LoginVreau cont
 < 1 2 3 4 5 6 7 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'279
1
comentariu

popelu

Am o mare problema. asa zisii mei "prieteni" mereu ma judeca, imi spun ca sunt un prost si mereu imi gasesc defecte, ce ma doare cel mai tare e faptul ca am copilarit cu acei "prieteni" care defapt sunt falsi. De multe ori am iertat, chia am ajuns sa ma cert cu parintii pentru ca sa pot sa ii ajut pe ei dar mi-am dat seama in ultimii 2 ani ca am fost un prost. Chiar asta ma gandesc ca sunt un prost, ei mereu imi spun "Popel esti prost", asta imi este si porecla in cartier, toti ma striga asa, nimeni nu ma accepta asa cum sunt. Prieteni am doar in orasul unde fac facultatea, acolo duc alta viata, eu mereu astept sa inceapa facultatea sa ma vad mai repede in orasu ala ca acolo macar ma intelege cineva, cand am un necaz, o suparare ceva am cui sa spun, simteam si eu nevoia sa spun cuiva, nu numai mamei mele, ci la un prieten, ca mereu imi doresc sa am macar un prieten adevarat, dar sunt inconjurat de prieteni falsi. Aici la mine in cartier tot imi zic astia ca sunt prost si handicapat si imi gasesc doar defectele, mereu uita ca i-am ajutat de atatea ori. Dar acolo unde fac facultatea acolo in oras am prieteni adevarati care ma ajuta la nevoie, chiar le multumesc ca imi sunt alaturi. Pe mine ma doare cel mai tare faptu ca cei cu care am copilarit si am stat in cartier mau luat de post, mereu imi gasesc defecte, nu ma accepta asa cum sunt, mereu trebuie sa gaseasca ceva la mine ce nu le convine lor, de parca ei ar fi perfecti. Daca as putea m-as muta de tot in acel oras unde imi fac studiile, macar acolo m prieteni care ma accepta asa cum sunt, eu incerc sa nu supar pe nimeni. Aici unde stau eu in orasul unde am crescut de mic copil baitii din cartier mereu trebuie sa comenteze ceva. Pana sa intru la facultate am ajuns sa cred despe mine ca sunt exact cum imi spuneau "prietenasii" aia a mei, ma asteptam sa fiu luat la misto acolo in orasu ala unde imi fac studiile, si ma asteptam sa fiu ultimu om, dar nu a fost asa, m-am imprietenit repede cu colegii acolo, acolo am un grup de prieteni care toti ne intalnim, facem plimbari, chiar excursii din cand in cand si nu ma asteptam sa ma inteleg bine cu cei de acolo. Eu ma gandesc ca ar fi bine sa ma mut definitiv acolo, sa nu mai fiu in plus in cartieru unde locuiesc acum intrun orad dispre nordul tarii, ar fi bine sa ma mut in orasul unde imi fac studiile si sa nu mai fiu in plus.

13'278
3
comentarii

SARMANDEMIC

Am citit cateva ganduri de ale voastre si m-am regasit in unele situatii. Si poate te gandesti "da ca mine nu ai fost" sau "la mine e diferit", asa este fiecare situatie e unica in felul ei pentru ca toti suntem diferiti.
Acum am 30 de ani, un job respectabil , sotie si un copil pe drum.

Timpul rezolva tot.

Abia cand ajungi in punctul de a ceda vei realiza ce fel de persoana esti SLABA sau PUTERNICA.

Alege viata si infrunt-o.

13'277
Nici un
comentariu

OptyckAndrei

Am o viata de cacat.Am 17 ani si jumatate sufar de spasmofilie si o tulburare obsesiv compulsiva denumita distonie neurovegetativa.sunt o persoana antisociala .nu am avut nici un prieten vreodata deoarece sunt foarte timid.prietena nu am imbratisat sau pupat vreodata caci nu am avut nici macar o fata.sunt mereu depresiv si nervos din cauza episoadelor din primara si generala cu niste colegi dobitoci care faceau glume .mereu am avut o copilarie de cacat cu remediere la liceu .acolo am cunoscut niste oameni mai normali.dar din copilarie si la sala unde ma duc oamenii fac misto de mine.Sper ca cineva sa vada acest vdc si sa nu-l ocoleasca si sa-l publice.cand trec pe langa oameni ma simt ca un ciudat si am senzatia ca toti vorbesc de mine pe la spate.stau mai mult pe calculator cand sunt liber si cam atat.Fuck life .Incerc sa-mi gasesc o prietena de varsta mea cu aceleasi probleme ca ale mele care sa ma inteleaga.Dar nu cred ca o sa gasesc pe cineva cu borderline sau timiditate excesiva nu neaparat borderline.Oricum va rog sa nu-mi mai stergeti postul acesta deoarece am incercat cat mai mult sa-mi exprim suferinta in el…

13'274
5
comentarii

OptyckAndrei

Pai ce sa zic despre mine am 17 ani 1/2 am prieteni falsi,nu am avut niciodata o prietena si nici nu cred ca o sa am .Nu am imbratisat sau pupat vreodata o fata.Sunt timid cand trec pe langa altii tin mereu capul in pamant.In primara si generala eram mereu luat la bascalie.Din cauza ca sunt asa inchis sufar mereu si stau mult pe calculator din cauza asta am si de suferit.Am impresia ca toti ma vorbesc pe la spate si cam atat.Viata de cacat.

13'275
4
comentarii

Tanasa

Nu stiu pentru cat timp o sa mai stau da vreau cat de curând sa termin sa nu mai sufar sper ca dumnezeu ma va ierta

13'280
1
comentariu

pseudonimus

Buna,

Am gasit recent o femeie extraordinara. Ca ea gasesti una la un milion. Dar mie mi-a luat doar 800 de mii ca ne-am inteles bine.

13'254
9
comentarii

unbaiat20

Viata de cacat , fata care o iubesti si te iubeste sa fie impreuna cu un alt baiat in speranta ca te va uita ... dar in acelasi timp sa iti mai trimita cate un mesaj sa nu o poti uita . ( am scris toata povestea dar apoi am sters-o crezand ca ma identifica careva de pe aici :)) ) Fcuk life is not fair ! ...

13'272
2
comentarii

OptyckAndrei

Sa incep cu inceputul am 17 ani 1/2 nu am prietena nu am pupat vreodata o fata ,imbratisat pentru ca in primara si in generala toti faceau misto-uri de mine.la sala am luat o bataie de la unul care si acuma ma urmareste pana o sa-i pun capat intr-o zi(futu-ti dumnezeul de madalin) desi mai comentam si eu.Sunt o persoana antisociala din cauza celor din jurul meu care m-au facut asa.am senzatia ca toti rad de mine.si cand trec pe langa o fata tin capul in pamant sau trec in viteza.am devenit cel mai tacut si timid om pe care-l cunosc.sunt mereu trist si am inceput sa ma gandesc la boli care nu exista.Imi urasc colegii din primara si generala si le doresc moartea in chinuri mereu pentru ce mi-au facut ei mie.in liceu am ajuns iar tinta ironiilor.trec a 11-a si tot singuratic ma simt in lumea mea.cred ca singura solutie este calugaria daca nu reusesc sa-mi fac o prietena.de 2 ani fac sala si sunt mereu nervos,iritant ,trist,depresiv,m-am refugiat in fata calculatorului .sala si calculator in rest nimic.pe afara nu ies deoarece nu vreau ca sa rada cineva de mine.cred ca pe viitor o sa ma retrag intr-o chilie de tristete.

13'265
19
comentarii

shopee

Salutari,am multi ani de cand frecventez site-ul asta si voiam sa va expun si eu putin problema mea cu gandul ca poate primsc un sprijin.O sa incerc sa scurtez totul cat pot de mult.Am/am avut o relatie de 4 ani si 5 luni(facuti azi).La inceput cand eram in liceu relatia mergea perfect,eu si ea chiar faceam tot posibilul sa ne simtim bine,era un om excelent,chiar credeam ca nu exista asa ceva pe lume.Dupa care am fost la facultate amandoi,eu am vrut sa plec spre un oras,ea spre un oras si ea mi-a spus ca daca nu vin in oras cu ea se desparte de mine…ea find un om care chiar invata am zis ca vreau si eu sa invat si vreau sa merg spre orasul meu.Si am zis hai sa merg sa dau admiterea ca sa vada ca am incercat sa merg cu ea in oras si am picat intentionat crezand ca o sa ma astepte..am fost un an in orasul car am vrut si a acceptat stiind ca o sa imi dau transfer.am aflat ca nu se poate sa imi dau transfer si totus voiam foarte mult sa merg si eu in oras cu ea pentru ca ne era foarte greu.asa ca mi-am picat anul intentionat fiind cam singura solutie ca ai mei sa ma lase sa dau dinou admitere. am dat dinou admitere,am intrat fara probleme si desi stam in acelas oras stam departe unu de altu.Problema e ca i-am cerut niste lucruri care credeam ca ii provoaca si ei placere cum ar fi sa stea la mine) a acceptat si in fiecare weekend venea la mine.ii ceream sa face sex destul de des,ii ceream sa stam mai mult in casa pentru ca nu imi prea placea sa ies.m-am retras de la facultate dracu stie de ce,picasem in niste depresii si sti uca poate nu e un motiv suficient de bun dar chiar nu ma mai simteam instare sa fac fata.Chestia e ca nu s-a plans nicio clipa si chiar am crezut ca este totul bine pana cand intr-o zi ne-am certat(nimic serios) si a doua zi trebuia sa ne vedem sa sarbatorim impacarea doar ca in aceeas zi am patit niste lucruri destul de urate mai exact m-am certat foarte rau cu ai mei pentru ca picasem un interviu.am fost distrus.Si cand m-am vazut cu ea (tinand cont ca ea invata foarte mult in sesiune incat chiar parca nu ne-am mai cunoaste) si i-am spus"stiu ca urmeaza sesiune dar chiar as avea si eu nevoie de niste suport moral din partea ta" si mi-a raspuns"ma,ori suntem ca pana acum impreuna ori ma lasi dracu in pace" si i-am spus"chiar cred ca nu ti-am cerut prea mult si in secunda doi s-a ridicat de la masa si a plecat…Am fost cam o luna despartiti si ca sa rezum luna asta in cateva cuvinte.Eu m-am simtit groznic si fizic si psihic din cauza asta,am lesinat de cateva ori,nu puteam sa mananc sa ma concentrez pe nimic,varsam tot ce incercam sa mananc,probleme cu stomacul inevitabil etc.Si ma tot milogeam de ea sa ne impacam si ea ma tot refuza pana intr-o zi cand mi-a dat papucii de tot si mi-a spus niste lucruri groaznice,ca la usa cortului.A doua zi m-a sunat si si-a cerut scuze si i-am spus ca nu am nevoie de scuzele ei si a vrut sa ne vedem si i-am spus ca nu vrea initial dar m-am dus pana la urma.Ca sa mai scurtez putin.Ne-am impacat,am facut amandoi niste promisiuni de care ea nu s-a tinut in schimb eu m-am tinut in proportie de 90%.Chestia e ca tot ce imi doresc de la ea e sa fim impreuna si sa stea cu mine la camin cat se poate de mult.A venit dar s-a enerva de la un examen si a inceput sa imi arunce TOT TOT TOT TOT in cap.si eu am fost ceva de genu "daca chiar o deranjaza tot ce imi zice inseamna ca pana acum a stiut sa joace teatru bine".Ma doare foarte tare ca eu chiar am facut tot posibilul sa ma schimb sa ii fie bine si ea imi arata foarte mult cat de usor ii este fara mine desi stiu ca tine la mine dar a prea obsedata de examenele ei.Chiar nu stiu ce sa mai fac.Am omis multe lucruri in poveste poate chiar relevante,chestia e ca daca se gasesc oameni sa aiba mila de mine putemsa mai vorbim in privat,Mi-ar face placere sa cunosc oameni si sa schimb opinii mai ales in perioada asta.Va Multumesc mult de tot pentru cei are au citit si chiar astept o vorba buna sau rea sau poate chiar sa legam niste prietenii.O zi buna va doresc si imi cer scuze pentru cum am aruncat textul asta.

13'269
23
comentarii

VDC 13'269

- am 20 de ani
- sunt virgin
- toti ma ignora sau isi bat joc de mine
- parintii mei nu ma suporta si mi-au spus ca-s un ratat
- sunt un non-lifer ce sta toata ziua in casa
- sunt satul de laba
- nu am viitor
- nu am caracter
- sunt timid si dificil
- traiesc in lumea mea
- ma combin cu fete de 13-14 ani ca sa nu ma simt singur, pentru ca doar alea imi pot oferi o sansa (doar daca sunt proaste si urate)
- nu ma suport
- sunt fericit aproximativ 2 minute pe an in total
- sunt un frustrat
- toata viata mea am fost singur
- imi urasc parintii
- toti cei ce ma cunosc ma considera un ciudat si/sau un bolnav mintal
- toata viata mea am fost marginalizat
- nu am un scop in viata
- nu stiu sa fac nimic
- am tot timpul stari de anxietate
- pana in momentul asta am trait degeaba, nu am realizat nimic
- sunt de cacat, ca si viata mea

13'264
3
comentarii

VDC 13'264

Salut! Deeeci…cum sa incep? Hai asa ,am 25 de ani ,sunt in strainatate ,castig pe luna cat castiga unul in romania pe an ,dar nu am un ban pus deoparte….asta putin imi pasa ,nu pun pret pe ban.problema cea mare e ca ultima relatie serioasa s-a incheiat acum…2 ani,de atunci am avut doar tentative.de ceva vreme imi doresc o familie mai mult decat orice altceva,sa imi dea si mie un rost in viata…dar frate,nu se lipeste una de mine!!!! Si mor de draci!!nu mi-s eu ala frumos ,dar nici urat cu spume nu-s…chestia e ca daca simt ca ar putea fi ceva intre mine si o fata devin disperat,insistent…si o sperii…eu nu sunt asa in general,dar nu reusesc sa ajung cu o fata acolo unde trebuie pentru a ma cunoaste…mai am putin si cad in depresie…pff…viata de cacat!

13'253
3
comentarii

sebinho

Jocurile pe calculator mi au mancat copilaria….

asa incepe sau defapt asa se termina povestea despre viata mea plictisitoare ... Totul incepe in Anul II de facultate descoperand jocul World of Tanks .. un joc cu care am crezut ca voi deveni un bun strateg si voi putea sa mi controlez emotiile si simturile dar nu a fost asa nici pe departe :) . Ma jucam non stop, aprox. 18 -19 h pe zi timp de 2 ani "tankuri " nu aveam viata sociala , totul era un blackout .  Locuiam cu inca 2 colegi de ai mei de breasla , aveam impresia ca ei ma inteleg .. dar de unde radeau si faceau glume despre mine gen chuck norris al jocurilor de Pc . Am incercat sa mai joc hearthstone , solitaire , worms sau fifa ... Totul era in zadar , dorinta mea era in continuare sa devin cel mai bun strateg .
Colegii mei de apartament organizau petreceri monstru chemand multa lume . Petrecerea se desfasura mai tot timpul in sufragerie (camera mea ). Toti erau prin apropiere , imi furau tigari fara sa mi dau seama si radeau de mine ...  Chiar nu ii bagam in seama considerandu i oameni fara viitor !
Totul sper sa se termine mai repede !!! Mi am scos contul la vanzare (500 de euro daca sunteti interesati0727 165 978 )
si am inceput sa urmaresc livestream " world of tanks ".

consider ca am facut un pas urias in viata mea !

13'251
2
comentarii

Suntceanormala

Doamne cum puteți toti cei care au scris pe site-ul acesta care sincer el este de cacat sa ca scrieti probleme care in majoritatea cazurilor timpul le va rezolva.  Am intrat din greseala si deja sunt socata de ce am vazut. Va plângeti de ce boli aveti dar nu va multumiți ca aveti o familie minunata alaturi de voi , plângeti ca nu aveți părinți dar nu va multumiți ca sunteti sanatosi si mai ales va plângeti din cauza banilor. Oameni buni viata este ft grea si toti trecem prin foarte multe situații dificile pentru ca asa e viata .. Daca te descurci bine , daca nu straduieste-te! Inca nu imi dau seama daca cei mai multi care au scris pe acest site sunt atat de imaturi si superficiali sau e mare caterinca. Incercati sa va bucurati de cele mai mărunte chestii si mai lăsați naiba problemele astea care sincer in comparatie cu alte probleme intradevar grave ale voastre sunt probleme de Adolescenți. Sa ne revenim va rog!

13'239
1
comentariu

LLMD

Heei! Am 15 ani,si am o viata de cacaat! Totul a inceput cand aveam 12 ani,eram in clasa a cincea si am ajuns la un liceu super prestigios din Iasi,si de atunci am in clasa o fata super draguta,dupa care salivez….i-am spus ca o plac,si ea a spus acelasi lucru.Cand am auzit asta eram supeer extaziat,dar nu stiu de ce,probabil ca eram super timid si temator in fata ei i-am spus ca nu vreau sa fiu cu ea….VDC! Atunci,ne-am sarutat(a fost incredibil pentru mine caci a fost primul sarut),apoi m-a lasat balta si de atunci nu am mai vorbit cu ea…acum mi-am pierdut increderea in fete,sunt un ratat,colegii incearca mereu sa ma batjocoreasca si in plus,persoana dupa care salivez incearca sa ma faca gelos cu un gunoier de clasa a 10 -a care sparge cafenelele si fumatu’ si vine doar jumatate de semestru la scoala…si vreau sa nu imi placa de ea,dar tot timpul ma gandesc la acel sarut,la corpul,glasul si parul ei si la faptul ca putea fi a mea….in plus,stau in banca din spatele ei si ma ignoraaa!  Incerc sa cred ca e doar o haimana dar nu poot! Si asa,in fiecare zi,devin un bou antisociabil care este din ce in ce mai timid…VDC!!!

13'228
5
comentarii

20cm

Salut!Am dat de siteul asta intamplator si am zis sa va zic si eu viata mea de cacat.Am 18 ani si sunt in clasa a 11-a.Am un diriginte de matematica foarte retardat care nu stie sa predea si m-a facut sa urasc matematica si nu mai am nici o speranta sa iau bacul.Daca asi stii ca nu intru la inchisoare l-asi tortura pana moare pentru ca mi-a stricat anii de liceu.Sunt virgin si nu am avut niciodata o iubita pentru ca toate fetele care ma placeau erau strambe si singura fata draguta care ma place si se da la mine e gagica celui mai bun prieten al meu si nu vreau sa stric prietenia cu el pentru o pizda.Am un tata alcoolic si pampalau(il bate mama) si o mama care face crize si urla la mine din orice cact…si pe ea asi omoraua daca nu asi intra la parnaie.Nu am decat un singur prieten adevarat,restul sunt niste borati profitori.Daca nu asi muri de foame asi sta toata ziua in casa,m-asi juca pe PC si asi fuma iarba.

13'246
6
comentarii

Secretul

Buna!Cred ca simt nevoia sa ma vait putin.Am intrat in cateva situatii in care ma simt asa presata ca simt ca viata mea este o VDC .Ce dumnezeu poti face cand ai o dilema mai mare decat propria persoana,am un barbat langa mine care ma iubeste ma vrea pentru o viata si nu sunt sigura ca este persoana potrivita dar nici nu pot renunta la el de teama ca as putea gresi si asta ar insemna o foarte gresita decizie luata care m-ar costa scump ,fata de mine el este ok dar trebuie sa ma gandesc si la viitor si sunt anumite caracteristici ale lui care in viitor ma pot duce intr-o situatie teribila plina de suferinta si regrete si pe langa asta mai am si 26 de ani nu pot sa ma mai joc ca o adolescenta si sa pierd timpul.Aaa si tin sa precizez ca mai nou am revazut un barbat cu care am avut o relatie foarte lunga in trecut si am cateva sentimente care simt ca s-au trezit catre el si stiu ca asta complica mai mult decizia si ma impinge mai mult catre raspunsul ca nu pot sa imi unesc viata cu barbatul care se poarta ok cu mn dar nu sunt sigura ca il vreau pt o viata dar in acelasi timp nu ma pot rupe de el parca ma legat de el cu lanturi invizibile.Simt nevoia sa vorbesc cu cineva care ma poate ajuta cu adevarat sa iau o decizie sa pot explica exact totul cum este si sa imi poata da un sfat cu intelepciune dar cine ma poate ajuta ?? :
(((

13'250
7
comentarii

FloareaDorului

Salve!
Ma numesc X, am 19 ani si o tin sumar:
Sunt un baiat care inclina spre idealism.Arat bine, prost nu-s(foarte tare) si ocazional mai trece pe la mine si simtul umorului.Recent am avut prima relatie stabila, primul lucru care e mai mult decat un fling meschin si pe care mi l-am dorit foarte mult.A tinut cateva luni, dupa care am avut primele divergente de opinie si tensiuni pe care le-am discutat alaturi de iubita si le-am rezolvat in mod uman si matur cum e normal.

Ziua urmatoare, vorbim la telefon, ne facem planuri sa ne vedem si i-am spus ca voi fi la ea pe la 8, 8 si ceva, dupa ce ma revad cu un prieten cu care n-am mai avut tangente de o luna intrucat am fost ocupat cu scoala, relatia si familia(tata e bolnav).Ajung abia la ora 8 sa ma intalnesc cu prietenul in cauza(intrucat a fost ziua mamei mele si am mai stat putin cu familia) si o sun pe iubita.Ii spun ca am ajuns si nu stau mai mult de 40 de minute si o sun cu 10 minute inainte sa plec.Dupa jumatate de ora dau sa platesc nota si sa merg spre casa ei si fix atunci ma suna si spune ca a intervenit ceva cu matusa ei si ca nu ne mai putem vedea.Am fost putin suparat deoarece eu studiez in alt oras, fata de cel natal, si ziua urmatoare plecam iapoi la facultate.Astfel am stabilit ca o sun cand ajung acasa ceea ce am si facut.

Spre supriza mea, in loc de te iubesc si abia astept sa te intorci am primit cuvintele magice: trebuie sa facem o pauza.Am ramas masca, stomac intors pe dos, picioare moi, si inima ranita.
Explicatia ei:
Simte ca nu mai poate, ca suntem doua personalitati diferite si ca nu ne potrivim, ca a lasat mult de la ea si ca nu mai suporta tensiunea care a fost recent dar si ca simte ca nu se poate baza pe mine,crezand ca dupa discutia despre tensiunea din saptamana trecuta va fi bine.Imi cer sincer scuze fata de ea ca am intarziat, desi nu fixasem o ora anume, ci un interval.Ea imi spune ca intuitia ei ii sopteste ca nu sunt bun pentru ea si ca nu sunt punctual(am intarziat de 2 ori,o data acum si o data ca sa-i scriu o poezie pentru un board motivational, dar ea imi spune ca de nenumarate randuri am intarziat si o ora).Am incercat sa o linistesc si sa vorbesc cu ea dar fara succes.I-am spus ca o iubesc si ca tin la ea ca la o jumatate si ca daca trecem si peste asta vom fi mai puternici impreuna.
. Ea este destul de presata de scoala si familie si am intrebat-o daca este o problema si intervin in lectiile ei dar mi-a spus ca nu asta e problema si ca nu stie cum sa-mi mai explice si ca nu o inteleg.
Am ramas intelesi ca ne vedem saptamana viitoare la un face to face.
A doua zi am sunat-o si printre replicile seci imi reproseaza ca am stabilit o chestie, ca ea credea ca am inteles si ca urma sa vorbim abia saptamana viitoare.Ultima mea intrebare pe care i-am pus-o a fost "deci ne despartim, e gata totul?" iar ea a raspuns sec "da".

Pe parcursul relatiei a fost excelent, ba chiar i-am si spus ca uneori am probleme cu increderea si frica de abandon.Ea mi-a raspuns doar ca te bucuri de ce este acum si ce se intampla se intampla,n-ai idee ce urmeaza si poate vom fi impreuna inca 4 zile sau 4 luni sau 4 ani, pe principiul carpe diem lucru care nu ma bucura foarte tare pentru ca simteam ca nu se implica destul si cand va fi rau nu va incerca sa faca nimic sa trecem peste.

Prietenii imi spun ca sunt tanar si ca am toata viata inainte, dar incet imi pierd speranta in umanitate si in posibilitatea de a ma indragosti de o fata care doreste o relatie monogama, un duet pe care sa-l ducem prin testul timpului care parca nu-i de partea mea, si a nimanui de pe acest site.Nu zic ca nu pot sa-mi bag organu copulator in orice vagauna care-l primeste,pentru ca pot, dar fericirea mea nu reiese din lucruri triviale ci din o legatura sincera cu persoana de sex opus.Sunt si pretentios la fete, lucru care nu ma ajuta.

Am tinut-o cat de scurt am putut si imi cer scuze pentru tonul narativ stiintific dat de incercarea de a rezuma o experienta in cateva randuri

Bottom line, ma simt de cacat, de parca nu exista o persoana pentru mine cu care sa-mi impart timpul, bucuriile dar si necazurile, si ma asteapta inca o vara single intre cupluri, si experiente pe care doream intens sa la traiesc din perspectiva indragostitului.

Astept eventuale pareri.Danke!

13'258
15
comentarii

nowheretobelong

Salutare! Scriu aceste randuri in speranta ca o sa ma faca sa ma simt mai bine…am 18 ani si ceva, sunt fata si sunt din Vaslui…eu consider ca am o viata de cacat care se incadreaza in toate categoriile voastre si nu numai. Nu prea stiu cum sa formulez chestia asta pt ca mintea mea e vraiste, sunt tot felu’ de sentimente si ganduri amestecate. Incep prin a spune ca parintii mei nu prea au bani, insa cand eram mica imi faceau 87,3% din mofturile pe care le aveam, asta sfarsindu-se pe la varsta de 14ani. Acum toti 3 traim cu 1200 lei/luna, ceea ce e extrem greu in ziua de azi. Nu beau, nu fumez, nu ies niciodata si cu toate astea sunt la o varsta in care am si eu niste mici dorinte cum ar fi sa ma inscriu si eu odata la scoala de soferi, sa-mi ia si mie un telefon nou ca il am pe acelasi din clasa a8a si cam atat, da’ de unde bani, nu-i asa? Cer eu prea mult? Ma rog, sa trecem peste. Sunt in clasa a11-a la un profil de cacat cu 5 ore de mate pe saptamana si cu blestemata asta de materie la bac. Acum am media 7 la mate, insa anu’ trecut aveam o….... (totusi sa nu injur ca la usa cortului) profesoara taare amabila care m-a lasat corigenta pentru ca nu suporta ideea ca aveam 10 la toate materiile (absolut toate+module) si la ea nu aveam 5 (asta din vina ei ca eu invatam, dar cum nu ma suporta…).
Altceva ce ar mai fi..aaa, pai sunt o fire foarte ciudata (unii spun ca-s "antisociala" vezi doamne nu ies, nu beau si nu vin dimineata la 5 in 4labe acasa), foaaarte timida, introvertita, nu am decat o singura prietena care si asta incepe sa se schimbe ca are preteni noi; am avut un prim, singur, ultim prieten pe la 15 ani parca…ne vedeam destul de rar (o data pe luna maxim) cu toate ca statea la aprox 5km departare de oras…facea faze asa ca am lasat-o balta dupa aproape 1 an si de atunci nici ca am mai avut. In afara de colegi, nu cunosc nici macar un baiat strain (wow, stiu, pai daca n-am prieteni), pe strada nici macar cel mai urat baiat nu se uita la mine (am uitat sa mentionez ca-s ingrozitor de urata, dar banuiesc ca se subintelege inca de la inceput; nici alte "propuneri" de genu’ n-am avut si plus de asta, baiatu’ ala cu care am "fost" statea din mila) si nici macar o urma de speranta nu am ca cineva s-ar uita la mine. Am foarte multe defecte fizice ce m-ar impiedica sa am pe cineva langa mine, ca vorba aia, mi-e scarba mie, d-apoi la altu’...si nu vreau sa oblig pe nimeni sa indure asemenea chestie (eu fiind chestia). -Cand eram mica (5-6ani) toti copiii isi bateau joc de mine, fugeau de mine, unul dintre ei m-a facut "monstru", ma loveau, la ziua unei copile mi-au pus sare in par si radeau de mine, imi stricau jucariile, iar eu…eu nu le gresisem cu nimic, eu, copil inocent caruia ii era frica sa mearga pe strada ca nu cumva sa calce vreo furnica…eu…...care si acum cand vad melci pe strada ii iau si ii pun pe marginea inspre care se indreapta ca sa fie in siguranta…..of-
Am inceput sa nu ma mai inteleg cu parintii, mama mereu ma face sa ma simt prost cand ne certam. Cu toate ca ma nu ma suport (eu pe mine) cred ca sunt un copil de care ar trebui sa fie mandri pentru ca nu le fac probleme, sunt extrem de intelegatoare din pacate si toti cunoscutii lor le spun ca cica sunt o binecuvantare pt ei…pe naiba binecuvantare..
In viata asta nu am nici macar o bucurie, n-am nici macar un motiv sa traiesc, e un chin cand ma *trezesc* dimineata; bac-ul n-o sa-l iau in veci la matematica si chiar daca l-as lua n-as sti la ce facultate sa ma duc pentru ca nu stiu ce vreau si chiar daca as sti n-as face fata, sunt prea idioata si ghinionista pt a ma descurca la facultate. De ceva timp am in plan sinuciderea, ma gandesc mereu "Ce ar fi daca…"; ai mei nu stiu de gandurile astea si totusi ei ma tin departe de a savarsi un astfel de act deoarece chiar stiu cat de costisitoare sunt inmormantarile si pomenile si banii lor nu le-ar permite asa ceva…draga de mine. In fiecare seara ma rog sa mor, ar fi mai usor pt ai mei sa stie ca mi-a cazut ceva in cap sau a dat o masina peste mine decat sa vina acasa si sa ma gaseasca moarta atarnata de lustra sau intr-o balta de sange cu un bilet langa mine gen "imi pare rau" si sa nu stie de ce….tare greu ar fi de aflat motivul.
Poate ca nu va citi nimeni mizeria asta pe care am scris-o si care se intampla sa fie chiar viata mea, da’ asta e. Intentia a fost de a scapa de chestiile astea care ma apasa.

13'244
6
comentarii

Ughhh

Am o viata de cacat!

Cu mai bine de jumatate de an in urma am fost diagnosticata cu Tulburarea de personalitate borderline. Parintii mei inca nu au aflat, si nici nu o vor face, imi este prea rusine sa le spun ceva si am impresia mereu ca e vina mea. Sunt instabila emotional, am probleme de anxietate, stari depresive, sunt negativista si cacaturi de genul.

In vara dintre clasele 9 si 10 am fost aproape violata chiar la o piscina, si nimeni nu a facut nimic, desi e plin de oameni. Acum sunt pe a 11 a si dau semne de bulimie.

Nu stiu ce o sa se intample cu mine in viitor, nu ma pot concentra prea bine pe scoala si la o cariera. Ma sperie foarte tare viitorul si imi este frica sa nu fac vreo tampenie pe care o sa o regret.

Si faza misto la toate astea e ca nu pot sa spun nimaniu deoarece, desi boala pe care o am nu este foarte grava, desi inca persista, oamenii ma vor considera o schizofrenica dubioasa care o sa-i omoare pe toti.

13'230
4
comentarii

VDC24

Salut. Nu as vrea sa spun ca cineva ar fi vinovat(a) de viata mea sau sa dau vina pe parinti/societate/fete etc. Vdc mi-am facut-o singur cu persoana mea de cicat. As vrea sa fiu cit se poate de scurt. Am 18 ani, sunt slabut, nu ma consider urit si niciodata nu m-am complexat de fizicul meu. Am avut o viziune frumoasa asupra vietii, chiar si daca am am crescut doar cu mama. Tatal ne-a parasit cind aveam doar 4 ani. Am avut multe scopuri in viata, le si mai am, dar mi se par imposibile. Nu am considerat niciodata sinuciderea ca o metoda de a scapa, ba din contra am considerat-o de o lasitate, de aia mereu am luptat, am cistigat batalii, dar razboiul l-am pierdut.
  Totul s-a inceput dupa absolvirea gimnaziului. Am pasit increzut pe treptele liceului si pot sa spun ca la inceput imi reusea bine… pina nu am intilnit-o pe ea. De fapt, nu am observat-o prin liceu si nici nu prea aveam interes la fete, puneam accent pe cariera personala, viata de succes. Ea mi-a scris, am inceput sa comunicam, pina m-am indragostit lulea. Ea a fost si este unica persoana pe care am iubit-o vreodata. Si chiar daca multi vor spune "ce fel de dragoste la 18 ani", vreau sa-mi explice cineva de ce o visez in fiecare noapte si nu imi iese din cap nici macar pentru o minuta. Nu am mai apucat sa mai iesim, mi-a spus ca mai bine ar fi sa raminem prieteni. In fine, am lasat-o balta, imi spuneam ca sunt un milion de fete, insa m-am inselat. Am incercat o relatie care a durat un an cu o alta fata, pe care am parasit-o din motivul ca nu o iubeam deloc. Gindul mereu imi zbura doar la ea. Am lasat balta invatatura, m-am apucat de timpeniile alea de jocuri video, m-am apucat sa fumez si inca m-ai fumez, am stricat toate relatiile cu mama, sarmana de ea, cit efort si dragoste a depus in mine. Am hotarit intr-a 11-a sa ma mut in paralela cu profil umanistic, unde invata si ea, caci nu faceam fata matematicii. Deci am iubit-o trei ani la rind si inca o mai iubesc acum. Dupa cite am aflat din toate relatiile pe care le-a incercat, nu i-a reusit niciuna. Nu a fost motiv ca sa ma bucur pentru suferinta ei, ba chiar m-a durut mai tare. Acum stau si din pricina depresiei profunde pe care am inhatat-o primesc tot felul de prostii, pastile, perfuzii… Nu am nici o sansa sa ma recuperez in 2 luni si sa trec BAC-ul fara sa fi invatat toti acesti trei ani. Regret de faptul ca am savirsit atitea timpenii care m-au distrus. Acum recent am inceput sa vorbim iarasi si o vedeam cum se uita furis la mine. A stralucit o raza de speranta, eram gata sa rastorn si muntii pentru ea. Insa am si aflat de la ea personal ca tinjeste dupa altul care a parasit-o. Am consolat-o, i-am daruit dragoste si atentie insa ea a luat aceasta dragoste si a calcat-o in picoare ignorindu-ma. Problema e ca nu m-ai pot rezista aceste 2 luni de scoala vazind-o in fiecare zi , si sunt convins ca nu sustin examenele din motivul prostiei mele. Acum vreau doar sa plec la munca, departe, sa nu m-ai vad pe nimeni si sa incep o alta viata. Va rog daca m-a puteti ajuta cu un sfat. Sorry de gramatica, incerc sa m-a perfectionez.

 < 1 2 3 4 5 6 7 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil