi, obtinand succesul, au fost inconjurate automat de oameni din toate cercurile, au castigat simpatia familiei etc
- nu trebuie sa indurati agresiunile membrilor familiei doar pentru ca sunt familia voastra. puteti suna mereu la politie daca se ajunge la violenta.
- o copilarie/adolescenta nefericita nu inseamna o viata nefericita. niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare
- invatati sa acceptati respingerea, obisnuiti va cu ,,nu,, si cautati oportunitatile dincolo de refuz. daca usa e inchisa poti incerca geamul
- o relatie esuata nu inseamna ca toate relatiile urmatoare vor fi esuate / ca nu vor mai fi deloc
- psihologii / psihiatrii exista cu un motiv. nu va fie rusine sa cautati sfaturi/ ajutor
- poti sa spui cum a fost viata ta la 80 de ani, nu la 20-30 cand abia incepi sa traiesti. la 20 de ani NU AI O VIATA de kkt, ci doar ai inceput cu stangul. continuarea depinde de vointa ta
- mai luati decizii si cu mintea, nu doare cu inima
- nu trebuie sa muti muntii deloc, ci doar sa ii urci
- nu exista om fara defecte. unii oameni stiu sa si transforme defectele in calitati, sa profite de ele
- un progres mic e mai bun decat niciun progres
- nu uitati ca pe lumea asta exista MIN 1 pers care tine la voi/ va iubeste chiar daca voi nu realizati / chiar daca nu va arata
- greu nu inseamna imposibil
- plange ti de mila si o sa vezi cat de departe o sa ajungi
- ,,nu am niciun rost pe lume’’ ..a, da? cati copaci ai plantat azi? nu ai niciun rost pentru ca nu ti-ai facut unul.
- a, si inca un citat care-mi place : ,,confidence isn’t : ,,they will like me,, , confidence is ,,i’‘ll be fine if they don’t,,

13'432
4
comentarii

The.Forsaken

Salut. Am o viata de cacat si m-am hotarat sa va plictisesc povestind-o.
Nu pot spune ca a fost rau de la inceput. Cand am avut ghinionul sa vin pe lume, familia mea avea o situatie stabila, chiar una buna as putea zice. Primi ani au trecut fara griji, nici nu ma gandeam ca se putea intampla ceva. In jurul varstei de 6 ani, tata a pierdut firma pe care o avea din cauza unor nenorociti care il furau, iar el ii considera prieteni, cea ce aveam sa descopar si eu pe pielea mea mai tarziu, dar sa o luam cronologic. Intr-un moment disperat, tata a fost nevoit sa vanda apartamentul, iar noi sa ne mutam in casa bunicii mele, unde in total am locuit 5 persoane intr-un apartament cu doua camere. Trebuie precizat ca nu am avut in niciun caz parintii alaturi in momentele grele, ei erau mult mai disperati sa se certe in fiecare zi. Clasa 1 am facut-o de acolo, dupa care, cum vremurile erau tot mai grele, am ramas fara masina, iar la scurt timp tata a trebuit sa achite o datorie cu casa maica-si(unde stateam), si ne-am mutat intr-un apartament nou, cu o chirie destul de buna(6 milioane pt 3 camere, chiar buna) insa conditile in bataie de joc. Am investit o gramada in acel loc(spre exemplu, la baie erau tevi sparte, iar balconul putea sa cada oricand, vorbesc la modul cel mai serios).
Cu bani stateam din ce in ce mai prost, la fel si cu certurile in familie. Desi eram mereu langa parintii mei, pot spune ca eram efectiv abandonat, rare sunt cazurile in care le-am cerut ajutorul pt ceva, erau prea ocupati sa se urasca. Cel putin, asta m.a facut extrem de independent, pot sa ma descurc in orice situatie, insa mi-a distrus complet increderea in oameni si cumva si in mine, mai ales ca fiecare imi spunea minciuni despre celalalt. Este printre cele mai grele sentimente sa fi mintit de parinte, iar eu stiam perfect, desi nu apucasem inca 10 ani. Numai spun eu cat am avut de suferit mai ales din cauza mamei, care isi varsa nervii pe mine. Eu, ramas complet singur, ma tineam de scoala si ma jucam la calculator(cam singura mea fericire, si ii multumesc lui Dumnezeu ca macar asta am avut, a fost la propriu singura mea iubire). Hotararea de divort a venit chiar de ziua lui taica-miu, tin minte si acum pe mama cum i-a trantit hartia pe masa zicand "Asta e cadoul meu pt tine" dupa care a plecat. Am aflat apoi ca, datorita serviciului ei, statea intr-o garsoniera militara. Eu am ramas cu bunica si tata, dar vorbeam si cu mama zilnic, am observat ca e mult mai interesata de mine acum, nu cand asi fi avut nevoie… . In fine, anii au trecut, am ajuns in clasa a 8-a, am luat examenul cu note mari, pt ca trebuie sa recunosc, ma golanisem rau in generala, insa liceul a fost la propriu dezastru. Am intrat la un liceu destul de bun, si atunci am luat hotararea sa ma mut cu fratii mei la mama. Un prost, ca eu imi doream. Un prost ce sa mai zic. Un an de zile am trait 4 persoane intr-o camera, cu cartofi fierti, o mancare de cartofi sau doar paine cu pate. Cana a trecut acest an, in care eu am fost a noua, ne-am mutat din nou, unde locuiesc si acum. Multe zile am stat nemancat, pt ca am inceput sa ma satur de ce aveam, pur si simplu nu voiam sa mananc, ma durea burta, insa nici nu imi pasa, invatat mereu sa sufar pana la urma te obisnuiesti cu toate.
Asta a fost cu viata mea, in continuare nimeni din familie nu imi este alaturi, dar asta e. Cel mai mare complex al meu este ca sunt urat, pe langa ca port ochelari am si o acnee urata care a si lasat ceva urme. Prietena nu am avut niciodata, si am impresia ca oricum nimeni nu m-ar putea iubii, la urma urmei ce am de oferit ? Acum am 18 ani si sunt in clasa a 12-a, m-am apucat de fumat si de baut(chiar foarte mult baut). Cea ce vreau sa spun e ca, noi cei cu VDC, nu am avut aproape nimic bun in viata, insa altii se nasc avand totul. Ma incapatanez sa ma consider un om cu suflet bun, ca in viata asta nu am facut rau altcuiva in afara de mine, am ajutat pe oricine cand a avut nevoie, am ascultat cu drag problemele de viata ale prietenilor, si i-am ajutat cu tot ce au avut nevoie. De cate ori nu aveam un leu la mine si imi doream sa mananc un covrig ca muream de foame, insa daca imi iesea un cersetor in cale il dadeam, la urma urmei, eu sunt invatat sa rabd. De cate ori nu m-am pus eu pe locul 2 pt binele altora. Si totusi, eu nu vad dreptatea pe lumea asta, desi sunt credincios, tot nu o vad. Pur si simplu nu inteleg. Cunosc oameni mai rai ca mine, imi sustin afirmatia ca sunt mai rai ca mine prin simplul fapt ca mie mi-au facut rau, iar eu nu am facut vreun rau cuiva, cel putin nu cu intentie, si am avut cea mare parere de rau cand mi-am dat seama ca gresisem.
Imi place sa ajut oameni, insa pe mine nu ma ajuta nimeni. Nu e nevoie sa ma ajute cineva, nici nu vreau.
Cel mai mult mi-as dori sa fiu frumos ca ceilalti si sa fiu iubit de cineva, daca am ajuns la 18 ani, si nici macar o plimbare in parc nu am avut trebuie sa imi pun un semn de intrebare. Va dati seama ca nu ma consider perfect "pe interior" doamne fereste, imi cunosc foarte bine defectele. Eu o sa continui sa ajut pe oricine are nevoie, poate si "sefu de sus" va binevoi sa imi indeplineasca unica mea dorinta, iar daca nu… poate nu tuturor ne e dat sa fim fericiti… vreodata…

 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil