LoginVreau cont
 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'461
2
comentarii

littlehappiness

Buna , ma numesc Andreea am 19 de ani si am o vdc . Acum doi ani l-am intalnit pe baiatul asta la facultatea la care studiez , am inceput sa vorbim si am descoperit ca ne plac aceleasi lucruri. Trecusera 4 zile si el incepuse sa ma tachineze ( zicea el ca la misto ) asa ca am zis bine . Au mai trecut cateva luni si devenisem cei mai buni prieteni , vorbeam in fiecare zi , ieseam in oras mai mereu si chiar imi placea de el ( pe langa faptul ca se comporta ca un jegos uneori , era de treaba ) asa ca intr-o zi i-am spus ca il iubesc si el s-o uitat la mine si a zis "Bine." , m-am simtit ca un rahat in ploaie . In fine am trecut peste si ne-am vazut de ale noastre . De pasti ( anul asta ) ne-am certat fiindca l-am vazut cu o alta fata cum se imbratisau si chestii de genu’ , eu fiind o persoana geloasa si sensibila nu am mai vorbit 6 zile cu el pentru asta , si asa ne-am certat . M-a iertat si l-am iertat . Intre noi izbucneau cat mai multe certuri din nimicuri , spre exemplu cand el nu imi oferea atentie sau eu nu Ii ofeream atentie ne certam , cand ne certam nu mai vorbeam dar ma intorceam mereu la el asta fiind unul dintre semnele unei asa-zise relatii toxice . Luna asta ne-am certat grav , la faptul ca el m-a lovit si a inceput sa faca de cacao prin facultate , in fine . M-am transferat si mi-am vazut de viata .
Scuze ca pare prea lung , am incercat sa il fac cat mai scurt posibil.

13'456
9
comentarii

user40117

Voi incerca sa fiu cat mai concis. Am 23 de ani si nu am fost implicat in relatii pana acum. Pot numara pe degete femeile pe care le-am abordat, insa toate mi-au dat cu flit. Incerc sa gasesc motivul pentru ca simt ca nu mai pot. Nu miros urat, ba chiar multi imi spun contrariul si ma intreaba mereu cu ce parfum ma dau. Anul trecut am terminat o facultate, iar in prezent lucrez pe teren (nu o sa spun pozitia, dar este un post destul de bine vazut), deci comunic destul de mult cu femeile , mai si glumim uneori, si de aceea as vrea sa cred ca nu se simt plictisite de mine.
Am tot primit laude legate de fizicul meu, insa cel mai des de la femei care sunt cuplate deja sau de la unele care mi-au transmis complimentele prin alte persone, cum s-a intamplat astazi. Am fost plecat in vacanta, la mare, cu sora mea si cu niste prieteni si am facut niste poze. Ea le-a aratat ieri la serviciu colegilor si toate fetele au intrebat-o cum e posibil sa fiu singur la felul in care arat. Le-am verificat pe facebook si 2-3 din ele arata bestial.

Cu toate astea, in loc sa ma simt incurajat si flatat, mi se pare ca sunt mereu evitat.

Din cauza asta duc o VDC.

13'455
1
comentariu

Depressedqueen45

Întotdeauna am crezut ca am o VDC pentru ca am fost in depresie vreun an, tata ne-a părăsit pe mine și pe mama și ne-a lăsat 50 de lei in cont(ca na..băiat finuț), am avut și probleme de încredere și am trecut prin situații urate in ceea ce privește relațiile și multe altele. Dar acum mi-am dat seama ca viata e asa cum vrei tu sa o vezi, dacă vrei sa crezi ca ai o vdc o sa o ai, cel puțin asa spune legea atracției. De anul trecut fix pe data asta când am încercat sa ma sinucid s-au schimbat multe. Sinucisul nu este o consecință, e o alegere, cea mai proasta posibila pentru ca e un act de lașitate sa încetezi lupta cu viata. Acum nu pot fi mai fericita ca nu am murit, am intrat la o facultate buna, mama a învățat cum sa ne întrețină pe amândouă și probleme de încredere n-as putea niciodata sa mai am pentru ca toată lumea ma considera frumoasa..chit dacă m am simțit mai mereu urâta și proasta. Nu e corect sa te simți asa

13'446
5
comentarii

VDC 13'446

Salut!Am o VDC pentru ca:
-am 20 de ani nu am prieteni cu care sa ies afara si sa socializez
-nu am avut in viata mea nicio iubita dar s-a intamplat de cateva ori sami placa si mie anumite persoane pe facebook dar imposibil de abordat din anumite cazuri…(timiditate,anturaj total diferit,deznadejde)
-am ramas corigent intr-a 12 la mate deci pula bac…...fara facultate nu stiu ce perspective de viitor am avand in vedere ca nu stiu sa fac nimic
-iau antidepresive din cauza starii mele generale de depresie in jur de un an iar dupa 3 luni de intrerupere a trebuit sa le reiau deoarece ma simteam rau fara ele….am fost la psihiatrie ca sa mi le prescrie.
-de mic inca din clasele mici nu am avut pe nimeni cu cine sa ies din cauza ca eram prea cuminte iar de multe ori la 20 de ani ma simt prost sa ies doar cu mama sau bunica mea avand in vedere ca mama este despartita de tata inca de cand eram mic de aici vine poate si lipsa totala de incredere ma gandeam poate din cauza ca am fost mai mult de bunica mama fiind plecata tot timpul la munca
-mai am o sora dar mai mare cu 7 ani este plecata in Anglia de 2 ani de zile(deci acum chiar nu mai am pe nimeni pentru ca nu se mai intoarce)
-ce pot sa spun am o stare de anxietate generala nu am pofta de mancare din cauza asta nici macar computerul nu mai imi face placerea falsa care mio producea odata din cauza singuratatii
-ce pot sa va mai spun este ca am momente cand imi pare rau ca mam nascut….
Asta este VDC de care am parte eu in viata de zi cu zi…..
Va multumesc daca ati citit si multa sanatate!Pace.

13'447
1
comentariu

Deydey

Iata-ma din nou aici după 4 ani foarte lungi. Nu imi stie nimeni povestea anterioară și nici nu cred ca mai contează, vreau doar sa ma eliberez in mod public. Sunt in Uk de vreo doi ani,m-am zbătut cu anxietate socială și asta doar pentru ca ma consider o tipa urâțică cu probleme dentare care necesita extrem de multi bani pe care evident nu ii posed.
Am iesit destul de recent dintr o relație extrem de toxică, o relație de 5 ani cu un om pe care acum cand il privesc nu mai vad absolut nimic din ce poate vedeam odată.  Nu pot sa spun ca regret tot acest timp , am invatat foarte multe chestii despre mine si despre iubire , nu e nimic rau in a alege sa vezi mereu jumătatea plină a paharului . Am gresit si eu enorm ,pentru ca devenisem frigida dar nu a fost o cauza sexuală. Cand omul de lângă tine nu are niciodată ceva bun de spus la adresa ta , cand nu esti respectată ca om/ femeie ,te duci numai tu la munca si nu ai voie sa iti cumperi nimic ,vii acasa si prietenul fumează iarba si se joaca .. bineinteles ca sexul iese din discuție cu această persoană. Timp de doi ani m am lăsat practic violată si nu am inteles pe deplin pe atunci ce se intampla . Cu noua slujbă au început să roiasca oameni pe lângă mine. Nu ma voiau pentru sufletul sau mintea mea hahaha . Cert e că am acceptat totusi pe cineva doar din pură curiozitate, voiam să stiu dacă inca pot seduce pe cineva . De fapt eu am fost cea sedusă ,asa ca am inceput sa imi înșel prietenul cu acest tip la care mergeam doar pentru un singur motiv. Sexul . Era wow pe atunci pentru ca in sfarsit nu mai durea ca naiba. Sunt un pic înclinată spre hedonism si din nou ,nu e nimic rau in asta .
In sfarsit, el a aflat , adică știa sau bănuia si pentru ca aveam impresia ca sunt worthless fără el l am lăsat sa șteargă tot , sa ma controleze , trebuia sa ajung la o ora fixa , sa nu mai comentez , sa imi aleg cuvintele cu grija si sa incerc sa fiu prima care incepe actul sexual.  Nu a durat mult și a apărut altcineva in viata mea, si acum puteti sa ma judecati cat vreti dar cu adevărat credeam ca voi sta legată toata viata de acest prieten al meu (m-a facut sa cred ca nimeni nu ma va accepta pentru ceea ce sunt si ca as fii un om mort fără el) . Cu apariția acestui al doilea tip prietenul meu de 5 ani a fugit intr o noapte si am ramas complet singura. Din prostie si singurătate am fugit imediat in bratele acestui tip pe care nu il plăceam si nu il voiam , imi era si este coleg de munca , inevitabilul s-a produs ,am facut sex cu el , si a dat drumul in mine si avut o senzatie oribilă de dezgust încât am fugit imediat de la el . Am luat pilula de a doua zi care mi a dat hormonii peste cap si am devenit foarte dubioasă din cauza lor. Am incercat sa ii explic acestui om ca nu vreau relație dar nu a inteles . In scurt timp au început vorbele la munca ,suntem vreo 200 care lucrează acolo ,si m am simtit murdară, pătată si marcată ca o vită in abator . Si acum regret acest lucru dar once again privesc partea bună care urmează curând.
Întotdeauna am considerat ca am o putere imensă in mine si capacitatea de a trece peste orice,deoarece viata iti va dărui in mod repetat teste si recompense de pe urma lor ,asa ca a trebuit să suport consecințele prostiei mele si sa merg la lucru cu capul sus si privirea înainte chiar dacă stiam ce crede toata lumea despre mine. In fond nimeni nu ar trebui să se lase definit de ceea ce cred ceilalți, in orice om există ceva mult mai mult decat poate ochiul sa vada.Asta se intampla acum vreo 3 luni . Lucrurile s au mai calmat o perioadă, si din nou m-am împrietenit cu altcineva ,tot de la munca pentru ca acolo e viata mea din pacate . Si spun ca m am împrietenit,  fără sex fără nimic de genul ,dar oamenii s au răcit de îndată ce au aflat despre ceea ce am făcut și   a fost foarte dureros.
După ce am trecut printr un incendiu si am fost data afara din casa ,m am schimbat radical ,si munca a început să mi se para raiul , mai ales ca eram foarte singura ,tin sa precizez ca sunt foarte selectivă cu oamenii de lângă mine . Timpul e un lucru foarte prețios și acum am grija cui il ofer . Oricum , ma duceam la munca cu plăcere.  Si urmeaza partea frumoasa.
Începusem să visez destul de des pe cineva de acolo. Un britanic simpatic cu par carliontat si cu un zâmbet de ma făcea sa pic . Partea proasta e ca el voia sa se implice cu o altă colegă care era foarte indecisa si isi cam bătea joc de el . Mi se rupea inima sa il vad atât de trist mai ales că avusesem acele vise,pur si simplu stiam ca il vreau . Cum necum ,am avut o zi ocupată la munca si nu mai făceam fata , si nu stiu ce l a facut sa vina la mine sa imi spuna :ciggy?  N am stiut daca era o invitate sau ma trimite sa ies la țigara dar il vad cum pleacă si se uita in urma după mine asa ca l am urmat. Am iesit,  am vorbit nimicuri si la un moment dat imi spune uimit ca am o engleza foarte bună, iar eu i am spus că sunt foarte deșteaptă și de aia. . Bineteles i am spus că glumesc si nu sunt bolnavă de grandomanie.
  In acea seara a început să plouă si i am spus că caute o pungă sa nu isi ude părul.  Cand am iesit din tura l am asteptat gen, dar fără să își dea seama . Stăteam în ploaie și ascultam muzica ,  ma vede si vine la mine cu cel mai larg zâmbet , am crezut ca mor . 
Cand am ajuns acasa l am întrebat pe facebook daca e ud . Si asa a inceput totul . Stiam ca fusese refuzat de colega mea care nu voia să iasă cu el nicăieri din cauza ca el foloseste droguri si ea nu vrea pe cineva de genul asa ca l am invitat seara după 12 la o plimbare . Si spre norocul nostru a început da plouă, ne am adăpostit intr o stație de autobuz am ajuns cumva sa il îmbrățișez pentru ca cică ii era frig,  cand a sosit momentul de a pleca acasa ar fi vrut să mă sărute si am refuzat . Dar dupa îndelungi procese de gândire, in schimb l am invitat la mine . A urmat ceva frumos , un pic stângaci pentru ca el nu prea ă avut relații lungi si singurele lui relații sexuale au fost la petreceri . Iar aici petrecerile sunt hardcore .
N am stiut inițial daca sa fim impreuna pentru ca facem parte din doua lumi total diferite . Eu sunt vegetariana , nu mai fumez iarba nu mai folosesc nici un drog , sunt o persoana cat se poate de curata inside and out, iar el nu e asa . După două zile de la intanlire am luat decizia sa încercăm macar . Avem o lună azi ,fiecare weekend e cu mine, nu prea mai merge la petreceri, sexul e absolut uimitor ,nu cred ca trec mai mult de trei ore pana ni se face pofta iarăși unul de altul . Si cred ca am inceput sa il iubesc atât de tare încât doare . Nu stiu cum sa explic senzația asta . Dar niciodată nu am mai trecut prin asa ceva .
 
  Cu toate că  nu sunt foarte atractivă, după ce l am visat ca eram cu el ,mi am dat seama ca mi l doresc foarte tare din motive si acum neclare ,si am obținut după foarte mult timp ce mi am dorit . Iubirea e frumoasă dar ma sperie intensitatea cu care m a lovit . Asa ca tind sa cred ca niciodata nu am iubit ,nici macar pe fostul meu de 5 ani.
E bine sa te simti respectată,  dorita , atinsă,  sa stii ca acel om renunță de bunăvoie la părți din viata lui pentru tine si e fericit cu alegerile făcute. Imi fac griji uneori sa nu existe bariere in limbaj dar uneori cand facem sex ma simt atât de conectată de el de parca am avea un fir care ne leagă si devenim unul si ma intreb uneori daca fericirea e asta..

  In concluzie . Fiecare om are puterea in el de a face orice.
  Priviți întotdeauna partea bună si ceea ce poate fi invatat din asta .
  Nu va mai faceti griji din cauza aspectului. N o sa stiti niciodată cum arat dar ,mereu am avut parte de oameni mult mai aratosi ca mine ,care au ales să vadă ceea ce e mai frumos in sufletul meu si m au plăcut imediat
cand au început să mă cunoască.
In rest trageți voi concluziile , criticile .
Eu una am sufletul curat si va fi foarte greu să mă doboare vreun eventual comentariu. Sunt ceea ce sunt si nimic mai puțin. Orice om e liber sa faca propriile alegeri ,bune sau proaste .

Btw work is shit now. Ca sa intru in randul lumii cu viata de căcat.
Am început să detest ceea ce se intampla dar nu vreau sa spun ca merit ceva mai bun ca nu prea ma zbat pentru asta asa ca nu are rost sa pozez in victima . Sorry for the long post hahaha

13'442
4
comentarii

deepinside

Nu îmi pasa de nimic, nu am chef de viata. Nu cred în nimic. Nu îmi pasa cum arat, nu îmi pasa ce mănânc, cu ce ma îmbrac, ce note iau, nu îmi pasa ce cred oamenii despre mine. Evit oamenii, stau cat mai mult izolat. Am gânduri suicidale. Asta e viata de cacat. Nu mai cred în Dumnezeu, noroc, etica, karma, bine-rău.  E totul un rahat împuțit fără sens.

13'430
10
comentarii

Joker999

*Nu citi daca esti ,sensibil, ...


Viata de cacat e sa fi atat de avansat mental si spiritual, incat sa iti dai seama ca toata viata asta de rahat e pentru cosciugu care o sa te astepte la final… tot stresul , toti nervii,toti banii, tot ce ai facut va merge in pamant la 2 metri sub ... si atunci vine intrebarea mai are rost sa ne stresam pt cacatul asta infect de viata ? oricum putregai ajungem toti in maxim 100 de ani ....

13'394
Nici un
comentariu

Cronos

Salutare oameni,

Am sa rezum totul la o singura intrebare: Muncim sa traim sau traim sa muncim?
Asta ar putea avea raspuns comun cu intrebarea: De ce VDC?

13'419
155
comentarii

Joker999

Sunt Antisocialu.. am mai scris pe aici mai demult.. revin cu un ,,update,, .   

Ziua 4305: Incep sa ma obisnuiesc ca un lup singuratic cu abilitati 0 de socializare.
Ziua 4306:Incepi sa fii cel mai bun prieten cu tine insuti. E tot ce iti trebuie.
Ziua 4307: Ma gandesc sa ma impusc in cap da imi e frica de moarte.. deci sunt prins aici in lumea asta pana mor de batranete..

13'443
Nici un
comentariu

SarbatorileVin

Nu știu cum să încep . Încă din cele mai vechi timpuri bărbatul s a simțit în siguranță cu fata perfecta și de asemenea fericit.Daca acum ceva timp eram frustrat și complexat în legătură cu părinții mei acum sa zicem că mi am revenit la acel capitol dar problemele continua să apară .Am cunoscut o fata . A fost cea mai frumoasa zi din viața mea . ușor ușor simțim amandoi faptul că ne certăm și ne ciondănim din tot felul de lucruri inutile ,menționez faptul că amândoi suntem extrem de orgolioși .după câteva incidente în 7 luni . După ce ne am văzut zilnic împreună, mama fetei constată că eu nu o iubesc cu adevărat ,că sunt alt nebun obsedat de fiica ei pe care vrea sa o reguleze . Eu în situația asta ce plm sa fac ,hai sa fiu de acord cu propunerea ei și îi dau răgaz o luna de zile sa ne gândim reciproc ce dorim cu adevărat de la noi și de la celălalt de lângă noi . Menționez că nu sunt un băiat model ,uneori m am purtat urat cu ea și acum simpt că nu am dat tot în această relație ,totuși sunt optimist și sper să mi mai de-a o șansă și în același timp prilejul de a o face cu adevărat fericita ,nu stau sa va explic ce înseamnă ea pentru mine că oricum nu prea o să înțelegeți ,fix cum e ma-ta și taicatu pentru tine și tot ce e .ai bun din lumea asta ,fix cum e ultima placa video pentru cel mai mare gamer lăbar,așa este și ea pentru mine , e totul și nu vreau sa o pierd . Înainte umblam cu destule sa zicem , acum nu știu cum plm orice fac mă trimite cu gândul la ea și din orice căcat pe care l fac mă învăluie in amintirile de o dinioară . acum îmi dau seama că realizez cat de porc jegos am fost si-mi dau seama ce e cu adevărat iubirea . Un sentiment mega mișto care te face sa devii pielea pulii daca nu e așa cum vrea el. Iubirea pulii , totuși mă gândesc că dacă persoana respectiva o să mi acorde încă o șansă nu o să regrete niciodată ,asemenea promisiuni de fac de obicei la fericire ,nu când stai intr o camera de cămin înconjurată de 2 labari autiști și un deprimat instabil emoțional (eu). Va pup și sper sa ne auzim cu bine . Nu lăsați comentarii de căcat că o să le șterg

13'451
1
comentariu

Maria_Meow

VDC…Aici doar cei mai tineri ma pot intelege…Haide sa va povestesc:

Ma numesc Maria..Acum 1 an si ceva am fost intr-o relatie cu un coleg de al meu Matei…Dupa 5-6 luni m-a parasit pe o alta colega pe nume Teodora….Dupa 3 luni a parasit-o si pe ea pe BFF-ul meu…In cateva saptamani s-au despartit pentru ca nu e potriveau…Eu m-am cuplat cu un alt coleg pe nume Teodor(noi ii spunem Tedi…Si nu stiu de ce)...Eu nu il placeam,inca il placeam pe Matei,si credeam ca voi fi fericita daca sunt cu Tedi…Dupa 2 luni ne-am despartit si i-am explicat..Acum suntem prieteni,dar ne mai certam….Dupa 1 saptamana de la despartire Matei mi-a spus ca defapt pe mine ma placea de la inceput…Si eu la fel…Eram foarte fericita..Urmatoarea zi Tedi si cu un alt prieten de al lui(Liviu)..M-au ssunat i mi-au spus ca Matei e cu una mai mare de cat el cu 2 ani sau asa ceva..Si ca Matei m-a facut proasta si in toate felurile..Acum nu stiu pe cine sa cred :((((

13'439
2
comentarii

wertym

Vdc…Maicamea a facut 3 avorturi si tot imi repeta faptul ca atunci cand m-a nascut s-a imbolnavit. Toata viatam-am simtit vinovata. Pe deasupra tot insista ca eu pot mosteni schizofrenia care a facut-o ea. Tot incerce sa ma mut sa pot sa scap de vorbele ei " ca eu sunt un nimeni. .etc " bac-ul l-am luat..locuri de munca am avut pana cand am ajuns la concluzia ca eu chiar sunt un nimeni si nu mai am loc de munca..nu mai imi vine sa dau examenele..nu mai imi vine sa fac nimic. M-am saturat sa tot mi se spuna de ani de zile ca sunt un nimeni si ca eu sunt a nimanui si multe alte porcarii spuse de restul rudelor. Ma trezesc dimineata si ma gandesc la ce mai stau pe pamant…fumez intruna de nervi din cauza lor. As vrea sa o iau de la capat dar cat timp ii vad pe ei rudele si maicamea ma enervez nu pot sa ma concentrez sa mai fac nimic. Nu stiu ce sa mai fac m-am saturat pana in gat.

13'438
17
comentarii

wertym

Eu am o vdc!! Am fost marginalizata si inca sunt marginalizata din cauza mamei mele care a fost bolnava de schizofrenie parintii au divortat de cand aveam 7 ani, de cand m-am nascut si pana in ziua de azi la 22 de ani toate rudele tot imi spun ca o sa o mostenesc. De cand eram mica tot ma abuzau fizic si verbal..m-au tinut inchisa in casa trei luni pe motiv " pedepsita ". Am terminat liceul am luat si bac-ul, am avut multe locuri de munca dar tot a trebuit sa le schimb din cauza memei mele care ma tot sacaia la cap cu diverse. " De ce ce ai ajuns la ora asta ridica si palma la mine.. etc..". Bineinteles ca veneam de la munca si ma duceam si la facultate fara frecventa. Acum din cauza mamei si a rudelor am ajuns sa nu mai am nici un loc de munca abia mai ies din casa. Vreau sa ies din casa dar am o senzatie idioata parca toata lumea se uita la mine si zice ceva gen " aa sigur o sa o mosteneasca pe maica’sa ". Prietene/prieteni nu am tot din cauza asta. Atunci cand aveam maicamea ma sacaia cu telefoane trebuia sa am mereu rabdare cu ea. Am ajuns la concluzia ca sunt praf..tremur de nervi..abia mai ies din casa. Am incercat sa ma mut am dat peste tot felul de idioti si babe nebune.. dar mai am si licenta si trebuie sa imi gasesc un job..nu mai am aceeasi incredere in mine. Si totusi eu am fost la un medic si mi-a spus ca nu se mosteneste in toate cazurile. Vreau sa imi iau iar un job sa gasesc o camera dar nu mai pot trai cu maicamea si cu restul rudelor. Bani le-am dat cand munceam dar tot dadeau in mine si culmea tot ei minteau in fata politiei cum ca nu este adevarat. Este un calvar acum locuiesc intr-o camera de zici ca este puscarie separat de ei macar am cheie la usa sa nu mai vina sa dea in mine fara motiv. Pur si simplu nu ma lasa sa imi vad de job..licenta. Nu pot sa ma concentrez sa invat nimic dupa atatea porcarii. Ma afund tot mai mult in cacat. Cred ca ultima data cand am vorbit cu cineva a fost ieri o femeie in ratb ma intreba daca cobor la urmatoarea statie. Toti prietenii care i-am avut si prietenele i-am ajutat iar eu cand am avut nevoie nu erau niciodata acolo. Ma gandesc ca rudele astea sunt narcisiste tot incearca sa imi sublinieze faptul ca eu as avea nevoie de medicatie. Eu tot ii intreb? Pe ce baza dai medicatie unui om? Tot ei au dat in mine si tot ei insista sa imi bage pe gat medicatie. Pur si simplu nu inteleg de unde atata rautate? Tot si-au batut joc de mine de cand eram mica pentru ca nu am avut pe nimeni. Si acum inainte de licenta s-au gasit iar sa faca ce faceau inainte.

13'400
3
comentarii

VDC 13'400

Seara buna! Am o poveste mai lunga dar simt ca merita sa stiti contextul pentru a intelege episodul care a durat un an si 4 luni. M-am nascut intr-o familie nasoala, tata alcoolic, mama depresiva. Toata copilaria am fost abuz atat fizic, psihic, cat si emotional. Abuzurile au continuat pana am ajuns la facultate. Cand tata se imbata devenea un libidinos infect si ma pedofila. Mama ma ura. Pe la 12 ani am aflat ca mamei i se parea ca mi-o trag cu taica-meu. Pe parcursul scurtei mele vieti am fost oaia neagra. Oarecum nu imi invinuiam parintii ca ma bat si ma urasc, mereu incercam sa le gasesc scuze zicand ca sunt stresati. Prin liceu m-am bagat cu un tip care parea la fel de batut de soarta ca mine, ar fi fost primul meu prieten si am crezut ca va fi o experienta inofensiva… Nu a fost asa, avea probleme erectile, fapt ce il frustra enorm, fapt ce mi-a provocat nenumarate complexe. Era violent dar mereu am trait cu convingerea ca omul se poate schimba in bine. Intr-un final mi-am primit papucii. Am regretat ca mi-am pierdut o bucata destul de buna din viata alaturi de un om care m-a inlaturat atat de usor. Partea si mai nasoala era ca in timp ce eram cu tipul violent, placeam un alt tip dar cum consider loialitatea ca fiind trasatura mea definitorie, am inlaturat orice gand referitor la tipul 2. Ma simteam ca o curva, simteam ca il insel cu inima pe tipul 2 chiar daca tipul violent ar fi fost cel dezavantajat in situatia asta. Nu a durat nicio zi si m-am cuplat cu tipul 2, despre care intre timp aflasem ca ma uraste si se considera barca mea de salvare. Tipul 2 a fost adevarata mea dragoste si niciodata nu l-am considerat altceva. Relatia decurgea ok dar intre timp au aparut altercatii. Mama lui era foarte rea si mereu ne strica planurile. Il supunea la treburi casnice planuite in asa fel incat sa il impiedice din a se vedea cu mine. Eu mereu il ajutam. Ajunsesem sa ma simt ca Cenusareasa. Plecam mai devreme de la scoala si pana ajungea el acasa, faceam paturile si spalam vasele. Ma simteam neapreciata total. Alte dati, cand scapam mai devreme decat el, stateam prin oras si asteptam pana scapa de la ore ca sa il iau din fata liceului. Cand a fost bolnav am venit din coltul celalalt al orasului ca sa ii aduc medicamente, cu toate ca mama lui era cu el acasa. Mereu vedea doar ce face el. Mereu interpreta gresit tot ce ii ziceam. La un momentdat mi-a luat o bijuterie care nu imi venea si i-am spus sa o duca inapoi sa isi primeasca banii sau sa o schimbe, mi-a interpretat mesajul complet gresit si pana si in ziua de azi se plange la actualele prietene ca eu eram de nemultumit. Se juca mult cu prietenii sai, chiar si cand eram la el. Eram ignorata. La un momentdat am ajuns sa ii cer sa o facem mai des pentru ca doar atunci simteam ca imi da atentie. Mereu incercam sa schimb lucrurile ca sa nu se plictiseasca de mine. Nu ma mai simteam fata. Pana si la inceput imi zicea ca sunt ‘ca un baiat’. Nu imi aprecia cadourile, ii desenasem un portret si nu l-a impresionat prea tare, cand eram in pat bolnava de pneumonie ii facusem un animalut micut din plush. Nu il impresionau nici chestiile hand made si nici cele cumparate. Ii luasem un inel pe care cred ca l-a si pierdut. La un momentdat am avut un deces in familie si am devenit depresiva/suicidala, devenisem extraordinar de trista si la un momentdat mi-a zis ca nu ii mai pasa ce se intampla cu relatia noastra pentru ca oricum sunt mereu trista. A inceput sa ma ignore si mai tare, nu ma mai suna, iesea cu prietenii si nu imi zicea si cand il confruntam se simtea de parca as fi fost hitlerul existentei lui si ca vreau sa il pun in lesa. El isi pierduse empatia pentru mine, de la depresie plangeam continu dar simtea ca eu as fi un fel de actor super priceput care vrea sa il manipuleze prin tactici de terorism emotional. Eu ca om am fost mereu ghinionista si bolnavicioasa si asta il enerva. Cu 2 saptamani inainte sa se desparta de mine ii comandasem un tricou cu trupa lui preferata sub semn de recunostiinta ca nu era violent ca fostul sau ca nu era curvar. Pana sa vina tricoul s-a despartit de mine. Am avut nenorocul sa am o criza fix cand s-a despartit de mine si iar a simtit ca il manipulez, criza asta cred ca l-a gonit de tot. Mi-a promis ca imi va fi prieten dar nu este. In momentul actual ma uraste si prietenii lui ma ameninta cu moartea dar nu prea prind amenintarile astea la oameni suicidali. De la despartire am ajuns insomniaca, nu pot sa dorm deloc insa am corpul destul de destept incat sa isi dea singur shut down cand are nevoie (atipesc pentru maxim o ora). Mi-e frica de oameni. Depresia mi s-a agravat si tot il iubesc. Mi-as fi dorit sa fi fost macar loc de buna ziua dar este imposibil. Ma uraste. Faza amuzanta era ca acasa aveam un stash secret cu bani stransi pentru el, voiam sa ii iau role sau bicicleta sau un joc. La facultate m-am dus pe un profil care nu imi placea extraordinar de mult dar care stiam ca mi-ar fi asigurat un job bine platit. Voiam sa il iau de langa mama lui si sa ii ofer o viata buna. Totusi sunt SATANA, sunt antagonistul propriei vieti. Acum ma barfeste la toata lumea exagerand unele aspecte. S-a bagat cu o tipa la putin timp dupa despartire. Daca m-as fi sinucis, nu ar fi asteptat nici macar 2 luni si si-ar fi ingropat madularul in alta. Sincer nu mai vad de ce traiesc. Depresia si bolile ma distrug. Singura chestie care ma mai face sa vreau sa continui existenta asta de cacat este faptul ca poate candva ne vom impaca. A fost, este si va fi dragostea vietii mele, il voi iubi pana la sfarsitul vietii mele. Acum am ramas cu un fel de sindrom post traumatic si de fiecare data cand ii vad fata incep sa plang. Poate daca as scapa de depresie nu m-ar mai ura.

13'432
4
comentarii

The.Forsaken

Salut. Am o viata de cacat si m-am hotarat sa va plictisesc povestind-o.
Nu pot spune ca a fost rau de la inceput. Cand am avut ghinionul sa vin pe lume, familia mea avea o situatie stabila, chiar una buna as putea zice. Primi ani au trecut fara griji, nici nu ma gandeam ca se putea intampla ceva. In jurul varstei de 6 ani, tata a pierdut firma pe care o avea din cauza unor nenorociti care il furau, iar el ii considera prieteni, cea ce aveam sa descopar si eu pe pielea mea mai tarziu, dar sa o luam cronologic. Intr-un moment disperat, tata a fost nevoit sa vanda apartamentul, iar noi sa ne mutam in casa bunicii mele, unde in total am locuit 5 persoane intr-un apartament cu doua camere. Trebuie precizat ca nu am avut in niciun caz parintii alaturi in momentele grele, ei erau mult mai disperati sa se certe in fiecare zi. Clasa 1 am facut-o de acolo, dupa care, cum vremurile erau tot mai grele, am ramas fara masina, iar la scurt timp tata a trebuit sa achite o datorie cu casa maica-si(unde stateam), si ne-am mutat intr-un apartament nou, cu o chirie destul de buna(6 milioane pt 3 camere, chiar buna) insa conditile in bataie de joc. Am investit o gramada in acel loc(spre exemplu, la baie erau tevi sparte, iar balconul putea sa cada oricand, vorbesc la modul cel mai serios).
Cu bani stateam din ce in ce mai prost, la fel si cu certurile in familie. Desi eram mereu langa parintii mei, pot spune ca eram efectiv abandonat, rare sunt cazurile in care le-am cerut ajutorul pt ceva, erau prea ocupati sa se urasca. Cel putin, asta m.a facut extrem de independent, pot sa ma descurc in orice situatie, insa mi-a distrus complet increderea in oameni si cumva si in mine, mai ales ca fiecare imi spunea minciuni despre celalalt. Este printre cele mai grele sentimente sa fi mintit de parinte, iar eu stiam perfect, desi nu apucasem inca 10 ani. Numai spun eu cat am avut de suferit mai ales din cauza mamei, care isi varsa nervii pe mine. Eu, ramas complet singur, ma tineam de scoala si ma jucam la calculator(cam singura mea fericire, si ii multumesc lui Dumnezeu ca macar asta am avut, a fost la propriu singura mea iubire). Hotararea de divort a venit chiar de ziua lui taica-miu, tin minte si acum pe mama cum i-a trantit hartia pe masa zicand "Asta e cadoul meu pt tine" dupa care a plecat. Am aflat apoi ca, datorita serviciului ei, statea intr-o garsoniera militara. Eu am ramas cu bunica si tata, dar vorbeam si cu mama zilnic, am observat ca e mult mai interesata de mine acum, nu cand asi fi avut nevoie… . In fine, anii au trecut, am ajuns in clasa a 8-a, am luat examenul cu note mari, pt ca trebuie sa recunosc, ma golanisem rau in generala, insa liceul a fost la propriu dezastru. Am intrat la un liceu destul de bun, si atunci am luat hotararea sa ma mut cu fratii mei la mama. Un prost, ca eu imi doream. Un prost ce sa mai zic. Un an de zile am trait 4 persoane intr-o camera, cu cartofi fierti, o mancare de cartofi sau doar paine cu pate. Cana a trecut acest an, in care eu am fost a noua, ne-am mutat din nou, unde locuiesc si acum. Multe zile am stat nemancat, pt ca am inceput sa ma satur de ce aveam, pur si simplu nu voiam sa mananc, ma durea burta, insa nici nu imi pasa, invatat mereu sa sufar pana la urma te obisnuiesti cu toate.
Asta a fost cu viata mea, in continuare nimeni din familie nu imi este alaturi, dar asta e. Cel mai mare complex al meu este ca sunt urat, pe langa ca port ochelari am si o acnee urata care a si lasat ceva urme. Prietena nu am avut niciodata, si am impresia ca oricum nimeni nu m-ar putea iubii, la urma urmei ce am de oferit ? Acum am 18 ani si sunt in clasa a 12-a, m-am apucat de fumat si de baut(chiar foarte mult baut). Cea ce vreau sa spun e ca, noi cei cu VDC, nu am avut aproape nimic bun in viata, insa altii se nasc avand totul. Ma incapatanez sa ma consider un om cu suflet bun, ca in viata asta nu am facut rau altcuiva in afara de mine, am ajutat pe oricine cand a avut nevoie, am ascultat cu drag problemele de viata ale prietenilor, si i-am ajutat cu tot ce au avut nevoie. De cate ori nu aveam un leu la mine si imi doream sa mananc un covrig ca muream de foame, insa daca imi iesea un cersetor in cale il dadeam, la urma urmei, eu sunt invatat sa rabd. De cate ori nu m-am pus eu pe locul 2 pt binele altora. Si totusi, eu nu vad dreptatea pe lumea asta, desi sunt credincios, tot nu o vad. Pur si simplu nu inteleg. Cunosc oameni mai rai ca mine, imi sustin afirmatia ca sunt mai rai ca mine prin simplul fapt ca mie mi-au facut rau, iar eu nu am facut vreun rau cuiva, cel putin nu cu intentie, si am avut cea mare parere de rau cand mi-am dat seama ca gresisem.
Imi place sa ajut oameni, insa pe mine nu ma ajuta nimeni. Nu e nevoie sa ma ajute cineva, nici nu vreau.
Cel mai mult mi-as dori sa fiu frumos ca ceilalti si sa fiu iubit de cineva, daca am ajuns la 18 ani, si nici macar o plimbare in parc nu am avut trebuie sa imi pun un semn de intrebare. Va dati seama ca nu ma consider perfect "pe interior" doamne fereste, imi cunosc foarte bine defectele. Eu o sa continui sa ajut pe oricine are nevoie, poate si "sefu de sus" va binevoi sa imi indeplineasca unica mea dorinta, iar daca nu… poate nu tuturor ne e dat sa fim fericiti… vreodata…

13'436
7
comentarii

zmeuraa

Inainte de a trage concluzia ca aveti o viata de cacat si ca vreti sa muriti:
- NU va mai plangeti de mila. Mergeti pe principiul ca ce a fost, a fost. Aveti posibilitatea in fiecare zi sa o luati de la capat, trebuie doar sa aveti gramul de curaj pentru a iesi din zona voastra de confort si sa va asumati niste riscuri
- orice problema are o solutie, ORICE problema, trebuie doar sa o privesti din toate unghiurile
-  faptul ca cineva nu va place/iubeste cum o faceti voi sau v-a parasit/inselat nu inseamna ca aveti vreo vina, oamenii vin si pleaca, nimeni nu va sta obligat fortat in viata voastra
- poti invata ceva din fiecare experienta, buna sau rea, trebuie doar sa casti bine ochisorii
- NU va mai comparati viata cu a altora, a colegilor, prietenilor, vedetelor etc. fiecare are un destin diferit pe care il poate influenta prin alegerile pe care le face. ca sunteti prea lenesi/lasi sa luati o decizie, este partea a2a
- depresia si anxietatea se vindeca prin comunicare
- exista o zicala : ,,daca te-ai nascut sarac, nu e vina ta. dar daca mori sarac, este 100% vina ta,, ..does it ring a bell?
- poti reusi in viata si fara 100 de prieteni alaturi de tine sau fara sprijinul familiei. sunt persoane singuratice care au reusit in viata pe cont propriu, apoi, obtinand succesul, au fost inconjurate automat de oameni din toate cercurile, au castigat simpatia familiei etc
- nu trebuie sa indurati agresiunile membrilor familiei doar pentru ca sunt familia voastra. puteti suna mereu la politie daca se ajunge la violenta.
- o copilarie/adolescenta nefericita nu inseamna o viata nefericita. niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare
- invatati sa acceptati respingerea, obisnuiti va cu ,,nu,, si cautati oportunitatile dincolo de refuz. daca usa e inchisa poti incerca geamul
- o relatie esuata nu inseamna ca toate relatiile urmatoare vor fi esuate / ca nu vor mai fi deloc
- psihologii / psihiatrii exista cu un motiv. nu va fie rusine sa cautati sfaturi/ ajutor
- poti sa spui cum a fost viata ta la 80 de ani, nu la 20-30 cand abia incepi sa traiesti. la 20 de ani NU AI O VIATA de kkt, ci doar ai inceput cu stangul. continuarea depinde de vointa ta
- mai luati decizii si cu mintea, nu doare cu inima
- nu trebuie sa muti muntii deloc, ci doar sa ii urci
- nu exista om fara defecte. unii oameni stiu sa si transforme defectele in calitati, sa profite de ele
- un progres mic e mai bun decat niciun progres
- nu uitati ca pe lumea asta exista MIN 1 pers care tine la voi/ va iubeste chiar daca voi nu realizati / chiar daca nu va arata
- greu nu inseamna imposibil
- plange ti de mila si o sa vezi cat de departe o sa ajungi
- ,,nu am niciun rost pe lume’’ ..a, da? cati copaci ai plantat azi? nu ai niciun rost pentru ca nu ti-ai facut unul.
- a, si inca un citat care-mi place : ,,confidence isn’t : ,,they will like me,, , confidence is ,,i’‘ll be fine if they don’t,,

13'425
3
comentarii

elesoirbroda

salut. . am o stare tare bizara de o vreme.si s a nimerit perfect site ul asta unde am descoperit si alte persoane care se confrunta cu diferite situatii care ii demoralizeaza. nu cred ca ma compar cu cei care muncesc de mici din cauza situatiei financiare sau cu cei batuti etc. Insa pot spune ca sunt o persoana foarte timida, am ajuns intr un punct unde nu stiu daca am atac de panica sau daca e starea mea normala. Nu mai dorm. Am cosmaruri, daca dorm. Nu ma mai concentrez, mereu imi fac griji. Pe strada am senzatia ca toata lumea se holbeaza la mine, de o vreme ma simt ca de pe alta planeta. De ce? Nu stiu. . .sa nu lasati pe nimeni sa va faca sa va simtiti prosti, urati sau rai. E un nou an si va fi unul bun! Imi pare rau pentru rautatile si nedreptatile prin care ati trecut voi toti. Dar macar anxietatea nu va joaca feste. Sa aveti o saptamana buna! fiti mai intelegatori si zambiti <3

13'418
4
comentarii

cacatul8898

ceauuu !!!  Ati fost vreodata atat de nervosi ca incepeti sa radeti? sau sa zambiti? mno asa is si eu acum cu zambetul pe buze !!!! VIATA MEA DE cacat putred !!!  Pai cum sa incep? ma plimbam pe strada si am vazut cea mai TARE bunaciune din cate am vazut in viata mea nici in filmele porno nu am vazut asa ceva va jur avea niste buci superbe vaiiii si la fatza era perfecta ... BUNACIUNE rauuuu rauu.!!  atunci m-a lovit direct in cap ... ideea ca n-o sa am sanse niciodata la asa bunaciune superba , eu , un urat , pitic ~aprox. 1.78-1.80 (da , ma consider pitic) , care nu a fost in cluburi niciodata, un antisocial, un fricos,... am 22 de ani si nu am facut sex real niciodata. (numai cu prezervativ cu curve) . sint sarac nu sunt talentat la nimic , sunt prost si extrem de urat : am par blond dar urat de tot , am un ochi mai mic si unu mai mare , sunt cocosat , am putza mica.. (16 cm)...macar am ochii verzi.. un verzui gretzosss… cu toate astea astept in fiecare zi poate creste poate creste…. tot timpul am iluzia ca a crescut dar cand pun liniarul si vad 16 din nou imi smulg parul din cap de nervii.. am CEA MAI NASPA VIATA DIN LUMEEEEEEEEEEEE.. DUAMNEEEE

13'410
7
comentarii

VDC 13'410

Nu pot sa inteleg viata asta cat va mai dura pana va veni o schimbare inca de mic am avut o temere fata de sexul feminin ,am 21 de ani nu am reusit sa am vreodata vreo relatie cu vreo fata,inca sunt virgin desi arat bine ca si conditie fizica,financiara am dar simt o frica interioara in mine.Nu inteleg tot las timpul sa treaca cu speranta ca odata va veni SCHIMBAREA dar se pare ca nu .Nu am avut multe " flirturi ’ cu fetele ,am o frica interioara insa cand eram in liceu era o fata care-ia ii placea mult de mine,eu nu am bagat’o in seama iar acuma cand fata a ajuns la facultate si sa schimbat radical nici nu ma mai baga in seama ,mi’o merit ce sa spun am trecut peste treaba asta .Plus alt caz cu o colega careia ii placea de mine dar eu nu ii dadeam importanta era un pic urata,simt o frica mare in mine si ma demoralizez usor,alti baieti poate ar fi profitat si ar fi scapat de "virginitate" cum sar spune.Am stat in Germania si in Spania as fi putut sa merg la "Puff" cluburi de curve foarte usor dar nu am simtit nevoia.Nu stiu ce sa fac cat sa mai astept schimbarea aceea pe care o sper de prin liceu.Nu reusesc sa imi fac prieteni noi,am ramas tot cu prieteni din liceu/generala.La curve nu am simtit nevoie sa merg si aveam colegi de munca in Germania care mergeau saptamanal.Am incercat sa filtrez cu fete pe BADOO sau JAumo cat am stat in Germania dar degeaba,incerc sa caut o fata sincera si timida ca mine dar vad ca nici cum nu reusesc sa gasesc pe cineva.Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva cu viata mea de cacat.!

13'404
1
comentariu

nss2193

Bun..nu intentionam sa scriu aici dar am ajuns pe acest site dintr-un simplu search pe google dupa cuvintele
tanar si fara nimeni.. dap asta sunt eu.. Am 22ani , in decembrie a.c. voi face 23ani locuiesc laolalta cu parintii
dar am camera mea, am un servici nu foarte ok , dar imi castig o paine, lucru in 3 schimburi si asta imi afecteaza mult somnul. Am o VDC din cauza ca sunt singur, nu am avut niciodata prieteni adevarati , de iubita nici nu se pune problema, au fost 2 si bune de la 18ani.. prima pe parcursul liceului..dupa ce l-am lasat si am plecat in Italia..
s-a dus totul, o a doua acolo , evident cat am stat.. Inapoi in Brasovul meu , desi e un oras mare dens n-am mai cunoscut pe nimeni.. am ramas singur.. prieteni , evident , am ramas doar cu cativa din liceu cu care ma intelegeam
bine dar s-au imputinat cu timpul, si ne vedem tot mai rar, unii au job-uri ca si mine, altii cum si-au gasit o iubita
au cam uitat de mine, dar nu-i condamn.. insa eu am ramas cu mult inainte.. si asta e un fapt dureros…
Sunt o persoana timida, imi place sa vorbesc doar atunci cand am subiect , in rest tac malc, am ceva hobby-uri care ma ajuta sa trec peste momente dar asta-i pe termen scurt mie imi trebuie interactiune, sex, senzatia aceea de a fi langa cineva iubit si de a nu-ti blestema fiecare zi din viata,etc
Mi-am facut cont pe o gramada de site-uri de PSEUDOMatrimoniale dar fara reusita,acolo totul e pe bani si pana sa scri un amarat de text cuiva, si s-ar merita sa dai bani, dar degeaba tot in viata REALA trebuie sa caut , dar de unde
ca daca ies din casa, n-am nici-o adresa la care sa ma duc, e un vid total , putini inteleg asta ,  si daca mi-as gasi
probabil ca n-as avea prea multe de spus despre mine , desi as avea puterea de ami hrani optimismul si de a fi mai sigur pe mine cat sa fiu placut de cine trebuie…

As scrie mai multe, dar nu vreau sa va plictisesc, poate si dvs. dintr-un motiv sau altul va regasiti pe acest site
cu o astfel de problema care va streseaza zilnic si pe care nu o aveti cui o spune, dar pacat este de NOI ca suntem tineri si nu-i bine sa inaintam in varsta asa, trebuie sa ne adunam fiecare si sa gasim o solutie sau macar sa ne cunoastem , pentru ca cine e trecut prin asa ceva intelege mai bine lucrurile, decat altcineva complet random (la intamplare) . Zi faina !

 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil