LoginVreau cont
 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'525
1
comentariu

MomentoMori

Ce sa zic? Nu pot spune ca am avut cea mai de cacat viata, poate toata problema a fost la mine, la felul cum am fost educata si la felul cum privesc lucrurile. Mai mult sau mai putin probabil toti dintre voi ai trait expriente comune din ceea ce urmeaza asa ca nu ma voi supara sa primesc "ai meritat" pentru ca asta e…
Am 18 ani, maine poimaine fac 19, complet confuza legat de tot si de toate, ma scarbesc total diferentele dintre oamenii pe care ii intalnesc in viata de zi cu zi, intr-o parte daca te uiti vezi numai fite pe stomacu gol si golaneala de 3 bani, iar daca te uiti in cealalta parte saracie, autovictimizare, lasitate dusa la extrem, sclavi comozi cu conditia lor mizera…
Sunt la cotitura si nu stiu cum voi fi, mai mult ca sigur viata mea va fi in unul dintre arhetipurile acestea, indiferent ce s-ar alege, vor fi regina fitelor ori sfanta mahahaleli ( exact ca si in cazul lui Freod: curva sau madona, care?)
Hai pe rapid cateva chestioare despre mine: sunt pitica ( nu cea mai, da sunt), mai plinuta, materialista ( de ce nu?), hiperanalitica, hipersensibila, ma ascund intr-o carapace, ma prefac nepasatoare, rece cand de fapt urlu de emotie la fiecare pas. Am niste parinti minunati, muncesc mult pentru mine, au incredere in mine, desi n-o arata. Mi-e greu sa-i trag de limba, nu mi place sa-i presez, dar la mine in familie nu prea se discuta despre ce simtim si mai mult despre ce facem ( si aia destul de putin, se considera ca fiecare ne stim rostu fara alte planificari, fiecare face ce simte, dar fara prea multa filosofie). M-au cam lasat de capu meu de la o vreme, dupa multe scandaluri, m-am potolit si eu, m-au maturizat toate certurile, toate scandalurile. Acum locuiesc 85% singura, imi fac singura rostu din banii pe care ii am de la ai mei, imi vad de scoala, nu fac sex club sau carciuma ori altele din apartamentul meu, cum fac multi care de abia gusta dulceta inselatoare a libertatii. Mereu am fost genul care am stiut ca nu e nimeni responsabil sa ma faca pe mine fericita, implinita si asta depinde numai si numai de mine, de aceea am multe remuscari si cu notele de la scoala cand nu-mi tintesc obiectivele, nu ca as fi mare minorosita cu scoala ca stiu ca nu conteaza prea mult, dar macar acolo, sa doarma ai mei linistiti ca imi vad de alele mele, sa zic ca banii pe care ii primesc sunt cat de cat "curati", sa nu fiu chiar curva intretinuta si sa nu depun nici minimu minimorum… Ce alteceva as putea face? Desi sunt in clasa a 12-a nu m-am apucat deloc de invatat pt BAC, am noroc ca le prind repede, vanez notele oarecum, dar raman si cu ce trebuie, nu ar fi o problema, dar tot am remuscari ca nu fac ce ar trebui facut… Ca sa inchei cu ai mei,  saracii de ei, nici ei nu stiu ce e pentru mine, ce ar trebui sa fac, i-am multumit destul de mult pana acum, am profitat si eu de bunatate lor, dar dupa ce o sa fac.. nu vr sa fiu curva lor intretinuta, nu vreau sa o inchei nici prea brusc cu ei, sunt destul de depasiti de ce face tineretul in zilele noastre, nu se pot adapta, mi-e mila de ei sincer, si ii iubesc asa cum sunt, sunt multumita ca am invatat sa- i apreciez cat inaca nu e prea tarziu…
Pe lang asta mai e un baiat, il iubesc, e un copil, desi e doar cu 3 luni mai mic decat mine… e foarte infantil, sta intr-un anturaj gresit, il trage in jos, ma regasesc exagerat de mult in felul lui de a fi, parca as fi eu acum 3 ani, pana la tulburarile din familia mea, cand inca credeam ca tot ce zboara se mananca. Vreau sa-l ajut, e foarte rasfata, desi cred ca are o conditie materiala sub a mea, parintii si gagica lui ( exacerbat de bogata, tipa s-a nascut cu banii in mana) il rasfata continui si incearca sa nu-l lase sa vada realitatea,e abolsut un parazit social, fara nicio ezitare zic asta. Dar tin la el, il gasesc atat de vulnerabil, cand toti golanii, toate haimanlele cu care umbla rad de el, de naivitatea lui. Am incercat de fiecare data sa ma apropi de el, dar de fiecare data mai mult vorbeam pentru prietenii lui nu pt el, cei de care el e nedespartit. Ei sunt foarte ok, dar stiu ca nu sunt facuta sa stau cu ei, nu ma pot preface ca el, intr-un mediu nepotrivit. Am tras de el cat am putut, am fost si femeai si barbatu, hai de ia tema, hai ca o sa fie bine, du-te si scuteste-l fara ca macar el sa stie la alti profeosri, cheama-l la scoala, tine-l la curent cu ce trebuie fara sa l sufoci, ce dracu sa i mai fac… el micutul a apreciat, mi-a vorbit frumos, am fost cea mai apropiata fata din clasa si sunt in continuare.. i - am facut cadouri, i am trimis scriosri cu adresa gasita prin carnete si buletine de la sefu clasei, am rupt mult din mine, nu ma plang nu e ceva de drama recunosc, dar ce sa mai zic, mi-a placut si imi place, asa rece cumt sunt e singura persoana care mi-a scos sufletul la iveala, iubindu-l neconditionat pe el, asa am invatat sa apreciez si efortl alor mei pentru mine
Legat de viitor, desi mi s -a spus ca medicina e pentru mine, nu vreau sa-i pun la chealtuiala pe ai mei cu taote meditatiile si taxele. Am ales sa ma duc la ASE la cibernetica sau macar la informatica economica, in cel mai rau caz la ceva marketing in limba engleza. 3 ani invat aia e, poate o meditatie maxim la info ceva programre limbaj si aia e sa fac ceva sa traiesc nu neaprat sa-mi placa, ca asta e, banu imi place nu ceea ce fac, asta e realitate. la muca nu ne ducem la joaca… si la videochat daca esti zabesti faci, ca terbuie ca vrei banu, nu ca mama ce happy esti tu
si ca tot am zis, da si videochat as face asta e nu mai vreau sa traiesc la nesfarsit pe spatele alor mei, chiar daca ei asta vor, vreau sa traieasca si ei, iara din toti banii lor or sa mi cumpere un apartament in bucuresti ( acu traiesc in provincie)
altceva ce sa mai zic, sunt invatata cu banu,, am 3000 de lei la mine, ii cheltuiesc doar pe mancare, meditatii, si rar ceva hainute sau alinturi la luna, sau mai mult. nu mi place sa arunc cu banu, pretuiesc foarte mult lucurile, nu mi-am spart niciodata telefonul mobil de ex :))
nu fumez, decat la ocazii, si pot sa stau fara si luni la rand, de baut la fel, imi place sa ma imbat am simtit betita, e tare, dar nu abuzez, as vrea sa iau si mai mult, nu am prejudecati pentru cine consuma, totusi nu as abuza, ma gadnesc in primul rand la bani si stiu ca sunt destul de stoica cand vine vorba de vicii
as vrea doar sa scap de junk food, singurul meu viciu care ma incremesnte, ma oboseste… nu ma lasa sa fac tot ce mi-am propus
in ultimul rand, as mai putea spune ca fac parte din categoria aceea de romani, care ar prefera sa-si rupa putin carca sau sa se umileaca putin ori cel putin sa se chinuie putin si sa inceapta totul de la zero pentru un salariu mai frumos in afara decat aici pe 12 milioane, pe care sa fim sinceri azi ii ai maine nu-i mai ai (desi ai mei nu prea sunt de acord cu asta, cu "strainataturile", vesnicul motiv ca terbuie sa ai pe cineva acolo *eyes rollig*)

cateva lucruri care imi plac la mine: nu-mi e rusine sa ma umilesc cand stiu ca ceva merita, nu am probleme sa ma exprim liber, spun orice prompt in fata fata ezitare, am incercat de fiecare data sa gandesc "out of the box"

concluzionati voi, e bine ce fac? nu e bine? incotro ma indrept spre modelul de sfanta inima curata sau curva egosita si ciufuta? voi triumfa cumva cu atitudinea asta de jeg a mea? chiara asa de cacat e viata mea sau am facut-o eu, m-au imbatranit gandurile degeaba?

P.S.: am avut draci rau sa scriu asrta pentru ca am picat orasu azi si cand ma gandesc cati bani am dat si ca doar din niste emotii de cacat, ca eu conduceam chiar ok nu ca taote pizdele care nu fac nimic si culmea mai si iau permisu :/

13'531
2
comentarii

Captivegirl

o viata de cct, pe bune! Am 19 ani, și sunt o fata captiva în propria-i viață. Nu am voie sa fac nimic cu viata mea, regula de cct impusa de ai mei, cică pana la 25 de ani. Eu nu am voie sa ies din casa, nu am voie sa merg într-un club, la cumpărături, sau oriunde altundeva. Sa nu mai spun ca cea care ar trebui sa ma sprijine și sa ma ajute se comporta ca un bully cu mine. Pentru ea sunt proasta, bună de nimic, neîndemânatica. Îmi doresc asa mult sa scap de viata asta, încât ma gândesc serios sa fug de acasă. Ah, am un iubit cu care ei nu sunt de acord pentru ca vai vezi doamne cine știe ce intenții are,cu toate ca ei nu își dau silința sa îl cunoască because why bother? Cum sa scap? Să-mi tai dracu venele și sa sângerez pana la moarte ar fi cea mai sigura soluție.

13'521
1
comentariu

OptyckAndrei

Salut. Am si eu o viata de c***t

-Am 20 de ani si am tulburare bipolara si ADHD.

Din cauza depresiei cauzate de tulburarea bipolara sunt mereu obosit si somnoros. Medicamentele ma fac la fel. Nu pot tine un job din cauza inatentiei ( Deficit de atentie cu hiperactivitate = ADHD), din cauza unei leziuni in zona capului cu o catarama de fier in generala.

In scoala am fost batjocorit si am ramas cu trauma, nu am prieteni si nu pot tine o relatie interpersonala cu nimeni, ma vad drept un sociopat. Am lucrat o luna dar mi-a fost foarte greu,sunt la facultate anul I si vreau sa ma angajez dar am temeri din cauza asta, ca nu voi putea lucra, nu sunt puturos doar lipsit de vlaga si motivatie, desi ma chinuiesc si la sala mult. Am nenumarate probleme din cauza ADHD-ului fiind impulsiv si rastit si nu pot avea o viata sexuala normala. De fapt nici nu am pupat o fata in viata mea eci nu ar fi ceva neobisnuit. Vreau sa plec din tara cat mai repede, din cauza suferintei si a saraciei, si a lipsei de ajutor in viata mea, fiind jignit de propria mea mama, si sa dispar in lume ,mi sa urat de viata si vreau sa scap. Ma simt asfixiat si sugrumat de problema asta. Ma urasc dar sper ca dupa licenta sa scap undeva unde sa nu ma mai intorc. Am avut ganduri suicidale in trecut si stresul ma ucide, la fel si anxietatea. Multi cred ca sunt un egoist, puturos si bun de nimic, cand de fapt eu sufar in tacere si mi se fac glume proaste cateodata. Din cauza deficitului de atentie a trebuit sa schimb si facultatea, pierzand bursa si o parte din pensia alimentara si am pierdut si un an din viata mea degeaba. Macar de tratamentul m-ar fi ajutat mult, dar mai mult ma adoarme, nu sunt nebun, doar suferind. Macar de as avea cu cine vorbi cand sufar de depresie.

13'519
1
comentariu

Kevlar

Salut, am mai postat o data sub acelasi pseudonim, era vorba despre faptul ca incercasem in urma cu ceva ani sa dau la armata si m-au respins la vizita medicala, ei bine, acum, am dat din nou si am reusit sa trec peste prostia aia de vizita medicala cu analizele lor, m-am antrenat intens, sala, traseu, alergare.
Am fost la breaza am dat probele psihologicul care consta in doua teste: testul de inteligenta si testul de autocunoastere si probele sportive traseul si alergarea pe distanta de 2000 m sub 8 min si 20 sec pentru punctaj maxim.
Ei bine la sportiv am luat punctaje maxime iar la psihologic punctaj destul de bun, ca rezultat am fost printre primii, am avut punctaj mare, 15 si ceva.
Apoi am fost si la constanta sa dau probe pentru ca am optat pentru marina, le-am luat si acolo, imaginati-va o gramada de bani cheltuiti pe pregatire si deplasare, plus multe alte maruntisuri.
Acum cand s-a facut repartizarea am fost nerepartizat, cand m-am uitat pe tabel vad ca au fost repartizati multi cu punctaje mult mai mici decat mine si anume, 9, 10, 11, nu-mi venea sa cred.
Viata de cacat si societate de cacat. Tin sa mentionez ca stau cu bunicamea si imi doream foarte mult sa intru in armata ca sa scap de aici sa imi fac un rost, insa am primit o alta teapa marca Romania.
Acum trebuie iar sa ma angajez la patron ca sa ma frece pe un salariu de nimic si sa ma tina si peste program, m-am saturat, imi vine sa ma spanzur.
Armata era singura solutie sa scap din cacatul asta, nu am prietena, nu am prieteni, nu am pe nimeni si nimic, am doar un catel. VDC.

13'517
3
comentarii

kaneki

Revin ...a trecut ceva vreme de cand am postat pe aici :) . Viata mea e in contiuare de cacat:
-acum nu am prietena de 2 ani jumate
-nu am facut sex de 2 ani
-tata s-a imbolnavit grav (a fost in coma 3 zile, si 2 saptamani a sat prin spitale…dupa care alte 3 saptamani la pat acasa)
-eu am probleme mari cu politia din cauza unei minore cu care am fost acum 3 ani (am avut perchezitie diicot acasa..mi-au confiscat niste obiecte…printre care si laptopul pe care abia il cumparasem)..in fine, l-am recuperat…acum scriu de pe el.
-sunt pe cale sa-mi pierd locul de munca din cauza minorei cu care am fost acum 3 ani..pentru ca in curand o sa am cazierul patat de prostiaa aia pe care am facut-o cand eram mai tanar si nestiutor
-tata nu mai poate sa lucreze, asa ca mama o sa fie singura care aduce bani acasa in cazul in care eu imi pierd serviciul…si mare parte din bani..eu ii aduc..practic o sa stam 3 oameni pe un salariu minim pe economie daca-mi pierd locul de munca
-justitia in romania actioneaza foarte len (le-a luat aproape 3 ani sa ma traga pe mine la raspundere ca m-am culcat cu o minora) si acum imi distrug mie viata pe care cu greu am readus-o pe linia de plutire
Deci ...da sunt intr-o situatie delicata.
..........
Dar eu sunt optimist. Eu am invatat din propriile geseli, si consider ca o sa fie totul bine.
Inca n-am timp sa pun totul la punct…pentru ca lucrez aproape tot timpul in care nu dorm…dar o sa fie totul bine.
Am enumerat subpunctele de mai sus..ca sa intelegeti ca unii au probleme mai mari decat o dragoste neimpartasita sau alte bullshituri.Dar de o vreme au inceput sa se miste treburile mai bine.
Chiar zilele trecute am primit vestea ca tata e mai bine (eu locuiesc in alt oras fata de parinti..dupa cum am spus..locuiesc singur…cu chirie), si in plus mi-au marit si salariul. Seful meu stie de problema mea cu politia si ma ajuta cum poate(zile libere/ore suplimentare ca sa fac rost de bani)...parintii ma sustin..si o parte din rudele care stiu de problemele din familia mea..ne-au sustinut atat financiar cat si moral….tot ce mai imi ramane de facut este sa mimi gasesc pe cineva dupa ce se termina toata treaba asta cu politia, si sa-mi vad de viata.
Sunt bucuros ca familia este langa mine. Restul se rezolva in timp. Nu o sa intelegeti cat de importanta este sanatatea si libertatea pana nu ajungeti intr-o situatie asemanatoare cu a mea…

13'504
2
comentarii

Kazimira6

Buna ziua. Nu stiu cum sa încep dar eu ma gandesc doar la legale. Simt ca viata mea nu are rost fara ele dau fara alt drog iar eu si cu prietena mea , Simona vream sa ne spargem in fiecare zi pe Lucy. Credem ca viata nu are niciun rost pentru noi asa ca vream sa ne sinucidem. Deja ne am rezervat planul pe viitor si eu vreau sa mor de la o supradoza de xanax. Ma cert in fiecare zi cu parintii si mi s a luat de fetele lor se animale din canale. Credeti ca ma puteti ajuta?

13'499
3
comentarii

wsdf

1.70
15 ani
parinti de cacat, nu ma sustin deloc, cateodata as vrea sa mor, azi m-am taiat pe mana si am incercat sa ma spanzur * cringe, stiu, dar m-am saturat sa tin in mine*
in fiecare noapte plang
am o sora la fel de rea ca si parintii mei
nu am prieteni ( toti sunt serpi )
fumez
nu beau
nu trag legale
nu suport tradatorii, falsii, etc
duc lipsa de afectiune
ascult nimeni altu, kazi ploae, dragonu

13'524
Nici un
comentariu

MomentoMori

Ce sa zic? Nu pot spune ca am avut cea mai de cacat viata, poate toata problema a fost la mine, la felul cum am fost educata si la felul cum privesc lucrurile. Mai mult sau mai putin probabil toti dintre voi ai trait expriente comune din ceea ce urmeaza asa ca nu ma voi supara sa primesc "ai meritat" pentru ca asta e…
Am 18 ani, maine poimaine fac 19, complet confuza legat de tot si de toate, ma scarbesc total diferentele dintre oamenii pe care ii intalnesc in viata de zi cu zi, intr-o parte daca te uiti vezi numai fite pe stomacu gol si golaneala de 3 bani, iar daca te uiti in cealalta parte saracie, autovictimizare, lasitate dusa la extrem, sclavi comozi cu conditia lor mizera…
Sunt la cotitura si nu stiu cum voi fi, mai mult ca sigur viata mea va fi in unul dintre arhetipurile acestea, indiferent ce s-ar alege, vor fi regina fitelor ori sfanta mahahaleli ( exact ca si in cazul lui Freod: curva sau madona, care?)
Hai pe rapid cateva chestioare despre mine: sunt pitica ( nu cea mai, da sunt), mai plinuta, materialista ( de ce nu?), hiperanalitica, hipersensibila, ma ascund intr-o carapace, ma prefac nepasatoare, rece cand de fapt urlu de emotie la fiecare pas. Am niste parinti minunati, muncesc mult pentru mine, au incredere in mine, desi n-o arata. Mi-e greu sa-i trag de limba, nu mi place sa-i presez, dar la mine in familie nu prea se discuta despre ce simtim si mai mult despre ce facem ( si aia destul de putin, se considera ca fiecare ne stim rostu fara alte planificari, fiecare face ce simte, dar fara prea multa filosofie). M-au cam lasat de capu meu de la o vreme, dupa multe scandaluri, m-am potolit si eu, m-au maturizat toate certurile, toate scandalurile. Acum locuiesc 85% singura, imi fac singura rostu din banii pe care ii am de la ai mei, imi vad de scoala, nu fac sex club sau carciuma ori altele din apartamentul meu, cum fac multi care de abia gusta dulceta inselatoare a libertatii. Mereu am fost genul care am stiut ca nu e nimeni responsabil sa ma faca pe mine fericita, implinita si asta depinde numai si numai de mine, de aceea am multe remuscari si cu notele de la scoala cand nu-mi tintesc obiectivele, nu ca as fi mare minorosita cu scoala ca stiu ca nu conteaza prea mult, dar macar acolo, sa doarma ai mei linistiti ca imi vad de alele mele, sa zic ca banii pe care ii primesc sunt cat de cat "curati", sa nu fiu chiar curva intretinuta si sa nu depun nici minimu minimorum… Ce alteceva as putea face? Desi sunt in clasa a 12-a nu m-am apucat deloc de invatat pt BAC, am noroc ca le prind repede, vanez notele oarecum, dar raman si cu ce trebuie, nu ar fi o problema, dar tot am remuscari ca nu fac ce ar trebui facut… Ca sa inchei cu ai mei,  saracii de ei, nici ei nu stiu ce e pentru mine, ce ar trebui sa fac, i-am multumit destul de mult pana acum, am profitat si eu de bunatate lor, dar dupa ce o sa fac.. nu vr sa fiu curva lor intretinuta, nu vreau sa o inchei nici prea brusc cu ei, sunt destul de depasiti de ce face tineretul in zilele noastre, nu se pot adapta, mi-e mila de ei sincer, si ii iubesc asa cum sunt, sunt multumita ca am invatat sa- i apreciez cat inaca nu e prea tarziu…
Pe lang asta mai e un baiat, il iubesc, e un copil, desi e doar cu 3 luni mai mic decat mine… e foarte infantil, sta intr-un anturaj gresit, il trage in jos, ma regasesc exagerat de mult in felul lui de a fi, parca as fi eu acum 3 ani, pana la tulburarile din familia mea, cand inca credeam ca tot ce zboara se mananca. Vreau sa-l ajut, e foarte rasfata, desi cred ca are o conditie materiala sub a mea, parintii si gagica lui ( exacerbat de bogata, tipa s-a nascut cu banii in mana) il rasfata continui si incearca sa nu-l lase sa vada realitatea,e abolsut un parazit social, fara nicio ezitare zic asta. Dar tin la el, il gasesc atat de vulnerabil, cand toti golanii, toate haimanlele cu care umbla rad de el, de naivitatea lui. Am incercat de fiecare data sa ma apropi de el, dar de fiecare data mai mult vorbeam pentru prietenii lui nu pt el, cei de care el e nedespartit. Ei sunt foarte ok, dar stiu ca nu sunt facuta sa stau cu ei, nu ma pot preface ca el, intr-un mediu nepotrivit. Am tras de el cat am putut, am fost si femeai si barbatu, hai de ia tema, hai ca o sa fie bine, du-te si scuteste-l fara ca macar el sa stie la alti profeosri, cheama-l la scoala, tine-l la curent cu ce trebuie fara sa l sufoci, ce dracu sa i mai fac… el micutul a apreciat, mi-a vorbit frumos, am fost cea mai apropiata fata din clasa si sunt in continuare.. i - am facut cadouri, i am trimis scriosri cu adresa gasita prin carnete si buletine de la sefu clasei, am rupt mult din mine, nu ma plang nu e ceva de drama recunosc, dar ce sa mai zic, mi-a placut si imi place, asa rece cumt sunt e singura persoana care mi-a scos sufletul la iveala, iubindu-l neconditionat pe el, asa am invatat sa apreciez si efortl alor mei pentru mine
Legat de viitor, desi mi s -a spus ca medicina e pentru mine, nu vreau sa-i pun la chealtuiala pe ai mei cu taote meditatiile si taxele. Am ales sa ma duc la ASE la cibernetica sau macar la informatica economica, in cel mai rau caz la ceva marketing in limba engleza. 3 ani invat aia e, poate o meditatie maxim la info ceva programre limbaj si aia e sa fac ceva sa traiesc nu neaprat sa-mi placa, ca asta e, banu imi place nu ceea ce fac, asta e realitate. la muca nu ne ducem la joaca… si la videochat daca esti zabesti faci, ca terbuie ca vrei banu, nu ca mama ce happy esti tu
si ca tot am zis, da si videochat as face asta e nu mai vreau sa traiesc la nesfarsit pe spatele alor mei, chiar daca ei asta vor, vreau sa traieasca si ei, iara din toti banii lor or sa mi cumpere un apartament in bucuresti ( acu traiesc in provincie)
altceva ce sa mai zic, sunt invatata cu banu,, am 3000 de lei la mine, ii cheltuiesc doar pe mancare, meditatii, si rar ceva hainute sau alinturi la luna, sau mai mult. nu mi place sa arunc cu banu, pretuiesc foarte mult lucurile, nu mi-am spart niciodata telefonul mobil de ex :))
nu fumez, decat la ocazii, si pot sa stau fara si luni la rand, de baut la fel, imi place sa ma imbat am simtit betita, e tare, dar nu abuzez, as vrea sa iau si mai mult, nu am prejudecati pentru cine consuma, totusi nu as abuza, ma gadnesc in primul rand la bani si stiu ca sunt destul de stoica cand vine vorba de vicii
as vrea doar sa scap de junk food, singurul meu viciu care ma incremesnte, ma oboseste… nu ma lasa sa fac tot ce mi-am propus
in ultimul rand, as mai putea spune ca fac parte din categoria aceea de romani, care ar prefera sa-si rupa putin carca sau sa se umileaca putin ori cel putin sa se chinuie putin si sa inceapta totul de la zero pentru un salariu mai frumos in afara decat aici pe 12 milioane, pe care sa fim sinceri azi ii ai maine nu-i mai ai (desi ai mei nu prea sunt de acord cu asta, cu "strainataturile", vesnicul motiv ca terbuie sa ai pe cineva acolo *eyes rollig*)

cateva lucruri care imi plac la mine: nu-mi e rusine sa ma umilesc cand stiu ca ceva merita, nu am probleme sa ma exprim liber, spun orice prompt in fata fata ezitare, am incercat de fiecare data sa gandesc "out of the box"

concluzionati voi, e bine ce fac? nu e bine? incotro ma indrept spre modelul de sfanta inima curata sau curva egosita si ciufuta? voi triumfa cumva cu atitudinea asta de jeg a mea? chiara asa de cacat e viata mea sau am facut-o eu, m-au imbatranit gandurile degeaba?

P.S.: am avut draci rau sa scriu asrta pentru ca am picat orasu azi si cand ma gandesc cati bani am dat si ca doar din niste emotii de cacat, ca eu conduceam chiar ok nu ca taote pizdele care nu fac nimic si culmea mai si iau permisu :/

13'520
Nici un
comentariu

Paul_Tony

Deci am gasit acest site de la un prieten care si el se simtea depresiv,dar oricum
Cred ca si eu am o viata de cacat,Nu cred ca ar trebui sa incep sa spun ca nu am prieteni,viata sociala chesti Deoarece facand aceasta postare cred ca veti realiza din start cam inceputul…
Tot timpul ma simt gol,Genul acela de gol in care ma simt ca o camera de supraveghere…Ma uit cum viata merge inainte pentru toti iar mie parca este pe pauza sau repetare,Ma simt de parca sunt un robot .Ma trezesc,Frec menta la scoala,Ajung acasa ma joc jocuri video,Ma culc.Si asta se repeta in fiecare zi de multi ani,Parca as fi intrun film fara sens.Si asa incepe povestea ,Cand mam nascut mam nascut dintro aventura farca dintrun film de comedie,Mama mea in varsta de 30 de ani sa culcat cu tatal meu in varsta de 70 de ani…Doar aceasta fraza merita un oscar pentru cea mai fucked up parinti,daca iai putea numi asa,am crescut alaturi de mama mea pana la 7 ani deoarece tatal meu era casatorit cu altcineva intrun apartament modest…Care era cumparat de el.Inainte sa fiu nascut mama mea traia intro garsoniera de tot jegul de 5 metri patrati si o baie cu doar o toaleta,Deci presupun ca aventura asta avea simplul scop sa se imbogateasca,Oricum la varsta de 7 ani mama mea a murit de cancer…Chestia ciudata este ca nu am plans la inmormantarea ei sau anii de dupa cand am mai crescut.Sincer nu o cunosteam iar singura amintire cu ea Este cand am facut o boacana si imi amintesc cum stateam in coltul camerei mele iar ea lovinduma cu un bat subtire..Singura…SIngura amintire cu ea este cand ma batea…Dar nici nu pot spune ca amintirea era cu ea Imi amintesc doar umbra ei? trupul fara fata sau semne distinctive.adica daca miai arata o poza cu ea si nu miai spune cine este,Eu nu as recunoasteo,nici macar vocea ei,Oricum dupa ce a murit am mers sa locuiesc cu tatal meu invarsta,care tocmai a divortat de sotia lui(nu mama mea) deoaree aflase de aventura,Femeia aceea ma invinuia pe mine ca era vina mea ca mam nascut si ca totul era perfect pana mam nascut eu.Viata la el? oribila nu ma asculta nici o data e genul de om imganfat care doar varianta lui e corecta si restu gresite,La varsta de 16 ani am 1,57…Deci mic de statura si 45? de kg,Deci sunt slab si mic firav ca o pana,Nu ma pot imbraca in haine la moda doar in haine vechi de ani buni si de femei,arat ca genul ala de copil care apare la reportaj la protv care mananca veverite si bea apa din belti.Dantura mea este oribila imi lipsesc 3 masele din gura plus 3 dinti,iar restu galbeni si cariati,Eu nu stiu ce e ala zambet iar cand vorbesc incerc sa nu imi arat dinti ba prind vorbind incet sau miscand buza deasupra lor,nu am o freza de baiat ci una gen lins de vaca,Pur si simplu un par neted pe cap parca i desenat,Aparitia mea fizica este oribila Arat ca unul de 12 ani cu totul ca am 16,Ma imbrac ca un boschetar cu haine rupte si de femei,o dantura de parca bag 5 pachete de tigari pe zi,Ce sa mai spun sunt oribil la corp,Prieteni nu am deloc La scoala ma iau toti in batjocura dar cand cam un test sau ceva vin toti la mine sa le dau sa copieze,aveam un prieten care care ne cunoastem de multi ani dar am pierdut legatura,Mai vorbesc din cand in cand cu 2 tipi si o fata pe internet dar si aia sa cam dus,,, a da eu ii minteam ca sunt ceva bogatan cu vila si piscina doar sa ma creada ei calumea,ne stim de vro 2 ani si ei defapt nu stiu nimic despre mine doar minciuni,Pentru ei sunt cu totul o alta persoana si nu mar accepta cum is eu defapt,acum recent cred ca au pus cap la cap minciunile mele si cam incep sa se intrebe cine sunt eu defapt,de aceea vorbim tot mai rar ca sa evit asta.tatal meu ma uraste si ma injura iar tot timpul da vina pe mine,am si o sora vitrega de 40 de ani,care ma injura mai ceva ca tigani la cort,Eu is pe scurt oaia neagra a familiei,cand lumea ma vede cutatal meu care acum are 88 de ani cred ca imi este bunic…Incearca tu sa i explici cuiva ca e defapt tatal tau,trecutul meu este de cacat si o minciuna,Prezentul la fel,Momentan pot spune ca nu am nici un prieten,doar amici genu ala de amic care mai vorbesti din craciun in pasti,Recent mam entuziasmat cum nu am fost niciodata deoarece am cunoscut o fata pe nume rebeca care am devenit Foarte buni prieteni,Aveam multe in comun de la o familia ciudata si viata de cacat,Dar recent neam certat urat dintrun motiv stupid si din nou ma simt gol,dupa o pauza la convirbiri de vreo cateva luni am reinceput sa vorbim dar vad ca ea incearca sa imi spuna in cel mai politicos mod ca nu mai vrea sa aiba de aface cu mine.dar eu tot incerc sa ma reconectez cu ea.Ai putea spune ca e iubire? Eu nu,eu nu stiu cam sa simt nici un sentiment.Eu sunt genul ala de om ca o planta,nimeni nu stie de mine iar eu nu stiu de nimeni.Nu mai simt ce e aia tristete deoarece de cand sunt mic asta am parte in fiecare zi.iubire nu stiue ce este deoarece nu mia fost accordata mie iar creierul meu nu a reusit sa inteleaga ce inseamna.Din ce ati citit ati spune sa sunt furios pe viata mea,pe familia mea Dar nu sunt Nu stiu sa simt nici o emotie,fie ura,bucurie,tristete.De cand ma stiu nam primit iubire deci eu nu simt acel sentiment ,ura? tristetea? de mine pot sa se rada toata clasa ca sunt indiferent Cand imi spun colegi ,,Sugema,, eu le raspund bine mai tarziu.Nu vad sensul spunand altceva deoarece ei ma vor insulta inapoi iar asta va continua la infinit.Daca vor sa se rada de mie sa ma vada umilit eu le dau asta pe tava ca sa termine cu mine mai repede .nu simt nimic parca sunt un subiect de laborator,orice iai face nu plang,rad,ma infuriu.Tot ce ma oprit sa nu ma sinucid a fost gandul ca partea asta din viata e ca un job,La 18 ani imi voi da dmisia si voi pleca de aici.Pentru intotdeauna sa incep o viata altundeva departe de acest loc.Si uite aici scriu al 5813 caracter,la inceput am vrut sa scriu povestea pe scurt sa nu o lungedc dar presupun ca mam eliberat aici,fiindca nimeni nu ma va judeca.Stiu ca nu multa luma va citi asta dar astazi pentru primadata intro gramade de timp simt…Simt ceva Simt ca mam eliberat ca nu sunt stresat.Simt ca sunt Liber

13'494
6
comentarii

Anonimaaa

La liceu sunt batjocorită mai mereu, nu am prieteni deloc adica inainte mai aveam dar i-am pierdut pe toti si ma simt foarte singura si trista mereu ma gandesc la chesti triste de cateva ori chiar m am gandit la sinucidere si nici nu am cu cine vorbi despre ce simt nu mai pot simt ca nimeni nu ma intelege si ca nimanui nu ii pasa simt ca traiesc degeaba nici macar parinti mei nu imi acorda atentie deloc pentru ca sunt plecati mereu si chiar daca nu ar fi plecati nu si ar da seama ca am ceva .Incerc sa par ca nu ma afecteaza toata badjocora asta si ca sunt indiferenta dar nu e asa.Pe langa astea nu am deloc incredere in mine si urasc totul la mine de la aspect la comportament si gandire

13'489
3
comentarii

Crybby

Am o VDC.Am 16 ani si mi-am inchis viata alaturi de un cioban de 25 de ani. Muncesc toata ziua ca sclava si nu aud un singur multumesc. Ba din contra. Sunt jignita la orice pas. Iert mereu,tac si inchit. Fumez ca sa ma mai linistesc dar nu ma lasa jegu asta sa mai fumez. Imi zice ca ii mananc banii dar eu nu mi-am mai cumparat un sutien de 2 ani. In trecut m-am taiat pe maini din cauza parintilor ,rudelor mele si a "iubitilor" pe care i-am avut. Acum sunt in stare sa imi tai gatul din cauza oamenilor din jurul meu.

13'495
3
comentarii

anonim97

Poi sa incepem cu inceputul:
-21 ani,nu am reusit sa termin decat liceul din cauza problemelor mele de natura mentala depresie,anxietate dupa aceea punem la socoteala problemele fizice am anemie si sunt subnutrit pentru varsta mea am avut de mic problema asta(50kg,1,73) cat un miel la taiere.
-nu am prieteni cu care sa vorbesc sau sa-mi vars oful si nici familia nu este prea intelegatoare cu mine avand in vedere ca am terminat o cura continua de la 18 ani cu antidepresive plus de asta nu am avut niciodata iubita din cauza problemelor mentionate mai sus
-m-am nascut intr-un oras foarte saracacios cu putine locuri de munca de aceea din cauza starii mele de sanatate nu prea mi-am gasit de munca mentionanad ca orasul nu are decat 6km patrati si unde gaseam trebuia un efort considerabil de aceea si moralul meu este la pamant pentru ca nu am reusit sa termin decat liceul nu mai am ce face in momentul asta sunt un ratat poate imi merit soarta.
-poate ca ma judec prea tare dar sunt foarte imatur pentru varsta mea poate si din cauza depresiei care ma sufoca zi de zi sunt constient ca trebuie sa fac ceva cu viata mea sa ma ridic cumva dar gandurile negre apar iarasi si dau cu moralul la pamant.
-din cauza problemelor mele scolare din timpul liceului imi adancea mai tare depresia gandidu-ma la bacul pe care nu am reusit sa-l iau din cauza problemelor mele si dificultatii de invatare mai ales la matematica un infern vazandu-ma fara niciun viitor fara nici o bucurie cel putin fata de mama care m-a crescut singura impreuna cu o sora mai mare cu 7 ani
-nu am pretentia la empatie sau intelegere este singurul loc unde ma pot descarca fara ca ceilalti sa stie oricum sunt si foarte slab de inger de aceea maica mea si sora mea sunt foarte speriate de mine sa nu fac vreun gest necugetat din pacate sau din fericire imi este frica sa ma sinucid iti trebuie curaj foarte mult iar mie imi este frica sa traiesc dapoi sa mor incheiend cu o gluma sinistra
-de mic am suferit atacuri de panica la scoala eram batut de invatatoare,colegi,cateodata si profesori dar eu acceptam pentru ca imi era frica sa spun acasa gandidu-ma ca o sa mananc mai multa bataie mai ales ca invatatoarea era si materialista nu ii invata decat pe cei instariti daca vroia sa imi explice ceva si nu intelegeam mancam bataie grup alo comanda oricum multi ar crede ca sunt intamplari rupte de realitate pentru mine sunt fapte petrecute si incheiate din scoala si copilarie
-tata dadea in maica mea la sarcina cu mine si m-am nascut prematur la 8 luni era un alcoolic notoriu o invinetea mereu pe maica mea iar pe sora-mea a pupato pe gura din fericire neajungand la….stiti voi treaba aia.
-nu am tinut legatura niciodata cu taica meu asta pentru ca el statea aprope de scoala dar refuza sa ma vada nu vroia ma ura pentru ca platea pensie alimentara a venit la liceu sa ma intrebe daca scapa de mine sau nu cu banii la 18 ani atata in rest cu el nu am vorbit niciodata pentru ca nu vroia dar sincer cu timpul am inceput sa-l urasc pentru faptul cand ii vedeam pe altii cu familii normale cu doi parinti.
-in prezent….astept doar o speranta vreau doar sa-mi gasesc ceva de munca si sa fiu un om macar demn daca nu extraordinar sunt cu moralul la pamant nu mai am nicio asteptare dar repet poate sunt doar un copil imatur si prost care nu a dat inca piept cu viata dura si grea din realitate.
-inca ceva in 5-8 aveam o profesoara de romana care ma maltrata tot timpul dadea in mine ma brusca tinea sa ma faca de ras de fata cu restul fiind si cea mai severa profa din scoala vroia perfomanta tin minte si acum la o ora mi-a dat cu dita cartea in cap degeaba eu scriam in banca
-am un singur prieten cu care nu prea mai vorbesc dar el cel putin si-a gasit un job cu liceul fiind o persoana solida si impunatoare si fara depresie….fata de mine el este mai diferit a facut si imprumut la banca 150 de mil pentru mine asta este curaj pur avand in vedere salariile din Romania dar ma rog….cel putin face ceva si nu este cretin ca si mine sau papa lapte si cum m-a vazut tot timpul fara un job el probabil nu s-a prins ca am o problema mi-a fost jena sa-i spun problemele de nivel psihic simt ca nu am cui sa ma descarc societatea nu place depresivii vrea oameni competenti, capabili ,maturi.Am sa inchei pentru ca simt deja ca am rezumat o parte importanta sau mai putin buna din viata mea:C’est la vie sau cu melodia asta pentru ca muzica mi-a ramas singurul remediu:
https://www.youtube.com/watch?v=2VVb1CvrTcI(Ombladon) sunt fan Parazitii no offence.Pace!

13'491
2
comentarii

azalea

M-am indragostit de un tip pe care-l vad la un curs o data pe saptamana sau de 2 ori,e cel mai cool tip ,toate femeile il vor,socializeaza cu ele…in fine…imi arunca si mie cateva priviri insistente,credeam ca ma place dar nu poate sa faca first move…nu stiu de ce..in fine.l-am gasit pe fbk..deoarece timpul a trecut cam 6 luni si nimic nu s-a intamplat,.....eram intr-o zi ca un freak pe fbk-ul lui si din greseala am apasat(era soare nu vedeam bn ecranul telefonului) am dat follow la profil,wow am innebunit de ciuda mai ales ca nimic nu s-a skimbat dupa asta,a doua zi am dat unfollow

Ce pot sa fac?Voi ce credeti?Se uita la mn dar nimic….este o chestie -sunt mai mare cu 10 ani decat el,poate m-a gasit pe google.Oricum doar pe el in vreau,este cel mai frumos,saten cu ochii verzi,e super.
Oricum nu am bani,nu sunt nici frumoasa nici urata,vreau doar sa vb cu el,sa ies la o cafea ,atat.Nu-mi fac vise.

13'485
4
comentarii

ajutor112

Salut tuturor ! Cred ca , cu totii am venit pt acelasi motiv aici ...pt a ne descarca . Sunt o persoana depresiva , nu am chef de viata si asta se cam intampla de 4 ani.Am insomnie , simt ca un venin imi curge prin vene in loc de sange ...doare.Nu stiu daca e mai rau la scoala ca acasa…imi pierd increderea in persoane si nu vorbesc cu nimeni despre ce mi se intampla.Inceec sa fiu zen sa ma simt bine ..poaye chiat sa visez si dupa ma trezesc la realitate.Cam asta este o zi din viata mea ...o saptamana ....un an….o infinitate…..VDC

13'476
5
comentarii

Hope.life

Este 6 dimineața .. oftez adânc si scriu pe google “ viața de cacat “ .
Asa am găsit acest site, am citit ceva rânduri si in majoritatea m-am regăsit.
Am senzația ca, fac parte dintr-un joc . Si jucătorul meu este un gamer prost, grăbit..
Prea multe probleme, prea putine bucurii. Prea multe dorințe si pofte , prea putini bani.
Oare, toate astea doar pentru ca am devenit adulți? Fiecare am visat la ceva mult mai frumos, si am ajuns la VDC.
Game over! Jucătorul meu, încearcă din nou, dar de data asta nu te mai grăbi , ramai la nivelul mic!

13'479
5
comentarii

Charles

27 de ani, fără prieteni, relații, virgin, stau cu mama și o bunică, fără job, mă chinui de ani de zile, iau niște pastile pentru minte, nu am ce îmi doresc, ...

13'483
4
comentarii

Kevlar

Salut, am postat pe site-ul asta acum aproximativ 6 ani, ei bine, nimic nu s-a schimbat, ba din contra, problemele vechi au devenit uriase plus multe altele noi care imi fac rocada.
Ma uit in oglinda si parca nu ma mai recunosc, ce mult m-am schimbat in negativ fata de cum eram, experientele negative repetate plus oamenii toxici cu care am avut mereu de a face m-au transformat intr-o persoana dura fara nici un sentiment pozitiv, nu mai pot sa empatizez cu nimeni si nu-mi vine sa cred ca am inceput sa simt o oarecare placere in sinea mea cand vad sau aud ca cineva sufera, trebuie sa ma prefac ca imi pare rau pentru acea persoana. Cred ca mi-am pierdut si credinta.
Societatea asta e formata din oameni care se vaita la tine din motive banale cum ar fi ca e prea cald afara, si se asteapta sa iti fie mila de ei, si tu cand esti intr-un necaz mare te trateaza cu indiferenta si te arunca la gunoi.
Tin minte cand in 2009 a murit unchiul meu cu care eram foarte apropiat, vorbeam zilnic, era un om super, o persoana de nota 20, avea 43 de ani. Eu eram foarte suparat din cauza asta, eram la liceu, iar colegii si profesorii in loc sa ma sustina moral, ma tratau cu indiferenta iar unii dintre profesori ma lau si la perpules, chiar cu cateva zile dupa ce murise unchimio un jegos de profesor mi-a dat 4 pentru ca nu ma prezentasem cu cateva zile inainte ca trebuia sa ma asculte si eu i-am explicat ca am fost la inmormantarea unchiului meu si m-a tratat ca pe ultima jigodie.
La servici angajatii sunt niste mancatori care abia asteapta sa te toarne la sefi, sefii sunt niste mielusei, isi bat joc de tine cat timp esti la servici pentru ca se ascund in spatele functiei, pe strada iti zice sarumana, asa e serviciul in Romania.
Tovarasi nu mai am pentru ca am renuntat la ei, erau influente negative si umblau in anturaje dubioase, nu cred ca are rost sa intru in detalii. Singurul cu care mai tin legatura e un tovaras din liceu dar nici cu el nu ma mai intalnesc pentru ca nu mai iese pe afara.
Cu familia nu ma inteleg si aici cred ca e o parte si vina mea, nu mai am rabdare cu ei ca sunt batrani si bat mult campii.
Am avut probleme mari cu bautura, pana de curand cand am reusit de unul singur sa ma las, nu am mai pus gura de 2 luni si ceva pe alcool. Cand ma apucam sa beau, beam de seara pana dimineata continuu. De tigari am reusit sa ma las acum 8 luni cu ajutorul lu maicamea, atunci m-am apucat si de sala si fac sala si in prezent, de cand nu mai beau fac mult mai serios sala.
Mi-ar place mult sa intru in armata dar m-au respins la vizita medicala la analize mai exact, am sindromul gylbert, care este inofensiv si nu imi pune in pericol sanatatea(gasiti pe net informatii) dar ei au standarde si standardele asa vor.
Au fost zile la rand in care ma gandeam cum sa ma sinucid fara sa mor chinuit, gen, un glont in cap, mai ales cand beam, atunci ma gandeam mereu.
O sa inchei cu un vers dintr-o melodie, ‘‘fiecare ramane prizonierul propriului destin’‘

13'477
2
comentarii

nustiunimic

Sunt Andrei! Am 18 ani si sunt din bucuresti.Incep direct scurt si la obiect,am bacul anul asta,fac meditatii la mate si info,fiind la mate info..Mama mea e schizofrenica din anul 2007,tatal meu in momentul asta e plecat in alta tara ca sa stranga bani pentru noi, el lucrand in constructii. Incerc sa invat cat mai mult posibili,dar mama incepe dintr o data sa vorbeasca despre tampeniile ei cu religia,si nu pot sa stau concentrat. Fratele meu merge la munca,si cand vine acasa incepe sa tipe ca de ce nu r asta in casa,si ca ce ai facut tu astazi ,ca iti pierzi viata degeaba,ca nu vei lua bacul..Numai suport asta..vreau sa termin odata cu scoala si sa plec in alt oras sa fac facultatea,pur si simplu numai vreau..mi s a acrot de tot ce poate da viata asta de cacat,stau si ma linistesc in muzica..tatal meu cu care vb in fiecare seara imi spune ca face sacrificii ca eu sa am meditatii si stiu ca asa e,si imi este sa nu il dezamagesc si sa nu pot intra la facultate..trebuie sa stau sa fac de mancare, ca mama poate face nimic,deabea ce a iesit azi din spital..stam intr o zona mai urata a bucurestiului plina de rromi,care stau seara tarziu in fata blocului cu manele si toate cele,trebuie sa ne mutam in august,dar numai suport,din clasa 1 stau asa,din a 8 a a trebuit sa stau sa na apuc de mancare,sa fac curat si cemai tine de casa..Numai suport,ce sa fac,ce ma sfatuiti..

13'474
8
comentarii

VDC 13'474

Deci de unde pula mea incep?
A da sa vedem,24 de ani, virgin, pula prieteni,pula prietena,pula loc de munca,sufar de depresie si anxietate,stau toata ziua in casa jucandu-ma jocuri video si uitandu-ma la filme porno pe net,nu am nici o motivatie,nu am incredere in mine,nu vorbesc cu nimeni,niciodata.
Prima si ultima data cand m-am indragostit (daca a te gandi tot timpul la cineva inseamna asta) a fost in liceu,eram in clasa a 12-a de o fata care era in a 10-a,bineinteles ca nici macar nu am zis buna asa de terminat eram,ea probabil nici nu stia ca exist.
Pentru aceasta viata minunata trebuie sa le multumesc ‘‘parintilor’’ care m-au tinut in lant cand am fost mic nu m-au lasat sa ma duc nicaieri,mi-au controlat viata,plus de asta mi-au urat de ‘‘bine’’ tot timpul din prost,retardat si bun de nimic nu m-au scos.
In ultimul timp am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult la sinucidere,pare singura iesire din iadul asta.
https://www.youtube.com/watch?v=1OW9K84EbU4
https://www.youtube.com/watch?v=h0A1vs-ZWAE

13'470
5
comentarii

the.nameless

Am dat de site-ul ăsta din greșeală. Am citit destul de multe postări până să mă decid să scriu ceva, nu pentru că mi-ar fi rușine cu viața mea, ci pur și simplu nu mi s-a părut atât de interesanta sau la fel de nașpa că a altora, dar am zis că până la urmă nu am nimic de pierdut. Sunt destul de mica, am doar 17 ani și nu pretind să fi avut o adevărată poveste în spate, ci mai mult o dramă adolescentină.
Până în școala gimnazială viața mea a fost destul de banală și fericită, singurul moment mai marcant fiind moartea unchiului meu. De mica nu am fost un copil foarte sociabil și am fost fata aia de care se râdea mereu și care tăcea. Am fost mutată din clasa a Va la o altă școală mai aproape de casă și de la început am fost foarte speriata că va trebui să îmi fac prieteni noi și la vârsta aia eram destul de afectată de vorbele celorlalți copii. Desigur că nu am fost deloc primită cu brațele deschise pentru că eram o ciudată care nu spunea nimic, și de la asta s-a ajuns la înjurături, am fost și lovita, toate acele lucruri afectându-mi destul de mult încredea în mine. Cam așa s-au desfășurat acei 4 ani, eram batjocorită zilnic și am început să mă refugiez in calculator. Am inceput să mă joc, să cunosc oameni care nu mă judecau pentru cum arăt sau pentru că nu sunt sociabilă și în sfârșit mă simțeam integrată intr-un grup. Între timp începuseră certurile zilnice ale părinților mei și problemele cu banii. Majoritatea certurilor erau ba din cauza banilor, ba din cauza bătrânei cu care stăm și în ziua de azi, ba din cauza mea pentru că începusem să iau note destul de mici datorită orelor petrecute în fața calculatorului. Am luat o notă decentă la examenul din clasa a VIIIa și am intrat la un liceu destul de bun. Între timp mă și îngrășasem și mă simțeam destul de complexată din punctul asta de vedere, dar am intrat la liceu și primul an a fost destul de bun. Am avut să am o clasă complet diferită față de cealaltă, am întâlnit persoane care ascultau același gen de muzica pe care o ascultam și eu, oameni care m-au înțeles și care au văzut ceva în mine. Totul a fost bine și frumos până a murit stra-matusa mea, femeia care m-a crescut o mare parte din copilărie și care m-a iubit ca pe propria sa fiică, ea neavând copii. A fost destul de dureros, mai ales că nu am putut ajunge la înmormântarea ei. Tot în perioada aceea părinții mei iar au început să se certe, din ce în ce mai mult. Am inceput sa mă refugiez in muzică, care era singura modalitate de a nu-i mai asculta. Tata începuse să bea destul de mult, să vină târziu acasă, uneori bătut și astfel porneau iar certuri și au fost multe nopți în care nu am apucat să dorm, dar nu spuneam nimănui. Mergeam la școală și mă prefăceam că totul e bine. Încet, încet părinții mei se depărtau tot mai mult și mama începuse să își petreacă destul de mult timp pe telefon. Nu mi-am permis să o întreb ce face sau să mă uit în telefonul ei. Prin vara anului trecut începuse să lipsească nopți la rând, spunându-ne că doarme la o prietenă. Nu a părut ceva deranjant până când acest lucru a început să se repete tot mai des. Tata începuse să bănuiască că și-a găsit un alt bărbat, dar mie mi s-a părut foarte urât ca poate crede așa ceva și îmi amintesc că i-am vorbit destul de urât atunci. A continuat să bea și începusem să mă tem că se va ajunge la violență în timpul certurilor. Până la urmă mama a recunoscut, cu o nonșalanță ieșită din comun, că da, și-a găsit pe altcineva și că are de gând să divorțeze. Am fost puțin spus dezamăgită pentru că mama de când eram mică a reprezentat un exemplu pentru mine și mereu mi-am dorit să fiu ca ea, deșteaptă, frumoasă și elegantă. A început să lipsească cate o săptămână, iar tata era tot mai nervos și se neglija, bea și nu mânca. Până intr-o seară, nu mâncase nimic de aproape 2 zile și băuse foarte mult. I s-a făcut foarte rău și pur și simplu țipa "Mor, nu mai pot, vreau să mor!". M-am speriat foarte rău, am inceput sa plâng și o tot sunam pe mama dar nu răspundea. Am mers la un vecin care a încercat să îl liniștească, dar în zadar, așa că a sunat la salvare. După acel incident tata nu a mai băut o lunga perioada de timp, s-a terminat și divorțul cu toate audierile, și chiar dacă îmi era dor de mama, care între timp plecase de tot, a urmat o perioada destul de liniștită. Însă, pe la începutul verii tata a început iar să bea mult și de ceva timp vine aproape zilnic beat acasă și ba e nervos, lovește sau sparge chestii și înjură, ba plânge și cel mai nașpa e că niciodată nu vorbește cu mine și a început să se comporte destul de nașpa, să îmi vorbească destul de urât, dar îl înțeleg intr-o oarecare măsură și încerc, cât îmi permite, să îl ajut.

 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil