LoginVreau cont
 < 1 2 3 4 5 6 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'336
5
comentarii

TheLegend27

Salut, m-am gandit sa intru si eu aici si sa imi scriu ofurile.
Ca sa fiu scurt si sa trec direct la subiect motivele pt care consider ca am o VDC:
1. Am 27 de ani, nu am mai avut o prietena de 7 ani si nici sex nu am mai facut de atunci. Am mai incercat prin baruri sa agat mai rar, dar fara succes, rar pt. ca de obicei sunt timid si am nevoie de un stimulent alcoolic pt. curaj.
2. Stima de sine e cam la pamant, ma uit in jurul meu si majoritatea prietenilor mei/cunostiinte au deja pe cineva si o situatie financiara mai buna.
3. La aspect fizic in afara de faptul ca am facut burta de la bere/carbogazoase and shit eu zic ca is ok, dar asta nu e asa grav, ma pot motiva sa slabesc.
4. Am un job de rahat unde castig doar 900 de lei in mana. Desi am fost la interviuri cu joburi mai bine platite, mi-a fost frica ca poate nu o sa ma descurc la noul job asa ca am ramas la vechiul.
5. Avand 900 de lei e clar ca stau cu ai mei, neputand sa ma intretin singur cu atat.
6. In timpul liber in weekend ies cu prietenii la o bere, iar in timpul saptamanii dupa munca de obicei joc WoW la nivel avansat, stiu, ar trebui sa ma las de el.

Pareri/sugestii?

13'335
9
comentarii

tomiloverboy

Buna ma numesc Andrei si ma plictisesc groaznic , serialul la care ma uit este parca desprins dintr o VDC , pe facebook nu gasesc nimic interesant si am o VDC , o mare VDC , va rog ajutor , nu vreau sa traiesc asa toata VMEADC , va rog ajutati ma cu un comm de incurajare sa stiu ca e cineva acolo pentru mine . Multumesc VDC!

13'327
1
comentariu

VDC 13'327

Intr-un final m-am hotarat sa scriu aici. Am 20 de ani, stau nu foarte departe de Bucuresti si nu pot spune ca am o viata de cacat dar ca fiecare dintre voi am probleme. Sa incep cu copilaria unde ai mei s-au despartit iar eu am ramas cu mama si parintii ei. Pe la 13 ani am inceput sa ies pe afara cu baietii si sa am anturaje proaste.. droguri, scandaluri. Fiind fata si cea mai mica din grup am venit cu ideea sa ma apuc de vandut droguri. Facand bani din asta nu ma mai interesa de liceu, am abandonat si m-am si potolit in scurt timp. Am inceput o relatie frumoasa care a durat 2 ani jumate. Timpul a trecut bunicul meu a murit iar bunica mea s-a hotarat sa il aduca pe tata inapoi sa fie un barbat in casa. Problema e ca mama e schizofrenica si are nevoie de liniste dar tata face mai mereu scandal, am vorbit cu ea sa il dea afara si nu vrea din cauza banilor care ii aduce in casa si ca o ajuta la treaba. Eu nu imi gasesc de munca din cauza liceului si de aici incep certuri si probleme. Povestea e mai lunga dar am scris pe scurt. Cine cauta un sfat sau doar sa discutam ne auzim pe whatsapp la nr . 0761228395.

13'326
11
comentarii

VDC 13'326

Nouă pe site deci hi everyone. Am 20 de ani în cazul în care sunteti curiosi si am observat foarte multe persoane cu probleme în care mă regăsesc. Am decis să îmi fac cont pentru prieteni noi. Sunt o persoană deschisă şi nu sunt genul să judec pentru că fiecare dintre noi are probleme deci dacă vă simţiţi singuri sau vreţi să discutaţi cu cineva lăsaţi timiditadea şi lăsați un mesaj or something.

13'331
1
comentariu

Hackul

Cu ce sa incep? A cu faptul ca sunt slab si mi-am distrus sansa la fata pe care o plac,si ca traiesc in Moldova care este o tara de toto rahatul plina de prosti si de porcii rusi.Iar,fiind o tara atit de corupta nu pot avea o viata frumoasa.Si pot sa-mi permit doar strict necesarul.Sunt un baiat de 13 ani,cum am mai spus slab,invat bine si sper ca la vara sa ne mutam in alta tara si ca Dumnezeu sa ma ajute.Cine stie sa-mi dea niste sfaturi va rog!

13'306
5
comentarii

NoriDeZi

Salut…Am o vdc pt ca nu am bani fara bani nu poti face mai nimic noi cei care lucram suntem sclavii guvernului noi lucram pentru guvern nu pentru noi noi suntem doar niste SCLAVI e o viata de CACAT la oameni le trebuie BANI BANI BANI fara bani nu e VIATA pentru noi nu ?Traim intro lume cu VDC se stie…...VDC

13'311
4
comentarii

Mihai23183

Salut, sunt baiat si am 17 ani. Am mai mult probleme financiare deoarece locuiesc cu mama care avea un salariu de 13 milioane cred , acum nu mai lucreaza si traim din somaj si din pensia alimenatara (deoarece parintii sunt despartiti). Cu taica-miu ma inteleg cam prost(mai mereu ne certam) ,dar macar imi cumpara haine si il mai vizitez (cam putine dar macar nu sunt de la second hand), el financiar o duce mai bine (lucreaza in strainatate salariu cam 1000-1500 de euro) numai ca este cam zgargit cam cu orice nu tine de scoala , deabea imi da bani sa ma duc la doctor care sanatatea e cea mai importanta nici bani de buzunar nu prea imi da mai nou. Sa va spun si cum e prin casa, acum cateva zile acoperisu era stricat si ploua in hol si in bucatarie si asa era cam de vreo cativa ani noroc ca am reusit sa-l rezolvam , nu mai am nicio oglinda doar una foarte mica care e in baie , apa calda nu mai avem si nu cred ca o sa avem nici la iarna nici caldura nici apa calda deoarece s-a inchis termocentrala (tot orasul numai are inafara de cei care au boiler). N-am bani nici pentru mine asa ca nu imi fac prietena, m-as simti mai rau decat cu prietena, nu-mi place sa am prietena si sa n-am bani. O sa fac tot ce pot sa fiu bogat cand o sa fiu major, pana atunci mai astept. Ma simt mai bine acum ca v-am spus si voua :)

13'283
6
comentarii

invincibila

Ma pictisesc groaznic…nu am ce sa fac, toti prietenii mei sunt plecati la mare si nu m-au luat si pe mine cu ei ca erau 4 in masina si daca veneam eu nu mai puteau sa-si cracaneze picioarele :( iubu m-a lasat…mai am 2 cunostinte retardate care nu ies afara din casa ca sunt prea retarde.vreau si eu sa ma distrez si sa ma imbat si nu am cu cine. Ce sa ma fac? Sunt trista si singura ..ma mai joc cu cainele din cand in cand dar nici ala nu ma mai suporta

13'278
3
comentarii

SARMANDEMIC

Am citit cateva ganduri de ale voastre si m-am regasit in unele situatii. Si poate te gandesti "da ca mine nu ai fost" sau "la mine e diferit", asa este fiecare situatie e unica in felul ei pentru ca toti suntem diferiti.
Acum am 30 de ani, un job respectabil , sotie si un copil pe drum.

Timpul rezolva tot.

Abia cand ajungi in punctul de a ceda vei realiza ce fel de persoana esti SLABA sau PUTERNICA.

Alege viata si infrunt-o.

13'274
5
comentarii

OptyckAndrei

Pai ce sa zic despre mine am 17 ani 1/2 am prieteni falsi,nu am avut niciodata o prietena si nici nu cred ca o sa am .Nu am imbratisat sau pupat vreodata o fata.Sunt timid cand trec pe langa altii tin mereu capul in pamant.In primara si generala eram mereu luat la bascalie.Din cauza ca sunt asa inchis sufar mereu si stau mult pe calculator din cauza asta am si de suferit.Am impresia ca toti ma vorbesc pe la spate si cam atat.Viata de cacat.

13'268
7
comentarii

VDC 13'268

Nu mai suport,am o viata de tot cacatul. Am doar 14 ani. Simt ca viata asta nu are nici un rost,nu am pe nimeni care sa ma sustina nu am cui sa ma descarc,nu am prieteni,nu am nimic,absolut nimic. Toata lumea ma uraste,toata lumea isi bate joc de mine. Parintii ma fac sa ma simt de tot rahatul, nu ma inteleg deloc,mama mereu ma cearta din orice chestie prosteasca. Familia nu ma ajuta,nimeni nu ma ajuta. Nimeni nu ma intelege. Mereu nu avem bani(eu&familia)
Nu ma pricep la nimic. Sunt urata. Mereu am cate o problema de sanatate.Am numai defecte. Am venit pe lumea asta doar ca sa sufar,atat. Mai bine imi pun capat zilelor,asa ar fi mai bine pentru toti. Sigur nimeni nu mi-ar duce doru’ .
Astept sa va bateti joc de mine, eu m-am obisnuit.

13'320
7
comentarii

SuntemRobi

Buna ! Dupa cum vad pe aici sunt intradevar persoane care au probleme grave de sanatate/financiare/familie etc ... As vrea sa va prezint si eu "problema" mea care e una mai mult psihologica. Probabil veti rade ori veti spune ca nu reprezinta o problema , dar va rog cine se simte in stare sa isi scrie parerea/sfatul cu respect .
    Sunt un oarecare baiat de 23 de ani ,momentan sunt plecat din Romania ca multi altii. Totul a inceput in clasa a 11-a(aveam 17 ani) cand m-am mutat intro alta clasa a unui liceu.Acolo am vazut pentru prima oara pe aceasta fata care mi-a placut instantaneu, parea sa o cunosc de undeva dar nu vedeam cum(probabil hormonii erau de vina) . Tin sa mentionez ca eram foarte timid si sensibil emotional deoarece am avut o viata de familie foarte dificila,pe care putini ar intelege-o.De asemenea situatia mea financiara era probabil cea mai dificila din toata clasa iar cativa colegi obisnuiau sa faca glume pe seama asta. Vroiam sa ii atrag atentia acestei fete, sa ii spun ca imi place de ea, ca sunt indragostit .Dupa cateva luni in noua clasa am inceput sa ma gandesc obsesiv la ea, in sensul ca nu puteam pur si simplu sa o scot din mintea mea prin nici o metoda.Nu imi imaginam scene sexuale cu dansa sau alte perversiuni, ci scene romantice sau cum ar fi trebuit sa fi petrecut timpul impreuna fericiti. Am decis sa ii las flori dimineata in banca ei( nici acum nu stiu de ce ) fara sa ii spun nimic. Imi era teama de raspunsul ei, imi era teama de persoana ei ,o teama obsesiva care imi macina gandurile si sentimentele zilnic !! Vroiam o doream nespus sa fim prieteni sa fim impreuna dar cu cat taceam mai mult cu atat devenea mai imposibila "relatia" noastra. In principal ma ingrijora faptul ca nu aveam bani mai deloc, parinti mei erau simpli muncitori cu 500 lei salar fiecare ,din care supravietuiam :( Incepeam sa urasc societatea si tara in care locuiam, eram o victima a tiraniei politicienilor (asa consideram atunci) iar in tot acest timp obsesia pentru aceasta fata crestea pe zi ce trece .... Erau momente de tortura psihica in timp ce eram la scoala deoarece o vedeam zilnic si vroiam sa o sterg din mintea mea dar nu puteam . erau momente cand imi plangeam de mila ca o fetita ,eram prizonier gandurilor negative :(
    Asa am petrecut ultimii doi ani de liceu in stresuri si ganduri amestecate :despre aceasta persoana, viitorul meu ,scopul meu pe acest pamant,probleme de familie si multe altele. Dupa terminarea liceului am inceput sa ma ridic singur ,sa imi creez un viitor financiar mai bun decat au putut sa imi ofere parintii(ceva la care inca mai lucrez),sa experimentez viata in moduri diferite fata de majoritatea celor de o varsta cu mine ... am avut multe peripetii si aventuri(non sexuale/romantice) care le-am facut cu placere si entuziasm . Vreau sa precizez ca sunt o persoana careia ii place schimbarea ,m-am scimbat mult in privinta viziunii mele asupra lumii, m-am schimbat emotional/psihic si inca sunt in proces de schimbare .
  Dupa doar un an de cand terminasem liceu si BAC-ul , am comunicat putin cu dansa pe facebook (cred ca pentru prima oara) nu mai eram la fel de obsedat de dansa ,dar curiozitatea ma impins sa ma intalnesc cu ea la o cafea ... prima oara fata in fata ... m-au apucat din nou aceleasi emotii ca la inceput .. am avut o discutie bizara si scurta in care nu am putut sa ma comport normal… am terminat discutia si am plecat acasa fiecare… de atunci am trecut la o stare depresiva si negativa acuta chiar critica ( in acelasi perioada muncisem o 1 luna si doua saptamani pe gratis fara sa primesc bani + ma intorsesem din Anglia dupa o experienta intensa) deci toate astea la un loc si gandul negativ ca nu pot sa fiu mai apropiat de fata aceasta , m-au facut sa cedez nervos… m-am "descarcat" pe facebook… i-am trimis mesaje cu tot felul de tampenii care nici acum nu imi amintesc de ele ,dupa care am ajuns la spitalul de boli mintale unde am petrecut 7 zile de teroare ....
  Dupa o perioada am inceput sa o uit,imi gasisem un jobin Ro… am vazuto pe strada de doua ori intro saptamana acum 2,5 ani . Imi era rusine de ea , am ezitat sa o privesc si am trecut pe langa dansa ... in ultimii doi ani am reusit sa am cateva relatii superficiale cu doua fete care sau terminat relativ rapid (2- 3 luni )  Din cate am aflat de la fosti colegi ea acum este impreuna cu cineva, (cea ce inca ma roade in adancul sufletului :(  ) ..... au trecut aprope 5 ani si eu inca mai am zile in care ma gandesc la ea .....


  Asta e pe scurt povestea despre aceasta fata ,care m-a zdruncinat emotional si psihic in adolescenta… Ma intreb daca e normal ce s-a intamplat ? Daca am vre-o problema psihica?  Poate fi rezolvata ? Cum as putea sa o uit ?
   
      multumesc !

13'296
7
comentarii

cryingintherain

Salut.
Nu stiu daca se poate considera ca am o VDC. Pentru ca momentan am unde sa locuiesc. Am un pat in care sa dorm, am ce sa mananc. Insa sunt bolnava…
Inima mea e bolnava.
Sa va spun o poveste…
Inima mea a avut parte de iubire… Pana cand persoana care mi-a daruit acea iubire "a plecat", si nu fizic, ci psihic, pentru ca eu o simt foarte departe. Si mi-a facut mult rau. Si mi-a rupt inima in mii si mii de bucatele. Incercand sa "lipesc" la loc bucatile… M-am taiat. Si m-a durut si mai rau, pentru ca am realizat ca nu pot face asta. Eram sfasiata de durere. Si cam asa ni se intampla tuturor, nu? Atunci cand suntem tradati, cand inima ne este franta pentru ca am pus prea mult suflet pentru cineva/ceva care ne face sufletul sa planga de bucurie… Inainte sa simt aceasta durere, am crezut ca pur si simplu va dura la nesfarsit aceasta fericire. Pentru ca atunci cand eram cu ea ma simteam ca un copil de 5 ani atunci cand i se ofera o acadea sau o inghetata, ca o adolescenta intalnindu-si prima iubire..
Simt nevoia sa scriu, pentru ca ma doare. Si niciodata nu am avut curajul sa admit asta. Imi e dor sa nu ma mai enervez din orice. Imi e dor sa nu am crize de anxietate si atacuri de panica. Imi e dor… Imi e dor de tot ce eram inainte sa te cunosc. Si totusi nu stiu ce mi-ai facut, dar inca te iubesc. Si mi-e rusine. Pentru ca tu nu ai meritat si nu meriti iubire.
Imi pare rau…
Imi pare rau ca te-am dezamagit de atatea ori, mama. Imi pare rau ca iti raspund urat, tata. Imi pare rau ca tip la voi. Imi pare rau ca plang noaptea neincetat gandindu-ma la tot ce s-a intamplat rau in viata mea… Imi pare rau ca nu avem bani. Imi pare rau ca nu sunt ceea ce v-ati dorit.
Imi pare rau ca fratele meu a trebuit sa plece in alta tara pentru ca tara asta e o tara de c**at si nu-ti poti asigura nici macar un trai decent in zilele noastre.
Imi pare rau prieteni, dusmani. Nu sunt nici prietenul perfect si nici dusmanul de temut, pentru ca eu nu pot fii rea. Mama m-a invatat sa iert, si asta e marele meu defect. Iert prea usor cand ar trebui sa las sa plece persoanele ce-mi fac rau.
Sunt dependenta de oameni. Imi e rusine… Imi e foarte rusine.
Imi pare rau tie straine, ca ai o viata de c**at, ca grijile te macina si ca nu ai ce pune pe masa. Ca tatal tau e alcoolic, ca mama ta plange in fiecare seara… Imi pare rau pentru tot ce te apasa. In final, totul va fii bine. Intr-un final… Intr-un final.

13'316
6
comentarii

NoName404

Salut!
Am găsit acest site din întâmplare, căutând persoane aflate în situația mea. Inițial nu am dorit să îmi expun povestea vieții mele (nu pot să spun că este chiar VDC, ci mai mult VG-Viață Grea; aflați mai târziu de ce) dar am decis să o fac, pentru a analiza opinii exterioare.
Am 17 ani. Totul începe cu faptul că sunt sărac, iar acest lucru mă complexează enorm de mult. Încă de când mă știu, am cunoscut ce înseamnă lipsurile, începând de la a nu avea o casă decentă (nici măcar nu am o baie fucțională / bucătărie echipată etc., locuind în 2 camere 5 persoane) până la a avea parte de zile în care există pentru mine o singură masă în zi (hrănitoare ce-i drept, dar numai pentru câteva ore!). Casa în care stau nici măcar nu sunt sigur că aparține părinților. Defapt, părinții mei nu cred că au nici măcar 1 cm de pământ. Chiar și acum îmi amintesc cum „casa” în care trăiesc a fost scoasă la vânzare de un văr de-al tatei. După un scandal monstru s-a calmat situația și cumpărătorii au plecat, anunțul fiind anulat.  Părinții mei nu câștigă îndeajuns pentru a întreține cât de cât o familie de 5 persoane (ei doi și încă trei băieți - am doi frați, unul în clasa a V-a și unul masterand la facultate). Mama s-a pensionat pe caz de boală, cu o pensie de 400 lei, iar tata lucrează ca șofer pentru 700 lei. Pentru moment este bine și așa, având în vedere că tata a găsit din fericire acea slujbă după 3 ani de șomaj. Partea bună (dacă pot zice așa) de care mă bucur este faptul că nimeni (cu excepția rudelor) nu știe că sunt sărac. Toți cred că sunt înstărit. Acest lucru s-a întâmplat deoarece mă pricep să ocolesc adevărul, iar când nu pot, mint, când vine vorba de unde locuiesc / dacă am bani. Dar mai ales, datorită faptului că știu cum să am o ținută impecabilă (primesc de la rude sau adun leu cu leu și îmi iau haine pe placul meu, știind cum să caut haine ieftine care, după ce le asortez, să arate ca de firmă - dar totul la un cost: cred că pe acasă port aceleași haine de mai mult de 5 ani, având vreo 4 schimburi). Momentan trăiesc totuși cu frica că într-un final va descoperi cineva acest lucru, dar cred că îi va fi foarte greu, având în vedere că sunt o persoană foarte precaută - mă uit în stânga și în dreapta înainte de a intra în curte de 10 ori; dacă mi se pare că vâd pe cineva cunoscut, îmi continui drumul înainte, nu acasă. Îmi este rușine de locul în care trăiesc. Când mă gândesc la câte lucruri frumoase ai ceilalți iar eu nu le am simt că mă sufoc. Mă arde invidia, știind că poate aș merita mai mult decât am, iar faptul că sunt sărac nu îl pot accepta!
Oricum, când vine vorba de școală, pot spune că sunt foarte bun. Acum învăț la un liceu de informatică, cel mai bun din județ, iar acest lucru cred că se datoarează dorinței mele arzătoare de a avea un trai mai bun, dar și faptului că îmi place tot ce implică cuvântul calculator. Am obținut bursă de merit (nu este deloc mare, puțin peste 300 lei pe semestru, dar fiecare leu primit contează pentru mine). Am participat la olimpiade, am ajuns chiar și la faza națională unde am primit menținea II, iar pe viitor sper că voi obține mai mult. Aici intervine alt complex major al meu. Din partea profesorilor nu am primit cuvinte de laudă (mai este o persoană care m-a luat la punctaj în clasă), iar acasă, părinții au fost destul de nepăsători, așteptând și eu să îmi dea acolo o mică atenție, chiar și o ciocolată (știind că îmi plac dulciurile), la care ei mi-au spus „-Lasă că o să faci mai bine la anul.” de parcă a câștiga mențiune la olimpiadă națională = ratat. Că am adus vorba de ei, pur și simplu îi urăsc. Îi urăsc că nu au fost în stare să îmi ofere un trai mai bun. Toată ziua stau acasă și se ceartă ca doi idioți. Nu s-a ajuns niciodată la violență, de alcool nici nu se pune problema. Doar se ceartă, dar scandalurile sunt destul de dese și intense. Nu îi mai suport. Nu se poate pune problema despărțirii, știind că nu pot trăi unul fără celălalt. M-am săturat să îi aud certându-se, uneori dorindu-mi în gând, înainte să adorm, cu ochii în lacrimi, o familie iubitoare, întrucât nu sunt sigur că ei mă iubesc. Mai mult ei mă cresc din obligația de părinte, nu din iubire, iar de acest lucru sunt destul de sigur. Îmi amintesc că de fiecare dată când veneam din tabere / excursii (câștigate la concursuri) simțeam o apăsare imensă pe drumul spre casă, iar dacă era seara când veneam, nu mă puteam abține să nu plâng pe drum. În fiecare excursie / tabără găseam persoane de care mă atașam, formând parcă o familie artificială de care îmi era drag. Momentan, părinții au cam uitat să spună de „Mulțumesc / Bravo / Te rog”, iar fraza „Nu ești bun de nimic/ Te distrug” le-a luat locul.
În ceea ce privește viața socială nu am putut avea vreodată o iubită, cu toate că sunt destule care mă doresc (chiar este așa, nu sunt narcisist/arogant dar chiar așa este). Totul din cauza banilor de care nu dispun nicioadă. Nu pot merg la un suc cu iubita având 3 lei în buzunar! M-am mai pus în situația jenantă de a nu putea achita nota de plată; uitându-mă la colegii mei cum își comandă tot felul de chestii (uneori mă simt obligat să merg cu ei, fiindu-mi prieteni și vrând să mă bucur de viață) iar eu nu puteam să mă uit doar la ei, comandam și eu ceva ieftin, după care născocind o minciună cum că am mâncat deja / am uitat banii acasă. Prieteni am, dar în același timp pot să spun că nu am. Cunosc multe persoane cu care mă înțeleg, vorbim, glumim, povestim, dar de cele mai multe ori eu sunt cel care trebuie să meargă la ei. Arareori se întâmplă să fiu căutat pentru a mă întreba „Ce mai faci? / Cum te mai simți?”, iar acest lucru mă doare, ca și cum nu sunt important pentru nimeni, iar o eventuală moarte a mea nu va crea mare agitație. Întotdeauna mi-am dorit să pot vedea / aude persoanele de la capătul sicriului meu. Ce ar spune? Ar fi multe? Ar plânge cineva? O lacrimă măcar? Chiar și falsă...
Ei bine, acum pe final, tot ce pot spune este că îmi doresc să merg la facultate, unde voi avea parte de cameră decentă (da, chiar atât de mult îmi doresc o casă) în cămin. Vă mulțumesc dacă ați citit până aici și am o rugăminte:  să lăsați un comentariu, să aflu ce părere / sfaturi aveți pentru mine. Toate cele bune.

13'297
8
comentarii

GigelFrone

Salutare la toata lumea.Vreau sa impartasesc un pic din viata mea cu voi.Am 27 de ani,arat bine,nu sunt urat,sunt inalt,atletic,sunt sociabil,extrovertit si glumet,nu probleme cu timiditatea sau ceva.Am terminat o facult,am un loc de munca cam prost platit,am o rabla de masina,stau cu parintii si sunt singur de vreo un an de zile.Am facut multe la viata mea,am avut multe iubite,am facut tot felul de prostii cum ar fi betii puternice/droguri/curve/etc…Cu alte cuv am trait din plin.Am avut o relatie cu o fata timp de 6 ani,am stat impreuna,ne-am iubit puternic,dar acum 1an si jumatate i-am pus eu sfarsit din cauza ca nu eram pe deplin multumit de ea si la momentul ala simteam ca nu vreau sa o am pe ea pt totdeauna(acum am unele regrete dar cu inima si constiinta impacate fiindca eu am decis sa punem stop).De atunci nu stiu ce mi se intampla,nu mai pot sa agat nicio fata(cu toate ca incerc mereu cand ies prin oras),am devenit foarte cinic,sunt plictisit de toate si de toti,ma simt batran si depasit,parca nu mai am chef de nimic,acelasi lucruri mereu,aceiasi prieteni,aceeasi rutina de kkt.Parca as involua intr-un regres continuu…Simt ca parca totul se duce la vale si parca zilele trec degeaba…

13'281
2
comentarii

numegeneric113

-am 15 ani si sunt baiat, nu sunt dependent de ceva si nu am aproape nici un hobby acum (jucam fotbal inainte dar mi-am pierdut interesul, la fel si cu baschetul, acum tot ce fac este sa desenez personaje din jocuri video)

-maica-mea este o isterica (nemultumita intotdeauna de serviciul pe care il are si vb. cu colegele ei intr-una) si o drogata (fumeaza tigari care sunt practic droguri legalizate)

-taica-miu este un egoist si crede intotdeauna ca el are dreptate intotdeauna desi el nu este punctual deloc si intarzie intotdeauna cu 10 minute - o zi intreaga (el are cel mai mare salariu dar se comporta de parca ar avea pensie de 500 lei)
    Amandoi au divortat.

Intotdeauna nu am avut fite in legatura cu lucrurile pe care le vreau (in general lucruri mici: 30 lei, 40) de ziua mea, dar odata in viata vreau si eu un cadou frumos si anume nu PC nou (reconditionat, nu conteaza, sa fie ceva ~1200 lei) ca cel din 2000 s-a stricat (de batran ce ii,nu de alta dar nici macar nu m-au lasat sa il duc in service ca cica sa il curat de praf cu aspiratorul :| ) si toata lumea se comporta de parca as vrea un Lambourghini. Taica-miu are 2 motociclete scumpe si o masina si tot nu se sfieste sa imi dea si mie ceva chiar daca el se duce cu iubita-sa in vacante. Am ajuns sa nu il mai iubesc pentru cauza asta, ci doar sa vreau bani de la el. De ziua mea (unde credeam ca o sa primesc si eu ceva, macar sa fiu bagat in seama ca tot omul) nu am facut nimic, doar 2-3 oameni mi-au zis "La multi ani!", desi eu am vreo 20 de prieteni (probabil nu au primit notificari pe Facebook, ca na’...retea "sociala"...). Taica-miu mi-o zis la multi ani si atat (de parca l-o durut undeva si o scapat si de mine).
  Intotdeauna sunt criticat (in special de taica-miu, desteptul desteptilor!) dar eu nu fac nimic. Daca ma supar si decid sa nu mai vorbesc pentru cateva zile sau sa fiu mai moracanos toata lumea ma face depresiv, pesimist…de parca n-as avea voie sa mai fiu om ! La anu’ am nevoie de un calculator nou care sa ma ajute la scoala (si sa ma joc si pe el oleaca, n-am sa mint) dar cu parinti ca astia nu ai de unde…traim ca in 2003. Maica-mea poate sa ia un card de la banca si sa platim in rate dar intotdeauna anuleaza (luna asta, luna viitoare, peste o saptamana, peste 3…) de parca i-ar fi frica ! Nici o conexiune la internet buna nu am, scriu asta pe un amarat de stick de internet cu 1-2mbps…
  In halul asta nici nu stiu ce o sa fac in viitor….

13'277
Nici un
comentariu

OptyckAndrei

Am o viata de cacat.Am 17 ani si jumatate sufar de spasmofilie si o tulburare obsesiv compulsiva denumita distonie neurovegetativa.sunt o persoana antisociala .nu am avut nici un prieten vreodata deoarece sunt foarte timid.prietena nu am imbratisat sau pupat vreodata caci nu am avut nici macar o fata.sunt mereu depresiv si nervos din cauza episoadelor din primara si generala cu niste colegi dobitoci care faceau glume .mereu am avut o copilarie de cacat cu remediere la liceu .acolo am cunoscut niste oameni mai normali.dar din copilarie si la sala unde ma duc oamenii fac misto de mine.Sper ca cineva sa vada acest vdc si sa nu-l ocoleasca si sa-l publice.cand trec pe langa oameni ma simt ca un ciudat si am senzatia ca toti vorbesc de mine pe la spate.stau mai mult pe calculator cand sunt liber si cam atat.Fuck life .Incerc sa-mi gasesc o prietena de varsta mea cu aceleasi probleme ca ale mele care sa ma inteleaga.Dar nu cred ca o sa gasesc pe cineva cu borderline sau timiditate excesiva nu neaparat borderline.Oricum va rog sa nu-mi mai stergeti postul acesta deoarece am incercat cat mai mult sa-mi exprim suferinta in el…

13'269
23
comentarii

VDC 13'269

- am 20 de ani
- sunt virgin
- toti ma ignora sau isi bat joc de mine
- parintii mei nu ma suporta si mi-au spus ca-s un ratat
- sunt un non-lifer ce sta toata ziua in casa
- sunt satul de laba
- nu am viitor
- nu am caracter
- sunt timid si dificil
- traiesc in lumea mea
- ma combin cu fete de 13-14 ani ca sa nu ma simt singur, pentru ca doar alea imi pot oferi o sansa (doar daca sunt proaste si urate)
- nu ma suport
- sunt fericit aproximativ 2 minute pe an in total
- sunt un frustrat
- toata viata mea am fost singur
- imi urasc parintii
- toti cei ce ma cunosc ma considera un ciudat si/sau un bolnav mintal
- toata viata mea am fost marginalizat
- nu am un scop in viata
- nu stiu sa fac nimic
- am tot timpul stari de anxietate
- pana in momentul asta am trait degeaba, nu am realizat nimic
- sunt de cacat, ca si viata mea

13'259
14
comentarii

VDC 13'259

Salut,urmaresc site.ul asta de cand eram in liceu,nu-mi vine sa cred ca mai exista, dar uite ca am ajuns sa public si eu in el :( deci sa o luam cu inceputul ,sunt studenta ,deci intretinuta de parinti, sau cel putin asa era pana acum nu mult timp in urma. M-am certat cu tatal meu la telefon, dupa ce am terminat am zis "ce om prost" si telefonul era dat pe interfon. Si ce a urmat va puteti da si voi seama, nu mai imi trimite bani, spune ca nu mai sunt fica lui ,sa-mi caut un tata mai destept,sa nu mai ma duc acasa ca el nu ma mai primeste. si trebuie sa si platesc chiria pe 2 luni si nu stiu de unde, in momentul asta nu sunt capabila decat sa plang. Ce VIATA DE CACAT, uneori mi-as dori sa nu mai ma trezesc , si toate de ;a iun cacat de enunt spus la nervi.

13'253
3
comentarii

sebinho

Jocurile pe calculator mi au mancat copilaria….

asa incepe sau defapt asa se termina povestea despre viata mea plictisitoare ... Totul incepe in Anul II de facultate descoperand jocul World of Tanks .. un joc cu care am crezut ca voi deveni un bun strateg si voi putea sa mi controlez emotiile si simturile dar nu a fost asa nici pe departe :) . Ma jucam non stop, aprox. 18 -19 h pe zi timp de 2 ani "tankuri " nu aveam viata sociala , totul era un blackout .  Locuiam cu inca 2 colegi de ai mei de breasla , aveam impresia ca ei ma inteleg .. dar de unde radeau si faceau glume despre mine gen chuck norris al jocurilor de Pc . Am incercat sa mai joc hearthstone , solitaire , worms sau fifa ... Totul era in zadar , dorinta mea era in continuare sa devin cel mai bun strateg .
Colegii mei de apartament organizau petreceri monstru chemand multa lume . Petrecerea se desfasura mai tot timpul in sufragerie (camera mea ). Toti erau prin apropiere , imi furau tigari fara sa mi dau seama si radeau de mine ...  Chiar nu ii bagam in seama considerandu i oameni fara viitor !
Totul sper sa se termine mai repede !!! Mi am scos contul la vanzare (500 de euro daca sunteti interesati0727 165 978 )
si am inceput sa urmaresc livestream " world of tanks ".

consider ca am facut un pas urias in viata mea !

 < 1 2 3 4 5 6 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil