LoginVreau cont
 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil  

Intrebare:

Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

13'386
1
comentariu

dincutaaura

Sunt Aura și am o VDC mare de de tot . Mă bucur că exista acest site, măcar știu că sunt oameni care au VDC si că nu sunt singura care duc această povară numită VIAȚĂ.

13'440
5
comentarii

haiCaSePoate

Am ajuns din gresela pe acest site.Am citit multe din povestiile postate si chiar si sfaturile oferite de oameni, este o experienta interesanta.

Am 27 de ani, traiesc in Berlin momentan. Am avut si eu cateva experiente mai nasoale:

Am fost in scoala generala abuzat un pic de colegii mai mari, am strans bani am platit un tiganus sa ma apere, am trecut peste.

Am fost in liceu singurul fara prietena,(in cercul de cunostinte) deoarece fata de care imi placea era mereu batjocorita de colegele ei, am ales sa ma distantez de problemele ei, mic si prost, am trecut peste.

In facultate in caminul studentesc, la o colega de camin ii placea de mine. Ea avea prieten acasa, eu i-am zis cat traiesc ca nu ma voi baga in relatia altcuiva, a raspandit zvonuri prin tot caminu’ ca am boli sexuale, ca is gay. A trecut anu, camin nou, am trecut peste.

Am incercat pe toata perioada facultati sa imi gasesc un job in domeniu, chiar si foarte prost platit, pentru experienta.Nu am reusit.Doar cand am terminat facultatea, am gasit un job, dupa mult,mult stres(ar fi insemnat sa ma intorc acasa intr-o zona moarta), am trecut peste.

In acea perioada, m-am indragostit prima oara, am trecut-o pe fata aia prin toate prostiile imaginabile, gelozi, fite, o ignoram cand ma enervam, am convins-o sa facem sex si fara prezervativ, apoi am stat amandoi cu sufletul la gura cand i-a intarziat perioada 3 zile. Si cand a fost vorba sa imi iau chirie si sa stea la mine, m-am speriat ca un las, si am bagat motive ca sa ne despartim.Singurul regret ce il am, nu i-am zis niciodata ca o iubeam, eram prea cool…
Am petrecut 2 ani gandindu-ma la ea sau vazand-o cu altu de mana, am trecut peste.

M-am inecat in job, am invatat si am crescut enorm, si asa am prins ocazia sa vin pentru o perioada la Berlin, zero cunostinte, nu cunosc limba, am sa trec peste.

Si am avut si clasicele in familie, tata a inselat-o pe mama, apoi au fost certuri, batai, un divort, o impacare. Trebuia sa stau intre ei cand veneam de la scoala ca sa nu certe/bata, am trecut peste!

Si nu, nu am sa cred niciodata ca am sau am avut o viata de cacat, pentru ca nu exista un tipar sau un model de viata perfecta, fiecare experienta m-a ajutat sa cresc. Si mai am sper 60% din viata sa traiesc.

Si am sa muncesc si am cresc si am sa trec peste multe experiente nasoale, dar am sa trec si prin multe momente frumoase, pentru ca asta e viata.

13'442
4
comentarii

deepinside

Nu îmi pasa de nimic, nu am chef de viata. Nu cred în nimic. Nu îmi pasa cum arat, nu îmi pasa ce mănânc, cu ce ma îmbrac, ce note iau, nu îmi pasa ce cred oamenii despre mine. Evit oamenii, stau cat mai mult izolat. Am gânduri suicidale. Asta e viata de cacat. Nu mai cred în Dumnezeu, noroc, etica, karma, bine-rău.  E totul un rahat împuțit fără sens.

13'430
10
comentarii

Joker999

*Nu citi daca esti ,sensibil, ...


Viata de cacat e sa fi atat de avansat mental si spiritual, incat sa iti dai seama ca toata viata asta de rahat e pentru cosciugu care o sa te astepte la final… tot stresul , toti nervii,toti banii, tot ce ai facut va merge in pamant la 2 metri sub ... si atunci vine intrebarea mai are rost sa ne stresam pt cacatul asta infect de viata ? oricum putregai ajungem toti in maxim 100 de ani ....

13'439
5
comentarii

wertym

Vdc…Maicamea a facut 3 avorturi si tot imi repeta faptul ca atunci cand m-a nascut s-a imbolnavit. Toata viatam-am simtit vinovata. Pe deasupra tot insista ca eu pot mosteni schizofrenia care a facut-o ea. Tot incerce sa ma mut sa pot sa scap de vorbele ei " ca eu sunt un nimeni. .etc " bac-ul l-am luat..locuri de munca am avut pana cand am ajuns la concluzia ca eu chiar sunt un nimeni si nu mai am loc de munca..nu mai imi vine sa dau examenele..nu mai imi vine sa fac nimic. M-am saturat sa tot mi se spuna de ani de zile ca sunt un nimeni si ca eu sunt a nimanui si multe alte porcarii spuse de restul rudelor. Ma trezesc dimineata si ma gandesc la ce mai stau pe pamant…fumez intruna de nervi din cauza lor. As vrea sa o iau de la capat dar cat timp ii vad pe ei rudele si maicamea ma enervez nu pot sa ma concentrez sa mai fac nimic. Nu stiu ce sa mai fac m-am saturat pana in gat.

13'438
17
comentarii

wertym

Eu am o vdc!! Am fost marginalizata si inca sunt marginalizata din cauza mamei mele care a fost bolnava de schizofrenie parintii au divortat de cand aveam 7 ani, de cand m-am nascut si pana in ziua de azi la 22 de ani toate rudele tot imi spun ca o sa o mostenesc. De cand eram mica tot ma abuzau fizic si verbal..m-au tinut inchisa in casa trei luni pe motiv " pedepsita ". Am terminat liceul am luat si bac-ul, am avut multe locuri de munca dar tot a trebuit sa le schimb din cauza memei mele care ma tot sacaia la cap cu diverse. " De ce ce ai ajuns la ora asta ridica si palma la mine.. etc..". Bineinteles ca veneam de la munca si ma duceam si la facultate fara frecventa. Acum din cauza mamei si a rudelor am ajuns sa nu mai am nici un loc de munca abia mai ies din casa. Vreau sa ies din casa dar am o senzatie idioata parca toata lumea se uita la mine si zice ceva gen " aa sigur o sa o mosteneasca pe maica’sa ". Prietene/prieteni nu am tot din cauza asta. Atunci cand aveam maicamea ma sacaia cu telefoane trebuia sa am mereu rabdare cu ea. Am ajuns la concluzia ca sunt praf..tremur de nervi..abia mai ies din casa. Am incercat sa ma mut am dat peste tot felul de idioti si babe nebune.. dar mai am si licenta si trebuie sa imi gasesc un job..nu mai am aceeasi incredere in mine. Si totusi eu am fost la un medic si mi-a spus ca nu se mosteneste in toate cazurile. Vreau sa imi iau iar un job sa gasesc o camera dar nu mai pot trai cu maicamea si cu restul rudelor. Bani le-am dat cand munceam dar tot dadeau in mine si culmea tot ei minteau in fata politiei cum ca nu este adevarat. Este un calvar acum locuiesc intr-o camera de zici ca este puscarie separat de ei macar am cheie la usa sa nu mai vina sa dea in mine fara motiv. Pur si simplu nu ma lasa sa imi vad de job..licenta. Nu pot sa ma concentrez sa invat nimic dupa atatea porcarii. Ma afund tot mai mult in cacat. Cred ca ultima data cand am vorbit cu cineva a fost ieri o femeie in ratb ma intreba daca cobor la urmatoarea statie. Toti prietenii care i-am avut si prietenele i-am ajutat iar eu cand am avut nevoie nu erau niciodata acolo. Ma gandesc ca rudele astea sunt narcisiste tot incearca sa imi sublinieze faptul ca eu as avea nevoie de medicatie. Eu tot ii intreb? Pe ce baza dai medicatie unui om? Tot ei au dat in mine si tot ei insista sa imi bage pe gat medicatie. Pur si simplu nu inteleg de unde atata rautate? Tot si-au batut joc de mine de cand eram mica pentru ca nu am avut pe nimeni. Si acum inainte de licenta s-au gasit iar sa faca ce faceau inainte.

13'394
2
comentarii

Cronos

Salutare oameni,

Am sa rezum totul la o singura intrebare: Muncim sa traim sau traim sa muncim?
Asta ar putea avea raspuns comun cu intrebarea: De ce VDC?

13'400
5
comentarii

VDC 13'400

Seara buna! Am o poveste mai lunga dar simt ca merita sa stiti contextul pentru a intelege episodul care a durat un an si 4 luni. M-am nascut intr-o familie nasoala, tata alcoolic, mama depresiva. Toata copilaria am fost abuz atat fizic, psihic, cat si emotional. Abuzurile au continuat pana am ajuns la facultate. Cand tata se imbata devenea un libidinos infect si ma pedofila. Mama ma ura. Pe la 12 ani am aflat ca mamei i se parea ca mi-o trag cu taica-meu. Pe parcursul scurtei mele vieti am fost oaia neagra. Oarecum nu imi invinuiam parintii ca ma bat si ma urasc, mereu incercam sa le gasesc scuze zicand ca sunt stresati. Prin liceu m-am bagat cu un tip care parea la fel de batut de soarta ca mine, ar fi fost primul meu prieten si am crezut ca va fi o experienta inofensiva… Nu a fost asa, avea probleme erectile, fapt ce il frustra enorm, fapt ce mi-a provocat nenumarate complexe. Era violent dar mereu am trait cu convingerea ca omul se poate schimba in bine. Intr-un final mi-am primit papucii. Am regretat ca mi-am pierdut o bucata destul de buna din viata alaturi de un om care m-a inlaturat atat de usor. Partea si mai nasoala era ca in timp ce eram cu tipul violent, placeam un alt tip dar cum consider loialitatea ca fiind trasatura mea definitorie, am inlaturat orice gand referitor la tipul 2. Ma simteam ca o curva, simteam ca il insel cu inima pe tipul 2 chiar daca tipul violent ar fi fost cel dezavantajat in situatia asta. Nu a durat nicio zi si m-am cuplat cu tipul 2, despre care intre timp aflasem ca ma uraste si se considera barca mea de salvare. Tipul 2 a fost adevarata mea dragoste si niciodata nu l-am considerat altceva. Relatia decurgea ok dar intre timp au aparut altercatii. Mama lui era foarte rea si mereu ne strica planurile. Il supunea la treburi casnice planuite in asa fel incat sa il impiedice din a se vedea cu mine. Eu mereu il ajutam. Ajunsesem sa ma simt ca Cenusareasa. Plecam mai devreme de la scoala si pana ajungea el acasa, faceam paturile si spalam vasele. Ma simteam neapreciata total. Alte dati, cand scapam mai devreme decat el, stateam prin oras si asteptam pana scapa de la ore ca sa il iau din fata liceului. Cand a fost bolnav am venit din coltul celalalt al orasului ca sa ii aduc medicamente, cu toate ca mama lui era cu el acasa. Mereu vedea doar ce face el. Mereu interpreta gresit tot ce ii ziceam. La un momentdat mi-a luat o bijuterie care nu imi venea si i-am spus sa o duca inapoi sa isi primeasca banii sau sa o schimbe, mi-a interpretat mesajul complet gresit si pana si in ziua de azi se plange la actualele prietene ca eu eram de nemultumit. Se juca mult cu prietenii sai, chiar si cand eram la el. Eram ignorata. La un momentdat am ajuns sa ii cer sa o facem mai des pentru ca doar atunci simteam ca imi da atentie. Mereu incercam sa schimb lucrurile ca sa nu se plictiseasca de mine. Nu ma mai simteam fata. Pana si la inceput imi zicea ca sunt ‘ca un baiat’. Nu imi aprecia cadourile, ii desenasem un portret si nu l-a impresionat prea tare, cand eram in pat bolnava de pneumonie ii facusem un animalut micut din plush. Nu il impresionau nici chestiile hand made si nici cele cumparate. Ii luasem un inel pe care cred ca l-a si pierdut. La un momentdat am avut un deces in familie si am devenit depresiva/suicidala, devenisem extraordinar de trista si la un momentdat mi-a zis ca nu ii mai pasa ce se intampla cu relatia noastra pentru ca oricum sunt mereu trista. A inceput sa ma ignore si mai tare, nu ma mai suna, iesea cu prietenii si nu imi zicea si cand il confruntam se simtea de parca as fi fost hitlerul existentei lui si ca vreau sa il pun in lesa. El isi pierduse empatia pentru mine, de la depresie plangeam continu dar simtea ca eu as fi un fel de actor super priceput care vrea sa il manipuleze prin tactici de terorism emotional. Eu ca om am fost mereu ghinionista si bolnavicioasa si asta il enerva. Cu 2 saptamani inainte sa se desparta de mine ii comandasem un tricou cu trupa lui preferata sub semn de recunostiinta ca nu era violent ca fostul sau ca nu era curvar. Pana sa vina tricoul s-a despartit de mine. Am avut nenorocul sa am o criza fix cand s-a despartit de mine si iar a simtit ca il manipulez, criza asta cred ca l-a gonit de tot. Mi-a promis ca imi va fi prieten dar nu este. In momentul actual ma uraste si prietenii lui ma ameninta cu moartea dar nu prea prind amenintarile astea la oameni suicidali. De la despartire am ajuns insomniaca, nu pot sa dorm deloc insa am corpul destul de destept incat sa isi dea singur shut down cand are nevoie (atipesc pentru maxim o ora). Mi-e frica de oameni. Depresia mi s-a agravat si tot il iubesc. Mi-as fi dorit sa fi fost macar loc de buna ziua dar este imposibil. Ma uraste. Faza amuzanta era ca acasa aveam un stash secret cu bani stransi pentru el, voiam sa ii iau role sau bicicleta sau un joc. La facultate m-am dus pe un profil care nu imi placea extraordinar de mult dar care stiam ca mi-ar fi asigurat un job bine platit. Voiam sa il iau de langa mama lui si sa ii ofer o viata buna. Totusi sunt SATANA, sunt antagonistul propriei vieti. Acum ma barfeste la toata lumea exagerand unele aspecte. S-a bagat cu o tipa la putin timp dupa despartire. Daca m-as fi sinucis, nu ar fi asteptat nici macar 2 luni si si-ar fi ingropat madularul in alta. Sincer nu mai vad de ce traiesc. Depresia si bolile ma distrug. Singura chestie care ma mai face sa vreau sa continui existenta asta de cacat este faptul ca poate candva ne vom impaca. A fost, este si va fi dragostea vietii mele, il voi iubi pana la sfarsitul vietii mele. Acum am ramas cu un fel de sindrom post traumatic si de fiecare data cand ii vad fata incep sa plang. Poate daca as scapa de depresie nu m-ar mai ura.

13'434
6
comentarii

Voices

Partea a doua:
Poate mi-ati citit ultimul topic daca asa il pot numi.Acum sa continuam:
1.Muncesc aproape de 3 luni la un magazin ca lucrator comercial.Nu sunt respectat,pana acum zilele libere care trebuia sa le am nu le-am primit,muncesc ca un sclav dar macar sun platit cum trebuie…
2.Am inceput sa inebunesc mai rau.Parinti mei, care s-au reimpacat le e frica ca poate fac ceva necugetat sau ca o sa inebunesc mai rau.Nu stiu de ce dar in loc sa ma enervez am inceput sa rad.
3.Am ajuns sa urasc ca m-am nascut(asta nu e nimic nou).
4.A si toate rudele mele se comporta asa frumos cu mine de parca as fi un handicapat mintal.
Scuzati pentru gramatica care este la pamant dar nu mai rezist

13'428
11
comentarii

EdgyCvnt

E o vdc in general ca sunt destui oameni naspa care nu pot empatiza cu un om oricat de nasoala ar fi situatia respectivului dar la cea mai mica inconvenienta se plang si ca soarele straluceste prea tare pe strada lor si se asteapta sa iti fie mila de ei. Circulaba e aiurea, da, dar si mai aiurea e sa stii ca esti o lepra si sa te dai ranit. Plina e lumea de pasarici de-astea fara probleme care asteapta sa le pice caltabosul compasiunii in gura. Pana nu vor intelege ca ce au ei nu sunt probleme reale, vor trai cu convingerea ca au o vdc.

13'423
2
comentarii

lupulsinguratic

Salutare tuturora as vrea sa va zic si eu ca intradevar viata unori e nedreapta si pe scurt e greu sa traiesti de unul singur si la propiu da si la figurat adica intradevar VDC pt ca cu fiecare zi ce trece nu ma mai suport mi-e mila de mine dat si tot odata scarba de cea ce am ajuns in VDC-ul in care ma aflu cam asta e parerea mea despre viata pe scurt.pa pa si poate cine stie si adio cand voi avea ocazia in viata nu se stie niciodata nimic

13'437
5
comentarii

Justop

Salutare,

Am ajuns pe acest site intamplator, dupa ce am citit mai multe postari, m-am decis sa spun si eu cateva lucruri despre mine si sa va cer o opinie.

Situatia mea este destul de atipica:

- am 27 de ani, locuiesc in apartamentul meu, cu o fata cu care am o relatie de multi ani, planuim sa ne casatorim anul asta.
- am facut doua facultati, diferite cursuri, dar nu lucrez, am terminat un masterat anul trecut si de atunci nu am mai evoluat in plan profesional.
- cu banii ma descurc decent, dar momentan nu produc nimic, am strans un cont de-a lungul timpului si alaturi de ce mai primesc de la parinti si ce aduce prietena (desi de multe ori consuma mai mult decat produce, ea lucreaza in invatamant) fac fata la cheltuielile cotidiene.
- social sunt ok, am cativa prieteni vechi, mai multe grupuri de amici/cunostinte, cu familia ma inteleg ok.
- fizic sunt ok, sunt inalt, cateva kg in plus dar, mai nou, ma duc la sala, probleme majore cu sanatatea nu am, sau nu le stiu inca :))

Problemele:

- Am o stare generala proasta, sunt lipsit de energie, ma culc deseori dimineata si noaptea stau treaz (citit, seriale, jocuri internet, etc)
- Nu vad viitorul cu entuziasm, nu imi gasesc un scop, un rost, o cariera.
- Nu sunt entuziasmat de nunta desi eu am propus sa ne casatorim, ma gandesc la alte femei, am avut in ultimii ani mai multe flirturi dar nu le-am dezvoltat, desi tipele dadeau semnale ca vor (nu stiu exact de ce, am vrut, dar ceva m-a oprit)
- Sunt obsedat de cand eram adolescent sa pun ordine in proprietatile familiei si nu se rezolva nimic.
- Am ajuns sa iau antidepresive, dar, cel putin momentan mi se pare ca nu au nici un efect.

Sa dezvolt:

  Parintii mei au mostenit mai multe terenuri, care teoretic valoreaza destul de mult, eu am propus sa le transformam in ceva productiv (macar in apartamente de inchiriat daca nu alte afaceri mai profitabile), astfel sa obtin venituri pasive si sa ma pot concentra sa imi gasesc o vocatie/job fara sa ma gandesc daca este sau nu profitabil.
  Asta se intampla undeva intre gimnaziu si liceu, ai mei au o situatie materiala ok, dar cu toate astea de multe ori nu erau destui bani, si mereu le spuneam sa rezolve cu terenurile si o sa fie bani mai multi decat trebuie, iar ei imi ziceau ca am dreptate, dar ca sunt stresati cu ceva ce ma privea pe mine (capacitate, bac, licenta, master…) sa rezolv ce ii streseaza si dupa o sa poata sa rezolve si ei.
  Eu am tot mers inainte, fara sa ma gandesc la ce vreau de fapt sa fac cu viata mea, ei au stagnat cu ce ma interesa pe mine. Am ajuns sa dezvolt o obsesie, sa imi doresc sa nu le fi avut ca oricum practic sunt degeaba, dar nu pot sa trec peste pentru ca inca mai sper sa se rezolve (de multe ori sunt gata sa gasesc un cumparator, sau o alta metoda de rezolvare, dar in ultima clipa, ceva se intampla si pica toata treaba, foarte frustrant)
 
Mai sunt foarte multe de zis, pe mai multe planuri, dar deja o sa ziceti ca "nu sunt cu toate acasa" cine stie, poate
aveti dreptate. Dar simteam nevoia sa ma descarc si, de ce nu, sa vad ce cred si altii despre situatia mea.

Scuze ca v-am tinut atat si multumesc ca ati citit!

Stiu ca sunt oameni cu probleme mult mai mari si mai grele decat cu ce ma confrunt eu, (daca e cazul si pot sa ajut cu ceva, lasati un comentariu) dar ma simt deprimat, imi simt viata data peste cap si am senzatia ca trece timpul degeaba pe langa mine si nimeni nu il mai aduce inapoi.

13'436
9
comentarii

zmeuraa

Inainte de a trage concluzia ca aveti o viata de cacat si ca vreti sa muriti:
- NU va mai plangeti de mila. Mergeti pe principiul ca ce a fost, a fost. Aveti posibilitatea in fiecare zi sa o luati de la capat, trebuie doar sa aveti gramul de curaj pentru a iesi din zona voastra de confort si sa va asumati niste riscuri
- orice problema are o solutie, ORICE problema, trebuie doar sa o privesti din toate unghiurile
-  faptul ca cineva nu va place/iubeste cum o faceti voi sau v-a parasit/inselat nu inseamna ca aveti vreo vina, oamenii vin si pleaca, nimeni nu va sta obligat fortat in viata voastra
- poti invata ceva din fiecare experienta, buna sau rea, trebuie doar sa casti bine ochisorii
- NU va mai comparati viata cu a altora, a colegilor, prietenilor, vedetelor etc. fiecare are un destin diferit pe care il poate influenta prin alegerile pe care le face. ca sunteti prea lenesi/lasi sa luati o decizie, este partea a2a
- depresia si anxietatea se vindeca prin comunicare
- exista o zicala : ,,daca te-ai nascut sarac, nu e vina ta. dar daca mori sarac, este 100% vina ta,, ..does it ring a bell?
- poti reusi in viata si fara 100 de prieteni alaturi de tine sau fara sprijinul familiei. sunt persoane singuratice care au reusit in viata pe cont propriu, apoi, obtinand succesul, au fost inconjurate automat de oameni din toate cercurile, au castigat simpatia familiei etc
- nu trebuie sa indurati agresiunile membrilor familiei doar pentru ca sunt familia voastra. puteti suna mereu la politie daca se ajunge la violenta.
- o copilarie/adolescenta nefericita nu inseamna o viata nefericita. niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare
- invatati sa acceptati respingerea, obisnuiti va cu ,,nu,, si cautati oportunitatile dincolo de refuz. daca usa e inchisa poti incerca geamul
- o relatie esuata nu inseamna ca toate relatiile urmatoare vor fi esuate / ca nu vor mai fi deloc
- psihologii / psihiatrii exista cu un motiv. nu va fie rusine sa cautati sfaturi/ ajutor
- poti sa spui cum a fost viata ta la 80 de ani, nu la 20-30 cand abia incepi sa traiesti. la 20 de ani NU AI O VIATA de kkt, ci doar ai inceput cu stangul. continuarea depinde de vointa ta
- mai luati decizii si cu mintea, nu doare cu inima
- nu trebuie sa muti muntii deloc, ci doar sa ii urci
- nu exista om fara defecte. unii oameni stiu sa si transforme defectele in calitati, sa profite de ele
- un progres mic e mai bun decat niciun progres
- nu uitati ca pe lumea asta exista MIN 1 pers care tine la voi/ va iubeste chiar daca voi nu realizati / chiar daca nu va arata
- greu nu inseamna imposibil
- plange ti de mila si o sa vezi cat de departe o sa ajungi
- ,,nu am niciun rost pe lume’’ ..a, da? cati copaci ai plantat azi? nu ai niciun rost pentru ca nu ti-ai facut unul.
- a, si inca un citat care-mi place : ,,confidence isn’t : ,,they will like me,, , confidence is ,,i’‘ll be fine if they don’t,,

13'422
2
comentarii

Termicul

Vdc-ul suprem e sa afli ca oamenii de care te plangi in vdc-urile tale, frecventeaza si ei vdc si ei ti-au citit toate vdc-urile.

13'420
3
comentarii

IronKiller

Deja de câteva săptămâni ma sufoc incontinuu, dar nu asta e problema. Problema e ca uneori simt ca viata mea e impartita in mii si milioane de bucăți si cioburi mici, ascuțite, si dureroase. Unele in viață reala, altele in Internet. Cred ca am nevoie de consiliere psihologica si medicala serioasa ._.

13'432
6
comentarii

The.Forsaken

Salut. Am o viata de cacat si m-am hotarat sa va plictisesc povestind-o.
Nu pot spune ca a fost rau de la inceput. Cand am avut ghinionul sa vin pe lume, familia mea avea o situatie stabila, chiar una buna as putea zice. Primi ani au trecut fara griji, nici nu ma gandeam ca se putea intampla ceva. In jurul varstei de 6 ani, tata a pierdut firma pe care o avea din cauza unor nenorociti care il furau, iar el ii considera prieteni, cea ce aveam sa descopar si eu pe pielea mea mai tarziu, dar sa o luam cronologic. Intr-un moment disperat, tata a fost nevoit sa vanda apartamentul, iar noi sa ne mutam in casa bunicii mele, unde in total am locuit 5 persoane intr-un apartament cu doua camere. Trebuie precizat ca nu am avut in niciun caz parintii alaturi in momentele grele, ei erau mult mai disperati sa se certe in fiecare zi. Clasa 1 am facut-o de acolo, dupa care, cum vremurile erau tot mai grele, am ramas fara masina, iar la scurt timp tata a trebuit sa achite o datorie cu casa maica-si(unde stateam), si ne-am mutat intr-un apartament nou, cu o chirie destul de buna(6 milioane pt 3 camere, chiar buna) insa conditile in bataie de joc. Am investit o gramada in acel loc(spre exemplu, la baie erau tevi sparte, iar balconul putea sa cada oricand, vorbesc la modul cel mai serios).
Cu bani stateam din ce in ce mai prost, la fel si cu certurile in familie. Desi eram mereu langa parintii mei, pot spune ca eram efectiv abandonat, rare sunt cazurile in care le-am cerut ajutorul pt ceva, erau prea ocupati sa se urasca. Cel putin, asta m.a facut extrem de independent, pot sa ma descurc in orice situatie, insa mi-a distrus complet increderea in oameni si cumva si in mine, mai ales ca fiecare imi spunea minciuni despre celalalt. Este printre cele mai grele sentimente sa fi mintit de parinte, iar eu stiam perfect, desi nu apucasem inca 10 ani. Numai spun eu cat am avut de suferit mai ales din cauza mamei, care isi varsa nervii pe mine. Eu, ramas complet singur, ma tineam de scoala si ma jucam la calculator(cam singura mea fericire, si ii multumesc lui Dumnezeu ca macar asta am avut, a fost la propriu singura mea iubire). Hotararea de divort a venit chiar de ziua lui taica-miu, tin minte si acum pe mama cum i-a trantit hartia pe masa zicand "Asta e cadoul meu pt tine" dupa care a plecat. Am aflat apoi ca, datorita serviciului ei, statea intr-o garsoniera militara. Eu am ramas cu bunica si tata, dar vorbeam si cu mama zilnic, am observat ca e mult mai interesata de mine acum, nu cand asi fi avut nevoie… . In fine, anii au trecut, am ajuns in clasa a 8-a, am luat examenul cu note mari, pt ca trebuie sa recunosc, ma golanisem rau in generala, insa liceul a fost la propriu dezastru. Am intrat la un liceu destul de bun, si atunci am luat hotararea sa ma mut cu fratii mei la mama. Un prost, ca eu imi doream. Un prost ce sa mai zic. Un an de zile am trait 4 persoane intr-o camera, cu cartofi fierti, o mancare de cartofi sau doar paine cu pate. Cana a trecut acest an, in care eu am fost a noua, ne-am mutat din nou, unde locuiesc si acum. Multe zile am stat nemancat, pt ca am inceput sa ma satur de ce aveam, pur si simplu nu voiam sa mananc, ma durea burta, insa nici nu imi pasa, invatat mereu sa sufar pana la urma te obisnuiesti cu toate.
Asta a fost cu viata mea, in continuare nimeni din familie nu imi este alaturi, dar asta e. Cel mai mare complex al meu este ca sunt urat, pe langa ca port ochelari am si o acnee urata care a si lasat ceva urme. Prietena nu am avut niciodata, si am impresia ca oricum nimeni nu m-ar putea iubii, la urma urmei ce am de oferit ? Acum am 18 ani si sunt in clasa a 12-a, m-am apucat de fumat si de baut(chiar foarte mult baut). Cea ce vreau sa spun e ca, noi cei cu VDC, nu am avut aproape nimic bun in viata, insa altii se nasc avand totul. Ma incapatanez sa ma consider un om cu suflet bun, ca in viata asta nu am facut rau altcuiva in afara de mine, am ajutat pe oricine cand a avut nevoie, am ascultat cu drag problemele de viata ale prietenilor, si i-am ajutat cu tot ce au avut nevoie. De cate ori nu aveam un leu la mine si imi doream sa mananc un covrig ca muream de foame, insa daca imi iesea un cersetor in cale il dadeam, la urma urmei, eu sunt invatat sa rabd. De cate ori nu m-am pus eu pe locul 2 pt binele altora. Si totusi, eu nu vad dreptatea pe lumea asta, desi sunt credincios, tot nu o vad. Pur si simplu nu inteleg. Cunosc oameni mai rai ca mine, imi sustin afirmatia ca sunt mai rai ca mine prin simplul fapt ca mie mi-au facut rau, iar eu nu am facut vreun rau cuiva, cel putin nu cu intentie, si am avut cea mare parere de rau cand mi-am dat seama ca gresisem.
Imi place sa ajut oameni, insa pe mine nu ma ajuta nimeni. Nu e nevoie sa ma ajute cineva, nici nu vreau.
Cel mai mult mi-as dori sa fiu frumos ca ceilalti si sa fiu iubit de cineva, daca am ajuns la 18 ani, si nici macar o plimbare in parc nu am avut trebuie sa imi pun un semn de intrebare. Va dati seama ca nu ma consider perfect "pe interior" doamne fereste, imi cunosc foarte bine defectele. Eu o sa continui sa ajut pe oricine are nevoie, poate si "sefu de sus" va binevoi sa imi indeplineasca unica mea dorinta, iar daca nu… poate nu tuturor ne e dat sa fim fericiti… vreodata…

13'426
8
comentarii

EdgyCvnt

Tarata prin o gramada de cacaturi m-am desteptat si eu la un momentdat si am inteles cat de cretin si injositor e sa stai dupa curul cuiva care nu te vrea. Dragostea nu sensibilizeaza madularul bleg. Dupa episoade de depresie acuta si alte prostii am realizat ca marea mea frustrare in dragoste nu e o problema existentiala. Dap mi-am pierdut un an si 4 luni langa un om care nu-mi returna sentimentele dar asta e. E egoist sa astepti ca cineva sa te iubeasca si viata e prea scurta sa te amesteci in astfel de prostii mai ales cand stii ca poti gasi ceva mai bun. Bunicii nostrii la varsta noastra plecau la razboi, prindeau grenada in dinti, se intorceau acasa si tot nu erau depresivi. Incepusem sa o duc bine, prieteni mi-am facut la facultate, cu cativa ma joc chestii pe net, sunt oameni de treaba etc etc. Dar prin iarna am avut alt incident care m-a facut sa imi dau seama ca am o vdc. Un prieten vechi mi-a zis ca ma place de 3 ani. Problema e ca tipul are prietena dar au o situatie mai dubioasa si ca imi era prieten de atata timp si cu timpul incepi sa excluzi cercul de prieteni din aria potentialilor parteneri. Tipul a zis sa vorbim despre chestia asta si am vorbit. Nu a iesit nimic pana la urma, nici nu ma asteptam sa iasa. Problema e ca eu nu stiu cum sa mai interactionez cu omul dupa ce am aflat informatia. Parca am uitat cum sa ma port cu el. Din automatism sunt de treaba dar iti poti da seama cat de awkward ma simt. Nuj cplm sa fac pentru ca omul chiar imi era prieten bun, era unul dintre putinii oameni cu care chiar rezonam ca ideologii. Halp.

13'427
8
comentarii

EdgyCvnt

Am 19 ani si ar trebui as stiu ce vreau sa fac cu viata mea si in principal chiar stiu dar momentan ma simt vinovata ca nu ma pot angaja ca sa strang bani sa o ajut pe mama sa se mute cu mine si sa plece de langa tata care e un betiv abuziv. De vreo 3 luni mama s-a imbolnavit destul de grav, a tinut totul ascuns dar intr-un final am aflat. Problema si mai mare e ca tata nu doar ca nu ii oferea un suport macar moral ci ii mai si facea scandal. Zilele trecute scandalul a evoluat intr-o directie negativa si a lovit-o. Mama a sunat la politie si l-au luat. Cand au vazut ca e ste intoxicat cu solutii etilice l-au trimis sa doarma la spitalul de nebuni. Mama trebuia intre timp sa ajunga la tribunal sa isi ia ordin de restrictie impotriva lui dar nu a mai apucat ca urmatoarea zi i-au dat drumul. Nebunul a rupt si actele de la casa si nu ii mai permite mamei sa vorbeasca cu mine. Am un VDC pentru ca taica-meu m-a abuzat toata viata in toate modurile posibile si ma simt vinovata ca atata timp cat sunt la faculta mama e tinta violentei. In unele zile simt ca ori o sa il omor pe el ori o sa ma omor pe mine dar raspunsul cel mai bun ar fi sa il omor si pe el si pe mine ca macar asa ar scapa lumea de 2 oameni de cacat. Ma frustreaza ca sunt incapabila sa o ajut pe mama, nici in legatura cu sanatatea ei dar nici in legatura cu tata si ca inca mai depind financiar de familia mea. Chiar imi iubesc parintii, chiar si dupa toata bataia pe care am incasat-o, nu-l pot ura nici pe taica-meu dar e de ajuns sa o aud pe mama ca plange and I’ll lose my shit.

13'425
5
comentarii

elesoirbroda

salut. . am o stare tare bizara de o vreme.si s a nimerit perfect site ul asta unde am descoperit si alte persoane care se confrunta cu diferite situatii care ii demoralizeaza. nu cred ca ma compar cu cei care muncesc de mici din cauza situatiei financiare sau cu cei batuti etc. Insa pot spune ca sunt o persoana foarte timida, am ajuns intr un punct unde nu stiu daca am atac de panica sau daca e starea mea normala. Nu mai dorm. Am cosmaruri, daca dorm. Nu ma mai concentrez, mereu imi fac griji. Pe strada am senzatia ca toata lumea se holbeaza la mine, de o vreme ma simt ca de pe alta planeta. De ce? Nu stiu. . .sa nu lasati pe nimeni sa va faca sa va simtiti prosti, urati sau rai. E un nou an si va fi unul bun! Imi pare rau pentru rautatile si nedreptatile prin care ati trecut voi toti. Dar macar anxietatea nu va joaca feste. Sa aveti o saptamana buna! fiti mai intelegatori si zambiti <3

13'424
8
comentarii

SensulVietii

Buna tuturor!
Sunt o persoana inteligenta ce vrea sa impartaseasca niste sfaturi cu voi.
1. Daca esti suparat/a ca nu ai prieteni: Multa lume spune ca e rau daca nu ai prieteni. Nu e rau! Daca nu ai prieteni, inseamna ca ori esti prea inteligent/a pentru ei, ori prea prost/proasta pentru ei. Alta posibilitate ar fi ca nu esti TU insuti. Da, e adevarat, muulta lume nu o sa te placa daca te comporti si gandesti cum vrei tu, dar poate va fi si lume care te va aprecia. Si daca te comporti adevarat, si totusi nu te place nimeni, dar totusi vrei prieteni, schimba grupul de oameni! Inca o data, daca nu ai prieteni, asta nu e un lucru rau! Ocupa-ti timpul cu altceva, fa-i invidiosi, sigur oamenii pe care ii voiai ca prieteni vor veni la tine!
2. Daca tocmai ai suferit o despartire, si iti e dor de fostul/fosta, nu te supara asa tare, daca tu ai fost o persoana buna, inseamna ca el/ea nu te merita sau nu te apreciaza pentru adevarata ta valoare, asa ca intrece-te pe tine insuti si uita de el/ea. Daca vine inapoi pentru tine, sigur o sa-si ceara scuze si o sa-i para rau, daca nu, inseamna ca este numai o persoana ce nu-si vede adevaratele interese!
3. Daca nu te-ai nascut intr-o familie buna, fa astfel incat sa iti faci parintii sa fie mandrii de tine, asta va determina strangerea legaturii ca familie, si, vazandu-te pe tine evoluand, asta ii va determina si pe ei sa faca la fel.
4. Pune-ti mereu intrebari despre ce e de facut si analizeaza situatia in care te afli gandind in afara cutiei. Exemplu: Vezi ca multa lume in jurul tau este rea, esti inconjurat/a de golani. Gandeste-te ce beneficii ar exista daca ai deveni la fel: te-ai integra mai bine in societate, dar cam atat. Intrebarea este: Vrei sa te integrezi? Vrei sa fii ca toti ceilalti, sau vrei sa fii mai bun/a, ca in viitor sa le poti rade in fata ca tu esti bogat/a si fericit/a, si ei sunt exact pe invers? Think outsode the box.
5. Esti in depresie si nu mai vezi scopul pentru a trai: Asta inseamna ca in viata ta exista foarte multe momente triste, si foarte putine momente fericite. Invata sa le apreciezi pe cele bune, si eventual vei vedea "luminita de la capatul tunelului". Nu exista umbra acolo unde nu exista lumina! Cu alte cuvinte, fara bine, nu exista rau! Daca raul e predominant, valorifica mai mult binele!
A fi diferit nu este rau, analizeaza totul bine.

 1 2 3 4 >  Ultimele
Categorii:   Toate   Bani   Dragoste   Sanatate   Scoala   Servici   Sex   Inclasabil